Scrisoare deschisă a salariaţilor de la Complexul Energetic Hunedoara: CEH, moşit de cei care îl reneagă

21 mai 2015 Mesagerul Hunedorean

Unul dintre iniţiatorii şi susţinătorii înfiinţării Complexului Energetic Hunedoara a fost liderul organizaţiei judeţene a PDL, Dorin Gligor.
În calitate de subprefect şi, apoi, din postura de consilier al ministrului Economiei sau preşedinte al CA la Termocentrala Paroşeni, Gligor a susţinut proiectul noii entităţi economice, singura variantă viabilă în opinia lui la acea vreme pentru salvarea mineritului din Valea Jiului şi îmbunătăţirea activităţii centralelor termoelectrice din judeţ. „Mă bucur foarte mult că actuala putere a finalizat proiectul început de noi”, declara presei, la vremea respectivă, Dorin Gligor.
Asta era ştirea vremii în presă când Complexul Energetic Hunedoara a văzut lumina zilei. Înainte să se înfiinţeze acest complex, politicienii vremii, cei care critică acum şi fac jocuri pe sub mese, declarau răspicat că aceasta este singura soluţie pentru rentabilizarea activităţii minelor din Valea Jiului şi a celor două termocentrale. Florin Mîrza spunea, în 2011, că „Acum câţiva ani s-a încercat o strategie de a uni mine cu centrale. Vreau să vă spun că acum o săptămână, când am adunat toţi producătorii de energie din România, am constatat că Turceni, Rovinari, Craiova, acele complexe energetice, care au în structură o centrală şi mină, merg foarte bine economic, ceea ce înseamnă că este o soluţie viabilă. Aici de ce nu s-a făcut? Pentru că au fost nişte orgolii exacerbate atât la CNH, cât şi la Mintia, cine să fie şef. Probabil, în perioada imediat următoare, se va aproba înfiinţarea Companiilor energetice integrate, una va fi pe lignit şi alta pe huilă”.
În susţinerea lui Mîrza a apărut imediat şi liderul PDL de atunci, Dorin Gligor, actualul vicepreşedinte al CJ Hunedoara. „Înfiinţarea Complexului Energetic Hunedoara va reprezenta un punct benefic pentru judeţ, această formulă organizatorică având o putere investiţională sporită, atât prin surse proprii, dar mai ales prin capacitatea sporită de împrumut sau de atragere şi infuzii directe de capital, fapt apreciat ca atare şi de negociatorul şef al FMI pentru România, Jeffrey Franks”, a declarat, la vremea respectivă, omul Dorin Gligor. După numai trei luni, democrat-liberalul spunea, încercând să se poziţioneze cât mai favorabil pe piaţa electorală că „în toată febra pregătirilor alegerilor locale, când partidele îşi anunţă candidaţii, se întâmplă lucruri mult mai importante pentru judeţul Hunedoara, pentru economia judeţului Hunedoara. Acordarea subvenţiei de 270 de milioane de euro pentru programul de închidere a celor trei mine, Paroşeni, Petrila şi Uricani, este un semn de intrare într-o normalitate economică a Companiei Naţionale a Huilei Petroşani, cu efecte imediate şi pentru producţia de energie termică de la Termocentralele Mintia şi Paroşeni. Această subvenţie reprezintă acei bani care vor fi alocaţi de Guvern cu avizul Uniunii Europene şi care vor intra în economia judeţului Hunedoara. Mai mult, odată cu acordarea acestei subvenţii, se poate trece la pasul următor: separarea celor trei mine subvenţionate de cele patru viabile. Aceste patru unităţi miniere vor avea un viitor în Complexul Energetic Hunedoara (CEH). Din punct de vedere juridic, acesta va putea fi înfiinţat în trimestrul al treilea al acestui an” (2012 – n.n.). Ba, Gligor chiar a anunţat foarte serios că „Guvernul României a prins în scrisoarea de intenţie cu Fondul Monetar Internaţional posibilitatea înfiinţării Complexului Energetic Hunedoara şi, personal, sunt optimist în ceea ce priveşte realizarea acestuia”.
Liderul PDL Dorin Gligor a mai subliniat că documentaţia prezentată de statul român la CEH „este una completă, foarte bine fundamentată, şi nu e nevoie acum de identificarea unor tertipuri contabile sau echilibristică guvernamentală sau de alte emoţii instituţionale, că peste un an, doi sau trei, vreun control poate să sancţioneze România că a încălcat legile europene. România dobândeşte, astfel, încet-încet, maturitatea instituţională, învaţă din greşeli, învaţă respectarea legalităţii şi a unor norme europene. În acest mod, reuşim să ieşim din practica tipică statului român din ultimii 20 de ani, mai exact, a decidenţilor care au gestionat sistemul energetic postdecembrist.”
Guvernul a renunţat, scria presa vremii, la comasarea producătorilor de energie şi cărbune în două societăţi naţionale, Electra şi Hidroenergetica, şi va opta pentru crearea a două societăţi mai mici, urmând să comunice Consiliului Suprem de Apărare a Ţării (CSAT) aceste decizii, a declarat şeful CNH, Constantin Jujan, actualul director al CEH. „CSAT va fi informat, în următoarea şedinţă, că Guvernul renunţă la Electra şi Hidroenergetica, iar proiectul de restructurare a sectorului energetic şi minier va viza înfiinţarea Complexurilor Oltenia şi Hunedoara”. Jujan mai spunea atunci că minele nerentabile ale CNH vor fi transferate în patrimoniul termocentralei Paroşeni, pentru care livrează în prezent cărbune. De asemenea, minele rentabile vor fi scoase la vânzare. „Cele patru mine rentabile vor fi scoase la vânzare ca active şi nu vor fi integrate direct în viitorul complex energetic, pentru a nu intra cu datorii. Toate aceste datorii vor rămâne la CNH, care după aceea va intra în insolvenţă”, a precizat Jujan.
Omul care a avut sarcină de partid să se ocupe cu moşirea CEH a fost Florin Mîrza. În luna martie 2012, acesta susţinea şi era citat de presă că „se fac paşi în paralel pentru realizarea juridică a înfăptuirii fuziunii celor două termocentrale, dar şi separarea CNH în două entităţi separate, una formată din cele trei unităţi cuprinse în programul de închidere şi cealaltă, formată din minele viabile. După realizarea acestui deziderat va urma şi fuziunea societăţii viabile desprinse din CNH cu cele două termocentrale, Mintia şi Paroşeni”. Pentru ca la o lună distanţă în timp, în aprilie 2012, să spună că „se fac paşi în paralel pentru realizarea juridică a înfăptuirii fuziunii celor două termocentrale, dar şi separarea CNH în două entităţi separate, una formată din cele trei unităţi cuprinse în programul de închidere şi cealaltă formată din minele viabile. După realizarea acestui deziderat va urma şi fuziunea societăţii viabile desprinse din CNH cu cele două termocentrale, Mintia şi Paroşeni”.
Iată cum unii dintre politicienii români demonstrează că uită repede ce au făcut, cum au făcut şi, pentru a mai câştiga ceva capital în faţa populaţiei, se dezic de acţiunile lor.
Un grup de salariaţi ai CEH