Schengen şi Baconschi
Declaraţiilor relativ belicoase ale preşedintelui Băsescu, făcute spre finalul anului trecut, le-a luat locul asumarea responsabilităţii aceluiaşi preşedinte, cu referire expresă la neacceptarea noastră în spaţiul Schengen.
E absolut regretabil că suntem din nou puşi la index, etichetaţi şi aruncaţi în zona gri a Europei, iar refuzul este evident un eşec, cel puţin al politicii externe româneşti, care se află în grija preşedintelui ţării şi a ministrului de Externe. Dar Traian Băsescu este mult prea ocupat cu mogulii şi rectorii, cu reformarea statului şi cu şedinţele de guvern, cu „ciuruiţii”, pentru a se ocupa de ceea ce cade direct în responsabilitatea sa. Sarkozy nu reacţionează ca Emil Boc când este oprit aşa, intempestiv, pentru a fi întrebat ce şi cum cu România. Nici chiar pentru Sarkozy, România nu se tratează la botul calului, pe culoare, între două poze de grup.
Băsescu acceptă deci că refuzul este motivat politic. Un poliţist pe care-l cunosc şi apreciez, cu rang destul de mare, mi-a spus că e trist, au muncit mult pentru îndeplinirea condiţiilor tehnice, iar acum, amânarea intrării noastre în spaţiul Schengen le cade rău. Cred şi eu că e frustrant, numai că ambiguităţile politicii noastre externe, inclusiv cea legată de Republica Moldova, aiurelile cu discriminarea şi tonul ofuscat nu fac casă bună cu stilul diplomaţiei europene de secol XXI – indiferent dacă suntem sau nu de acord cu ea.
Problema este că miniştrii noştri nu au obiective, ei par paraşutaţi în nişte posturi de administratori, hai, gestionari de depozit. Baconschi nu şi-a propus, la instalarea în funcţie, vreo prioritate naţională – vai, ce cuvânt mare, naţională…! Adică, ceva de genul – în 2011, România trebuie să intre în spaţiul Schengen şi eu mă angajez să asigur partea politică a afacerii. Probabil a fost ceva de genul – e treaba poliţiei, să pună camere video şi ce-o mai trebui pe-acolo, că-i păcălim noi cumva! N-a mers. Iar ministrul ar trebui să demisioneze, cum a făcut şi Cioroianu după suita de gafe cu regele Spaniei sau deportarea romilor prin Egipt.
Aşa, Băsescu zice că-şi asumă răspunderea, Baconschi spune că noi îndeplinim condiţiile şi dacă au ei ceva să ne comunice, să sune!
Au sunat şi ne-au spus: don’t call us, we’ll call you… Pentru neiniţiaţi, nu sunaţi, vă căutăm noi… Ceea ce nu se precizează este când.
It’s all right!( De acord)
Dar , nu s-a rezolvat problema!Si Basescu si Baconschi au „limbarnita „si au vorbit poate ceea ce nu trebuia,apoi cei care traduc,comunicatele de presa,fac la fel si-i ia gura pe dinainte si traduc numai cum le convine.
Totusi principalii vinovati, sau cel putin incriminati,nu spun nimic, „tac precum porcul in ….”
Mie unul mi se pare mai interesant acest aspect.
Cit despre cunostinta dvs.din politia de frontiera, cinste lui, a facut ceea ce trebuia si pentru care, este bine remunerat.
d-le Tavi, intr-o lume cu atat de multe inter-conditionari, ceea ce am spus eu si ceea ce spuneti dvs. este – din pacate – confirmat de prestatia presedinbtelui Basescu de la TVR 1, care intelege sa ramana cantonat in paradigma bascaliei si acuzelor. Recursul la bascalie ne descalifica in primul rand in ochii nostri. Batosenia nu este utila, prestanta insa da.
daca a vorbit CE NU TREBUIA, statul roman a fost pedepsit,cum e posibil ,trebuie sa-si dea demisia.
Constat din pacate, si de data asta, ca multi dintre concetatenii nostri sunt decuplati de la astfel de probleme care apar -oare ce ne mai surprinde?-tot mai des. Tocmai cand normal era ca si in tzara noastra sa se mai aseze lucrurile, sa existe o consolidare mai putin sinuoasa a regulilor europene. Ma deranjeaza faptul ca aud la destui oameni exprimarea ideii ca noi, cetatenii de rand, n-avem nicio treaba cu ratarea spatiului Schengen, ca nu ne afecteaza. De fapt ma cam sperie o astfel de abordare.
Si poate ca ratarea intrarii in spatiul Schengen e mai putin dureroasa si alarmanta decat declaratiile si comportamentul factorilor politici responsabili(pardon, care ar fi trebuit sa fie rsponsabili)dupa aflarea vestii. Cu tot cu asumarea politica, de fapt gratuita, de catre presedinte a esecului.