“Vreau să uit c-am fost patron în România!”

Ce se întâmplă acum, în România, este demn de cel mai negru coșmar. Abia mai poți monitoriza, în timp real, greșelile de politică economică. Sunt atât de multe, de șocante, și sunt făcute de-a valma de către un grup de strânsură care nu are capacitate rezonabilă de guvernare.

Se majorează accizele la carburanți! Codul fiscal prevedea ca nivelul accizelor să rămână constant până în 2022, ca element de stabilitate și de predictibilitate fiscală. Mai contează că  Programul de guvernare al PSD nu prevede așa ceva?  Oricum, istoria recentă a dovedit că prin mărirea accizelor la combustibil nu se vor strânge mai mulți bani la buget. Ultimul care a supus țara unui astfel de experiment a fost Ponta. Până și el afirmă acum că scopul suplimentării încasărilor bugetare nu a fost atins, în timp ce efectele economice negative au fost nenumărate. Măsura lovește din plin puterea de cumpărare a populației, scumpirea combustibilului produce, în lanț, măriri de prețuri. Măririle de salarii și pensii sunt înghițite, dramatic, de inflație. Competitivitatea firmelor românești este sabotată, urmarea firească fiind scăderea exporturilor, în condițiile în care și așa importăm mai mult decât exportăm, balanța comercială fiind deficitară.

Iar nimănui nu pare să-i pese că dezordinea aceasta fără seamăn riscă să provoace un val de emigranți într-o structură socio-ocupațională , până mai ieri, stabilă în România, și anume capitaliștii autohtoni.”Vreau să uit c-am fost patron în România!” mi-a spus, zilele trecute, un amic, om serios, aflat la vârsta de 52 de ani, fostul proprietar al  unei firme de producție cu patruzeci de angajați. Tocmai și-a lichidat afacerea. O firmă fără probleme legale, fiscale, sau de altă natură. A plătit tot ce-a avut de plătit și de mută în sudul Franței. Ce va face? Va trăi normal, la adăpost de șicane. Cu banii economisiți și-a cumpărat un studio (mic apartament cu două camere), aproape de fiica și ginerele lui care au contractat un credit pentru casă. Deocamdată va fi șofer la firma la care lucrează și ginerele, iar soția lui va fi bucătăreasă. Apoi vor mai vedea. Visează să deschidă un bistro.

Tinerii inteligenți, energici și harnici ai anilor ’90, cei care au reușit să construiască și să mențină întreprinderi mici și mijlocii, să creeze zeci, sute de locuri de muncă, au ajuns la maturitate. Ei au copii care învață sau muncesc, deja, dincolo de graniță, alungați de un sistem de învățământ din ce în ce mai neperformant, de un sistem de selecție a valorilor din ce în ce mai lipsit de respect față de valori, de amintirile unei copilării în care părinții erau mereu încordați, tracasați, obosiți, ducând o viață pe care ei, copiii lor, au ales să nu și-o asume. După ce s-au chinuit zeci de ani cu un hățiș birocratic infernal, cu decidenți publici corupți și discreționari, dispuși să-i azvârle, prin pretențiile lor, în zonă infracțională, oamenii aceștia constată că nu există decât soluții de salvare cu caracter individual. Viitorul, pe care au crezut că-l pot construi acasă, se arată din ce în ce mai sumbru. Își lichidează afacerile. Încep să împacheteze și să se mute în străinătate, lângă copiii lor. Au renunțat să-i mai cheme acasă. Au economisit ceva bani, pentru zile negre, ca tot omul gospodar. Iar cel care-i deprins cu munca răzbește oriunde! Cei mai mulți dintre ei își iubesc țara și cred în Dumnezeu. Dar de ce-ar rămâne?!  Au ajuns să fie vânați și șicanați de către socialiști, de-o manieră care duce cu gândul spre istoria mijlocului de secol al XX-lea… Spre 1950… Acum succesul, de orice tip ar fi el, este sancționat. Iar succesul financiar este de neiertat!  Nu are nici o importanță că marea, covârșitoarea majoritate a capitaliștilor autohtoni din România, sunt buni plătitori de taxe și impozite, au muncit din greu pentru averea lor, au ținut pe umeri statul cu cohorte de paraziți!  Se găsesc destui neica-nimeni, ” ideologi” roșii, altfel buni de nimic, să-i înfiereze cu mânie proletară. Și niște reprezentanți ai puterii să-i hărțuiască. Vrem o țară fără patroni! În România contemporană  este la modă să fii leneș și obraznic, nu consistent!

Dar chiulăii și lichelele vor rămâne în România socialiștilor… Ei sunt protejați! Sunt tovarăși de nădejde, votanți ideali, excelente unelte de care  PSD se folosește, din patru în patru ani, să pună mâna pe putere. Și să guverneze oricum, cu orice preț, până va ajunge să stăpânească un pustiu. Se vor trezi doar atunci când nu va mai fi nimeni în stare să le umple conturile personale din off-shore. Conturile lor de reprezentanți ai maselor largi, populare…

Eleonora-Carmen Hărău, senator PNL de Hunedoara