Fara bascalie

Regele şi Paul de România

Trecut cu vederea şi inclus la ştiri mondene, tăiatul moţului prinţului Carol Ferdinand, copilul lui Paul de România, fiul lui Mircea Răceanu, la rândul său, fiu al lui Carol al II-lea cu Zizi Lambrino, nerecunoscut de familia regală, trecut deci cu vederea, evenimentul face parte din seria celor care arată falsitatea valorilor, introdusă cu voie de la stăpânire.
Poate că în contextul crizei şi problemelor actuale, acest eveniment nu are nici o însemnătate. Nici familia regală veritabilă, să-i spunem, nu pare să mai joace decât un rol strict onorific. Vârsta mult prea înaintată a Regelui Mihai, neimplicarea în politică a Alteţei Sale Regale, principesa Margareta, eşecul principelui Radu la alegerile din 2008, când s-a retras înainte de confruntare, averile retrocedate, care, deşi legale, au ştirbit parţial din aureola modestiei Regelui Mihai, toate la un loc au atenuat până la dispariţie şansele monarhiei de a fi restaurată la un moment dat, după ce născuse atât de multe pasiuni în primul deceniu postdecembrist.
Totuşi, Regele Mihai este încă ultimul conducător în viaţă al celui de-al Doilea Război Mondial, reprezentant al unor vremuri dramatice din istoria României, a căror evoluţie (sau involuţie…) a determinat în bună măsură ceea ce se întâmplă acum. Compania sa ar trebui să fie onorabilă, dar şi onorată de către orice lider politic al României actuale. Regele a dat dovadă că poate înţelege imperativele politice ale unei perioade tulburi (mă refer aici la cea postdecembristă), când a fost împiedicat să intre în ţară. Astfel, s-a reconciliat cu fostul preşedinte Iliescu, invitat la toate sindrofiile regale. La fel şi Emil Constantinescu. Este, dacă doriţi, o înfruntare şi o acceptare între adversari care înţeleg jocul democratic. Cu toată reticenţa, uneori, chiar înverşunarea antimonarhistă a lui Ion Iliescu, niciodată acesta din urmă nu a girat în vreun fel o altă ordine dinastică în afara celei oficial recunoscute de familiile domnitoare din Europa. Nu discut acum dacă succesiunea la tron, fie şi efemeră, este dreaptă sau nu, ea există, iar respectarea ei face parte din Regula pe care s-au construit statele moderne europene. Ignorarea ei făţişă de către preşedintele Traian Băsescu, relaţiile inexistente cu Casa Regală, aşa simbolică, spun multe despre capacitatea nu a preşedintelui, la urma urmei, el va trece, cândva, orice ar face, ci a Instituţiei Prezidenţiale de a relaţiona cu societatea românească în ansamblul ei. Traian Băsescu este o instituţie. Din acest rol, a gira o ordine pe care Statul de drept, fie el şi interbelic, a respins-o, spune multe.

6 comentarii la „Regele şi Paul de România

  • Domnule Gruian !
    Dumneavoastra incercati sa ne aburiti(scuzati termenul neacademic) !
    Legaturile cu casa regala au fost, sunt si probabil vor fi si in viitor.
    Chiar dvs spuneti ca in interiorul ei sunt probleme nerezolvate, este ceva normal , asa cum si in societatea in care vietuim , sunt atitea semne de intreabare(apropo , numai pe unele posturi T.V. se rezolva in direct).
    Presedintii , clasici ai Romaniei , postmoderne(cei trei crai de la rasarit, Ilici, Tapul si Chiorul)au abordat problema , diferit.
    Primei etape ii corespunde indiferenta totala, celei de a doua, curtarea si celei de a treia taierea motului!
    Sunt realitatile noastre , sa nu incercam sa le excludem!
    Acum abia sa analizam si sa ne spuneti parerea despre fiecare etapa>

  • Da, domnule Tavi, numai ca taierea motului s-a facut de pe alt cap… conteaza si asta! 🙂

  • Cu ceva timp in urma,am pus intrebarea respectabilului domn Cristian Pirvulescu,ale carui opinii le respect,de ce am impresia ca se evita cu obstinatie in media, informatii,pareri discutii asupra Casei Regale si in special asupra unui posibil scenariu al reinstaurarii monarhiei constitutionale.Mi s-a raspuns :”Nu e e populara !” Sint intrutotul de acord,dar parerea mea este (fara a face apologia monarhiei) ca prin fortarea subiectului,ne cistigam dreptul de a accede la cunoasterea istoriei reale,atit timp cit mai avem in viata contemporani ai timpurilor respective,avem dreptul la informatii reale asupra activitatii din zilele noastre a Casei Regale (deplasari in tara ale membrilor ei,implicarea sa in diverse activitati social-umanitare,lobby-ul pentru Romania in mediile externe si nu in ultimul rind opiniile Casei Regale legate de solutiile economico-politice pentru planul de perspectiva al Romaniei).Acceptind tacerea,mai „populara”, lasam terenul liber „specialistilor” in intoxicare si dezimformare sau spus mai frivol:taietorilor de mot.Avem,cei ce cautam,posibilitati de informare,dar citi din noi au aceasta curiozitate ?Ca de pilda de a citi urmatorul link: http://foaienationala.ro/averea-personal-regelui-carol-la-1-octombrie-1914.html sau http://nucleul.forumgratuit.ro/t56-testamentul-regelui-carol-i,pentru ca in final sa putem exclama,precum autorul ultimului articol:”Ce mult ne-ar trebui,astazi,sa avem asemenea repere de moralitate”.Citi din politicienii catarati pe „scheletul” Romaniei de azi au onestitatea sau capacitatea de a ni se infatisa cu asemenea gesturi ?

  • Tavi trebuie sa recunosc ca esti tare ! Mie personal mi-ai cistigat simpatia . Faci comentarii la subiect si fara prea mult bla-bla . Respect ! ED

  • Corecta interventia, domnule Gruian, in privinta capului si inclusiv motului.
    Problema insa este de competenta justitiei si nu este inca transata, o hotarire definitiva mai asteapta ,asemeni multor alte cauze.
    Deci nu se stie inca : ” De unde sare iepurele”!

  • Da, numai ca uzantele Casei Regale primeaza asupra unei hotarari judecatoresti. Oricum, seful de stat a fost Mihai I nu „prinsul Pol”. Ar fi ca si cum daca presedinte este Traian Basescu, eu consider ca de fapt trebuie onorat Mircea Basescu, ca-i tot pe-acolo… Ma rog, problema e minora poate, avem altele mai grave, dar cred eu ca tipul asta de probleme minore determina staiful natiei.

Comenteaza

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Descoperă mai multe la Stiri si informatii din judetul Hunedoara. Mesagerul Hunedorean

Abonează-te acum ca să citești în continuare și să ai acces la întreaga arhivă.

Continuă lectura