Pe cât de palpitantă şi bine plătită, pe atât de expusă la riscuri e viaţa antrenorilor de fotbal. Au simţit asta pe pielea lor şi doi tehnicieni cu cărţi de vizită destul de impresionate care din prea multă dragoste de fotbal au acceptat să lucreze, sezonul trecut, la o echipă din sudul judeţului (care a retrogradat), situată sub pretenţiilor lor obişnuite. Unul dintre antrenori care e un fel de legendă vie a fotbalului, datorită vârstei şi a faptului că a scris istorie şi la echipe din Divizia A, s-a ales la finalul campionatului cu o strângere de mână şi urări de sănătate, după 3-4 luni de muncă. Deşi nu duce lipsă de bani, tehnicianul s-a supărat rău de tot pe oficialii echipei şi e decis să depună memoriu la FRF pentru a-şi încasa banii, circa 3.000 de lei,  ce i se cuvin. În aceeaşi situaţie, dar mai „ţepoasă” din punct de vedere financiar e şi un alt antrenor, tânăr şi talentat, care şi-a făcut milă de respectiva echipă şi nu doar că a pregătit-o, dar a şi adus bani de acasă pentru mingile de antrenament. Tânărul care făcuse bani la o echipă de la o ligă mai superioară a împrumutat clubul cu bani pentru salariile jucătorilor şi a cumpărat mingi de antrenament, iar la final nu şi-a primit nici salariul şi nici nu şi-a recuperat împrumuturile.

Obsedată de ideea de a poza în firmă cu activitate, o instituţie de stat ce are atribuţii în sfera sportului şi pe care am mai prins-o o dată cu raportări umflate ca în epoca de aur continuă şi acum cu propaganda de doi bani. Drept dovadă, instituţia a transmis pe mail-ul jurnaliştilor o informare despre unele performanţe ale unui club din sudul judeţului de la un campionat naţional cu precizarea „cu titlu informativ pentru cei care nu au aceste informaţii”. Problema e că prin respectiva informare, la care n-au muncit, ci pe care au preluat-o cu „copy – paste” de la clubul cu pricina, instituţia  discriminează şi dă încă o dată dovada neprofesionalismului său. Spunem că discriminează, întrucât corect ar fi fost ca instituţia judeţeană să prezinte şi rezultatele unui alt club din judeţ care nu doar că a participat la respectivul campionat, dar a avut şi rezultate mai bune. Numai că respectivele rezultate nu le-au fost servite de-a gata, iar cei plătiţi din banii statului ar fi trebuit să dea un telefon şi să le ceară respectivului club. Iar munca pe căldură dăunează nu? La fel se întâmplă şi cu propaganda de doi bani pe care şi-o face instituţia de care vorbim.

În capitala unei zone miniere din judeţ, la fiecare sfârşit de săptămână, în administraţia locală se produce un vid de putere. Nu există vineri în care prin sediul instituţiei să nu bată vântul. Atât şeful instituţiei, cât şi secundul lui sunt plecaţi chipurile pe teren, după cum sunt instruiţi subalternii să spună. Doar că „teren” înseamnă pentru unul dintre ei rezolvarea problemelor familiale, iar pentru celălalt plăcerea de a sta tolănit la soare – aşa cum a fost văzut, nu odată – cu o bericică în faţă. Şi, ce credeţi că fac ceilalţi salariaţi din primărie când şefi lor lipsesc? Vă reamintiţi zicala cu pisica care nu-i acasă…

Şeful unui serviciu de transport din cadrul unei instituţii locale s-a îmbogăţit peste noapte, ba chiar am putea spune că a câştigat la loterie, dacă n-am şti că adevăratul câştigător e de prin partea Moldovei. De ce ne lasă impresia şeful respectiv, păi e foarte simplu. Dintr-o dată a început să-şi ridice un adevărat castel într-o zonă rezidenţială a oraşului, unde stau doar baştani, iar preţul unei bucăţele de teren pentru construcţii atinge sume exorbitante. Apoi o maşină nouţă şi tunată a apărut în grădina lui tot din senin, iar gurile rele spun că în aceste vremuri de criză prosperitatea funcţionarului, nu numai că bate la ochi, dar este şi neacoperită, ţinând cont că salariul lui nu este exagerat de mare. Cârcotaşii şoptesc că, dacă respectivul personaj nu are o mătuşă bogată, de la care să fi moştenit bănuţii, atunci nu este exclus să-şi fi băgat degetul în borcanul cu miere.

Se comentează tot mai mult prin târgul de la poalele Cetăţii pe seama metodelor, deloc ortodoxe, folosite de portocaliii de la putere, împotriva săgetătorilor care s-au dovedit a fi o pradă mult mai greu de răpus decât îşi închipuiau. Cică unul dintre săgetătorii grei, edil şef şi politician carismatic ale cărui acţiuni, iniţiative şi decizii sunt copiate la greu de către confraţii din judeţ şi din ţară dornici de a câştiga cât mai multă popularitate, este chemat zilele acestea la guvern, pentru o discuţie „tete-a-tete” cu mai marele peste contribuţiile românilor. Săgetătorul a solicitat nişte bani pentru echilibrarea bugetului, fonduri de altfel cuvenite comunităţii pe care o păstoreşte, dar de care a fost privată pe considerente politice. Gurile rele spun că liderul săgetător a fost tăiat de la porţie intenţionat, pentru că numai aşa putea fi forţat să ajungă la negocieri cu liderii portocalii de la centru. Se zvoneşte că săgetătorul, dacă ar accepta să treacă în tabăra portocaliilor, ar fi recompensat regeşte cu o căruţă de bani ca să-şi ducă la capăt investiţiile demarate pentru mai binele comunităţii, ba chiar şi o funcţie politică cu greutate în judeţ. Încă nu se ştie care este decizia săgetătorului ajuns între ciocan şi nicovală, adică între datoria faţă de comunitate, şi presiunile adversarilor politici care-l vor musai de partea lor.

În altă ordine de idei, cică portocaliii uită imediat promisiunile făcute, nu numai faţă de electorat, ci şi faţă de membri mai noi atraşi în partid cu vorbe mieroase şi poveşti despre bani mulţi, funcţii înalte în administraţie sau în partid. Vorbesc gurile rele că printre victime, este şi o directoare de agenţie, persoană încrezătoare în promisiunile făcute, şi care a muncit pe brânci în ultimele două campanii, pentru că recompensa era un post în agenţia naţională de resort. Femeia aşteaptă încă mult şi bine ca portocaliii să-şi respecte angajamentele luate faţă de ea. Mai grav, pe lângă faptul că n-a ajuns la Capitală, i s-a redus şi numărul de angajaţi şi i s-au tăiat şi fondurile, pe motiv de economie în perioadă de criză. Dezamăgită de amnezia care i-a lovit pe toţi portocaliii care, în urmă cu câteva luni nu mai ştiau cum să o atragă în partid, directoarea are de gând să se retragă din politică – cică i s-a acrit de atâta orange – dar şi din activitatea în care s-a specializat în ultimii 10 ani. Gurile rele spun că femeii i-a venit mintea la cap şi a decis să fie propriul ei stăpân, încercându-şi norocul în mediul privat.

Se zvoneşte că un director de uzină care produce curent şi care a împrumutat numele unui actor celebru, ar fi extrem de complexat şi-şi aleargă cât e ziulica de lungă toate angajatele de la lăptărie. Cu junele de prin birouri nu-şi permite de teamă că ar fi dat în gât, însă cu lăptăresele, care odinioară împărţeau porţiile angajaţilor sub formă de doftorie, omul este cât se poate de viril, cel puţin la nivel declarativ. Femeile, săracele, sunt disperate de către directoraşul comunist şi au început să vorbească pe la colţuri cum că acesta le cere să-i arate chiloţeii, nurii sau alte părţi intime. Unele n-au încotro şi de frică să nu rămână pe drumuri, mai ales că soţii lor, purtători de lămpaşe şi-au pierdut demult locul de muncă, se supun hărţuirii sexuale chiar dacă le este greaţă de directoraşul cu nume de vişină. Şi soţia lui ştie de ce ţine pe lângă ea şi de cât de pervers este însă se teme să spună ceva, aşa că acceptă toate escapadele şi toate mizeriile fără să comenteze. În schimb, amanta directoraşului comunist de la uzina de curent nu mai este dispusă să tacă şi, spun cârcotaşii, ar fi pregătită să dea tot din casă după ce în urma unei partide de amor nereuşită a avut cutezanţa să-i spună „odorului” că nu a făcut treabă, iar în schimb a primit o lecţie soră cu moartea. Urmărim cu un interes deosebit mărturia amantei când va fi gata să o depună şi promitem să o aducem la cunoştinţa tuturor.

Nişte manifeste care au împânzit în urmă cu ceva timp o zonă cu mulţi mineri din judeţ pare a fi fost produse de către reprezentantul unui partid de culoare roşie care însă se jură cu mâna pe biblie că n-are nici un amestec. Gurile rele spun că toată afacerea s-a pus pe roate tocmai la Capitală, în biroul demnitarului, iar apoi produsul final a fost adus şi distribuit cu mult spor în oraşele cu lămpaşe. Chiar dacă mesajele din fluturaşul respectiv au fost preluate ca atare din diverse publicaţii şi nu mint, problema este că politicianul care se erijează în justiţiar nu-şi asumă răspunderea pentru ele, ceea ce dovedeşte că nu este departe de cel incriminat în manifest. Aşa că totul e posibil când vine vorba de repararea imaginii unui politician.