… şi s-auzim numai de bine
O să-i plătesc drepturi de autor lui Neculai Constantin Munteanu pentru urarea asta…
Încheiem un an deloc uşor, după ce 2009 ne-a adus veşti dintre cele mai contradictorii legate de criza economică. Nici în al doilea mandat, Traian Băsescu nu s-a dovedit mai înţelept şi nu a reuşit (poate că nici nu şi-a propus) să realizeze o minimă coeziune socială. Ea este pe cale să se realizeze în afara voinţei sale, la fel ca pe vremea lui Nicolae Ceauşescu, impusă de griji, temeri şi, ceea ce este mai grav, lipsă de speranţă. N-o fi de vină, cum spun unii dintre comentatorii mei, doar Traian Băsescu, dar pe mine continuă să mă obsedeze acea împărţeală în ciuruitori şi ciuruiţi. N-o să accept un preşedinte „al tuturor românilor” care-i consideră pe cei care nu l-au votat „ciuruiţi” şi apoi, face apel la înţelegere.
Schengen. Asistăm la încercarea de consolidare a unui concept în care eu continui să cred – Uniunea Europeană. Atmosfera nu mai este cea de acum cinci ani. Nici măcar cea de acum doi ani. Oamenii nu mai sunt aceiaşi, nici SUA şi nici China. Semnalele sunt că vom fi primiţi peste vreo trei ani, iar singura problemă nu va fi una de imagine sau faptul că vom mai arăta un număr de ani buletine sau paşapoarte la intrarea în Ungaria. Semnalele sunt pe planuri multiple, adică, inclusiv pe cel al investiţiilor străine. Într-o Europă care se redresează, foarte încet, e adevărat, o Românie care e în derivă numai de semnale din astea nu avea nevoie.
Dar mă opresc.
Sunt multe de discutat, opiniile sunt divergente. Ceea ce m-a bucurat, de fiecare dată când m-am aşezat să scriu câte un editorial, a fost tocmai gândul că aş putea avea comentarii inteligente şi de bun-simţ. Nu neapărat în sensul celor scrise de mine, dar aşa cum eu sunt de acord că ceilalţi pot avea opinii diverse, aşa aş dori să fiu contrat cu argumente şi nu cu afirmaţii justificate prin „aşa vrea muşchii mei…”. Din fericire, de câteva luni încoace, interlocutorii electronici au fost persoane cu o certă valoare intelectuală. De fapt, acest „editorial” li se adresează, alături de cele mai bune şi sincere urări de bine, Sărbători fericite şi La Mulţi Ani!
Şi vă aştept cu noi contestări sau aprobări, cu comentarii la fel de aplicate şi interesante. De fapt, cât timp se discută, e o şansă…
la multi ani! uite ce mare valoare are astazi aceasta urare cind in parlamentul Romaniei un om disperat se arunca de la balcon si nu-si mai doreste sa traiasca.oripilante au fost declaratiile TUTUROR locatarilor acelei cladiri, locatari care au ajuns acolo pentru ca poporul acesta, mimind democratia, le-a permis sa ajunga sau sa reajunga acolo…si sunt convinsa ca vor fi suficienti cinici si aroganti sa considere acest gest drept gestul unui labil…basescu este produsul meu pentru ca nu l-am votat niciodata si i-am permis sa ajunga presedinte pentru ca infuriata ca din puctul meu de vedere nu merita niciunul dintre candidati sa fie candidat la presedentie si asemeni mie au fost destui. NOI care nu ne-am exercitat dreptul la vot, in fond l-am facut si refacut presedinte pe Basescu. NOI, care din lehamite nu ne exercitam drepturile cetatenesti, NOI am creat aceasta monstruoasa clasa politica si in timp ce noi ne vindem sufletul ca sa platim facturi si taxe ei si-au facut imense averi si-au complectat studii, cumpara diplome pentru odraslele lor pentru ca spre cinstea noastra suntem un popor rabdator…numai bun de sacrificat! Craciun fericit!
Daca tot ne propuneti un mic bilant al acestui an, inccerc si eu sa va transit concluziile mele.
2010 nu a fost mai rau decit anii care au trecut, decit dintr-un singur punct de vedere si anume acela ca am mai adaugat un an la sacul pe care-l ducem „in spinare”!
In rest, in principiu, a fost la fel cu cei care au mai trecut si pina acum, cu realizarile si esecurile pe care le-am avut fiecare dintre noi!
Dar, veti zice imediat ca nu am dreptate, asa este firea noastra si asa este si normal, uitam foarte repede de lucrurile bune ce ni se intimpla si le punem in fata mai mult pe cele rele!!Si ca sa fim cinstiti, la ora actuala nici nu ne putem compara situatia sociala si economica cu cea de dinainte, de 2, 5, 7 si chiar 21 de ani!!!
De ce zic , ca este normal ? Pentru ca acestea ne pot mobiliza in anul urmator si daca reusim sa le inlaturam, va fi mai bine , daca nu se vor ivi altele care la rindul lor …..
Crizele vin si trec,daca trecem de criza economica vom inventa una politica, daca trece si asta vom gasi alte probleme pentru care sa ne confruntam.Problema principala e sa fim sanatosi si sa ne fereasca,natura de calamitati!
In rest „La multi ani! si „la o buna revedere ” !!
La multi ani si Sarbatori fericite d-le Gruian!
Domnului Alexandru Gruian ,una din piesele esentiale din „mecanismul” „Mesagerului”,(va rog faceti abstractie de modestie macar de sarbatori),intregului colectiv redactional,administrativ-economic,colaboratorilor cit si cititorilor onesti ai publicatiei:LA MULTI ANI ! si SARBATORI FRUMOASE CU SANATATE ! Desi evenimentul din 23 dec. mi-a lasat un gust amar,parca nici iarna nu mai ca altadata participind la accentuarea starii de incertitudine,dar sper ca alaturi de semeni ca si cei ,sa zic, cunoscuti prin intermediul publicatiei,sa reusim sa trecem peste acest impas si sa ne bucuram de venirea noului an.Va rog sa impartiti cu mine bucuria acestui colind: Cad zăpezi, curat, pe ramuri şi pe patimi omeneşti
Mâna Domnului aşează flori de gheaţă pe fereşti.
Peste tot urâtul lumii, neaua cade dinadins
Şi pe noi, iubito, parcă, pe la tâmple lin ne-a nins.
Dor de sănii mă îmbie să-mi pun caii minţii-n ham –
Dar hălăduiesc pe dealuri – doar în gând, privind pe geam.
E un alb de puritatea aripilor îngereşti…
Unde e, acum, bunica, să mă-mbete cu poveşti?
Parc-aud, venind din vremuri, chicotind un clopoţel
Şi mă arde-n piept dorinţa de-a mai fi copil niţel.
De-a-mbrăca, pe înserate, haina groasă, zgribulind
Şi-apoi, de-a porni colindul, pe la geamuri lin cântând.
… Nimeni n-o să-mi dea, vreodată, anii-aceia înapoi…
Azi, colindul meu e searbăd – de tristeţi şi de nevoi
Lerui-ler, florile dalbe – toate-s duse, ca un fum –
Dar eu, tot visez, aievea, sănii alergând pe drum.. Sa va dea Dumnezeu un An Nou mai bun si sa alunge disperarea din dumneavoastra si din jur. Al dumneavoastra cu toata sinceritatea,Ioan Ionasc-Johann