Miercuri seara l-am văzut la televizor pe Traian Băsescu, invitat la TVR 1 de către Luca Niculescu şi o altă moderatoare, mai nouă în peisaj. Ceea ce am văzut/auzit a fost de natură să mă facă – vă rog să mă credeţi – să nu mă mai îndoiesc de ceea ce scriu şi să cred că da, dacă ar putea, acest om ar dori să conducă singur măcar un mandat, fără parlament, eventual cu un guvern redus la modelul Boc, de obedienţă perfectă, fără replică.
Încrâncenat, obsedat să repete Grivco, Voiculescu, Hrebenciuc, Iliescu, Vântu, Băsescu practic era insensibil la orice argument. Atât moderatoarea, cât şi mai ales Luca Niculescu tăceau. Scena îmi amintea de un film mai vechi, făcut după o carte, „Revolta de pe Caine”, în care un comandant de navă, pe care îl lăsaseră nervii şi dăduse ordine aiurea, nu mai răspundea la întrebările anchetatorilor, ci îşi exprima iar şi iar punctul său de vedere, susţinând că el şi numai el are dreptate, ceilalţi fac parte dintr-un complot menit să-l compromită.
Dar Parlamentul, care l-a validat pe Johannis? Nu contează, hotărârea s-a luat la Grivco de către Voiculescu, Hrebenciuc, Iliescu… Dar, totuşi, Johannis e primarul din Sibiu, capabil, a fost validat de partide politice… Da, dar toţi sunt controlaţi de Voiculescu, Hrebenciuc, Iliescu şi Geoană… Dar cu Geoană aţi făcut guvern… Da, dar atunci părea că nu este atât de controlat… Dar are o majoritate în spate… Nu contează, Constituţia nu spune aşa… Dar în Legea partidelor politice se spune… Aia nu contează, din moment ce în Constituţie nu scrie, iar eu am promis că vreau să schimb România!
În acest moment, Luca Niculescu, ce se uita din ce în ce mai siderat la Băsescu, a pus o întrebare-cheie: „Băsescu este România?”. Băsescu s-a oprit o secundă, încurcat. Apoi şi-a revenit şi a spus că nu, nu e România, dar că el are o misiune, să schimbe România, aşa a promis şi aşa va face. Se simţea din vocea lui Băsescu că e convins că doar el are dreptate, că tare mult i-ar mai plăcea să aibă ţara pe mână şi să facă ce vrea cu ea. La replica lui Niculescu, că şi el, Băsescu, cu PDL, au discutat prin localuri, a spus că ei au discutat, dar nu au luat decizii. De prisos să spun că nici un membru PDL nu are nici o pată, în opinia lui Băsescu.
Cred că este simptomul tipic de om, căruia i s-a urcat puterea la cap. Toţi sunt răi, doar el e bun şi le ştie pe toate, se pricepe la toate, nu acceptă să fie contrazis, doreşte binele poporului şi dacă poporul nu este cumva de acord cu modul ăsta de bine, nu-i nimic, îl va face cu forţa.
Uite că producţia românească de dictatori continuă să fie profitabilă, chiar şi pe vreme de criză. Iar celor care cred că în 2009 şi în UE aşa ceva e desuet, le reamintesc că în urmă cu câţiva ani, Austria a avut un derapaj naţionalist-extremist, care a impus intervenţia forurilor de la Bruxelles.