Valea Jiului – un „Eldorado” pentru italienii săraci
Maximilian Gânju
Odată cu începerea exploatării cărbunelui, Valea Jiului a devenit, începând cu cea de-a doua jumătate a secolului al XIX-lea, o zonă cosmopolită, în special, datorită importului de forţă de muncă necesară punerii pe picioare a industriei miniere.
Printre muncitorii de diverse etnii, veniţi din toate colţurile Imperiului Austro-Ungar, s-au numărat şi mii de italieni care au lucrat la construirea căii ferate ce leagă Simeria de Petroşani. Aceştia au reuşit să-şi conserve identitatea timp de două secole, dovada acestui lucru fiind existenţa Asociaţiei Emigranţilor din Bellunesi „Jiu – Piave”, alcătuită din descendenţii italienilor sosiţi în România în căutarea unei vieţi mai bune. După sute de ani, de la sosirea italienilor în „Valea Plângerii”, la iniţiativa urmaşilor acestora din Belluno, în colaborare cu reprezentanţii Asociaţiei „Bellunesi nell Mundo – Jiu – Piave”, s-a şi făcut înfrăţirea de astăzi a localităţilor Ponte nelle Alpi şi Petroşani.
Istoria emigranţilor italieni în Valea Jiului este similară cu cea a „ortacilor” care după închiderea minelor din Valea Jiului, din anii 90, au emigrat în Italia, în căutarea unei vieţi mai bune. Astfel, în urmă cu vreo două secole, împinşi de sărăcie, mii de italieni şi-au părăsit locurile natale, ajungând şi în România. Aici, erau la mare căutare dulgherii, tâmplarii, zidarii sau muncitorii specializaţi în construirea de poduri sau alte edificii. În Valea Jiului tocmai începuse exploatarea cărbunelui, iar mâna de lucru era insuficientă pentru intensa activitate industrială preconizată a lua amploare aici. Băştinaşii refuzau să se angajeze la mină şi din acest motiv trebuiau aduşi muncitori din alte zone. Aşa au ajuns aici şi italienii (cei mai numeroşi fiind cei din provincia Belluno), atraşi de câştigurile ce puteau fi obţinute din minerit, dar şi din activităţile conexe. Adică exploatarea lemnului şi dezvoltarea infrastructurii (italienii au luat parte activă la construirea Defileului Văii Jiului, dar şi a căii ferate ce lega Petroşaniul de Simeria).
Conform unui recensământ din anul 1870, efectuat imediat după demararea exploatării cărbunelui, în Valea Jiului, din 12.671 de locuitori, 994 erau italieni. Adică aproape 10 la sută. Numărul lor a crescut în următorii ani, mai ales după începerea lucrărilor la calea ferată. Pentru proiect a fost nevoie de zidari şi cioplitori în piatră, specialişti în această activitate fiind tot italienii. Din acest motiv, lucrările au fost luate în antrepriză de Martina Giovanni, care a adus din Italia încă 3.000 de oameni. Aceştia s-au instalat, în special, în Băniţa şi Merişor. Mulţi dintre ei nu au mai revenit acasă, alegând să rămână în Valea Jiului, unde au avut o contribuţie importantă şi la realizarea altor construcţii reprezentative pentru Petroşani.
Venirea masivă a muncitorilor străini, nu doar a italienilor, a schimbat, pentru totdeauna, componenţa etnică a populaţiei din Valea Jiului.
