Se face au ba reorganizarea? Asta-i întrebarea!

Nu mai aveam de gând să abordez subiectul reorganizării administrativ-teritoriale a ţării, decât, eventual, când propunerea preşedintelui Băsescu devenea proiect de lege şi era introdus în parlament. Am revenit cu acest subiect, văzând în cele trei zile libere de care am beneficiat şi noi la finalul săptămânii trecute – îndeosebi pe cele două televiziuni ale opoziţiei, ca să nu le spunem antibăsesciene şi antipedeliste – cât de puternic este combătută ideea reorganizării în varianta Băsescu. Extrapolând, am zice că situaţia ne aminteşte de zicala cu nebunul care aruncă o piatră în baltă şi deştepţii care se dau de ceasul morţii s-o aducă la suprafaţă. Numai că Traian Băsescu nu-i nebun şi nici cei care-l combat nu se dovedesc a fi prea deştepţi.
Apropo, însă, de prestaţia celor de la televiziunile amintite. Sunt întru totul de acord că presa, care are rolul de câine de pază al societăţii, trebuie să stea cu ochii pe cei aflaţi la putere, să-i tragă de urechi de fiecare dată când aceştia o iau razna. Există însă nişte reguli clare, care ţin de deontologia profesiei, pe care orice jurnalist, fie că este din presa scrisă, fie că este moderator sau prezentator de ştiri la televiziune, trebuie să le respecte. Or, ce fac acum fătucile acelea care apar în rol de moderatoare pe la televiziunile în cauză, numai profesionalism nu se numeşte. Cât despre deontologie, ce să mai vorbim! Când le vezi cum ţipă la invitaţii care încearcă să le contrazică opiniile, cum le bagă pumnul în gură, nelăsându-i să se exprime până la capăt, cum o ţin maţu-gaia cu câte un subiect pe care se vede de la o poştă că nu-l stăpânesc, te saturi şi schimbi canalul. Deci, s-ar putea întâmpla ca efectul să fie invers asupra omului neimplicat politic celui scontat de televiziunile respective.
Dar, să revenim la întrebarea din titlu: se face sau nu se va face reorganizarea administrativă? Şi dacă se va face, în ce variantă, cea băsesciană, cea uselistă sau cea udemeristă? Varianta propusă de preşedinte şi susţinută de premier are drept argumente reducerea drastică a birocraţiei şi economii substanţiale la bugetul ţării, absorbţia unor însemnate fonduri europene şi aducerea deciziei administrative mai aproape de cetăţean. Varianta propusă de USL – tot opt regiuni, dar judeţele să rămână în cadrul acestora, este asemănătoare cu varianta UDMR, numai că maghiarii vor 16 regiuni. Argumentelor useliştilor şi udemeriştilor – cum că aşa este bine în această etapă, că aşa este organizarea administrativă şi în Franţa sau Italia – le-a contrapus premierul Boc argumentul ştampilei în plus, adică al creşterii şi mai puternice a birocraţiei, prin crearea acestor suprastructuri administrative.
Aşadar, am putea spune că bătălia este pe viaţă şi pe moarte. Pe lângă opoziţia USL şi UDMR, varianta băsesciană a reorganizării administrative are oponenţi chiar şi în interiorul PDL. Va reuşi preşedintele, în atare condiţii, să-şi ducă planul la îndeplinire? Vom trăi şi vom vedea. Cât priveşte poporul, la care fac acum referire cei din opoziţie, aşa cum se întâmplă de obicei în astfel de situaţii, şi populaţia este împărţită. Nu în două, ci în trei categorii: cei care vor reorganizarea în varianta propusă de preşedintele Băsescu şi premierul Boc, cei care o contestă şi cei cărora puţin le pasă de aceste lucruri, deoarece ei oricum n-au nimic de pierdut şi nici de câştigat. Şi înclin să cred că cei mai mulţi dintre români se află în această a treia categorie.