Scandalul, vedeta şi reality-show-ul

România pare caracterizată, la modul simplist (dar realist) de trei elemente: scandal perpetuu, început imediat după preluarea mandatului de către actualul preşedinte, vedetismul de doi bani, compus din piţipoance cu căpăţânile goale, dar în căutare de slujbe televizuale (totul se leagă, vedeţi…) şi emisiuni cretinoide, aducătoare de bani pe seama imbecilizării populaţiei.
Nu se mai pot arăta cu degetul vinovaţii – în cercul vicios, există o continuitate a răului, al cărui început şi sfârşit nu mai au o delimitare clară. Televiziunile ţipă că publicul cere, iar pe de altă parte, publicul chiar cere, pentru că a fost îndobitocit ani de zile.
Nu mai avem societate civilă. Puţinii intelectuali publici se exprimă mult prea calm şi cu prea mult bun-simţ, dacă nu cumva s-au retras, cum s-a întâmplat cu Liiceanu şi Patapievici, după ce au văzut că militantismul alături de Traian Băsescu este total contraproductiv. De altfel, politicienii nici nu au nevoie de intelectuali, specie mai greu manipulabilă şi degrabă invocatoare de criterii (ceva) mai morale. Insensibili la semnalele societăţii civile (atât cât a rămas din ea), miniştrii, cabinetului trâmbiţează succese acolo unde lumea vede eşecuri. Din măreţul pact pentru educaţia naţională s-a ales praful, în timp ce 60 la sută dintre oameni cred că învăţământul românesc se îndreaptă într-o direcţie greşită. A se vedea ultimul sondaj specializat. Prin comisiile de cultură găseşti de toate, dar prea puţini oameni de cultură. Teoria generală este că nu oameni de cultură trebuie prin direcţii, ci buni manageri. O fi şi ceva adevăr într-o astfel de afirmaţie, dar nu s-ar putea găsi un compromis rezonabil, ca acei manageri să mai ştie câte ceva despre domeniul pe care-l diriguiesc? Idem în sănătate, agricultură etc. Teo Trandafir va ajunge în comisia de cultură, după ce emisiunile ei au lansat pe orbita celebrităţii fel de fel de vedete, iar manelele erau mereu în „primă audiţie”. E un exemplu, pescuit din ştirile ultimelor 24 de ore. Se poate multiplica, prin cercetarea tangenţelor culturale pe care le au membrii comisiilor specializate de prin diferite organisme administrative.
Din păcate, reality-show-ul pe care-l trăim nu are cauze strict economice. În creştere economică accentuată sau în criză, derapajul de civilizaţie s-a manifestat tot mai pregnant, iar rezultatele se văd cu ochiul liber.