Fara bascalie

Preşedinte, caut popor perfect


Nu pariez întotdeauna pe instinctele „poporului”. Sau, la rigoare, ale electoratului. Realitatea îmi confirmă că electoratul – despre care partidul care câştigă alegerile spune că „nu se înşală” – electoratul, deci, se poate înşela, şi încă cum… Sau poate fi înşelat, asta îi acordă circumstanţe atenuante, dar nu modifică situaţia.
Prin urmare, poporul nu e perfect, şi cu atât mai puţin electoratul, care nu este nici omogen, nici uniform informat, nici manipulabil în totalitate, nici degrabă iubitor de aceleaşi valori.
Talentul unui politician constă tocmai în abilitatea de a armoniza contradicţiile majore care pot surveni la un moment dat în interiorul populaţiei unei ţări. Poate că nu au toţi dreptate, dar o parte sigur are. Poate că nu e partea care-ţi convine ţie, dar funcţia îţi impune să ţii cont de toţi, căci „job-description”-ul zice că eşti preşedintele tuturor românilor.
O ţară nu se guvernează precum se conduce o maşinărie – fie ea şi vapor. Acolo, apeşi maneta, accelerezi, o tragi, bagi elicea invers şi frânezi. Motorul nu are opinii, nu stă să se mai gândească, o pală din cele trei nu se poate opri să se odihnească, lăsând greul pe celelalte două. Echipajul trebuie să se supună fără crâcnire. Aşa, ca fapt divers, vă spune ceva romanul „Revolta de pe Caine”…?
La popor e altfel. Nu poţi să-i ceri să fie fericit că i-ai tăiat salariile şi-l laşi pe drumuri, chiar dacă tehnic, FMI îţi spune că asta-i soluţia. Poţi să-i explici, să-l consolezi, să-l baţi pe umăr cu înţelegere, să-l solidarizezi, dacă vrei cu adevărat şi ştii cum. Dacă vrei să pari cel puţin preşedintele tuturor românilor, nu doar al celor care te (mai) susţin.
Spun toate astea în contextul revoltei poliţiştilor. Opinia mea este că maniera lor de a protesta a fost oarecum neinspirată. Un marş cu acte în regulă şi cu tăcere de mormânt ar fi fost mai de dorit decât unul spontan. Dar pot să înţeleg că poliţiştii sunt şi ei oameni. Te amendează pe şosele, uneori prea degrabă, dar se duc şi ei acasă şi se plâng că nu le mai ajung banii. Iar Poliţia în sine e o instituţie. Mă pot eu supăra, ca şi cetăţean, din motivele arătate. Dar, când spun că am luat o amendă, îmi amintesc şi că în alte condiţii, un alt poliţist a fost „mai de înţeles”. Se compensează… Nu mă supăr pe Ministerul de Interne.
Revolta poliţiştilor ar fi impus – din nou spun, este doar părerea mea – o abordare mult mai diplomatică din partea Instituţiei Preşedintelui. Cred că ceea ce s-a întâmplat va folosi mai degrabă poliţistului-om decât cetăţeanului-Preşedinte. Se obţine astfel o anume solidaritate a celor cu salariile tăiate, pentru că întotdeauna lipsurile unesc.

7 comentarii la „Preşedinte, caut popor perfect

  • Basescu si-a facut-o cu mintea lui cind si-a dorit sa fie presedinte jucator si cum jocul nu este intodeauna corect, jucatorii mai si triseaza a inceput un fel de concurs care pe care, presedintele pe moguli, mogulii pe presedinte pina cind s-a ajuns la aceasta aberanta situatie in care INSTITUTIA nu mai reprezinta nimic…categoric politistii care au strigat „iesi afara javra” ne dau fiori vis-a-vis de nivelul de educatie(la acelasi nivel cu minerii lui Cosma daca nu mai jos)da nu-l pling eu pe presedinte ca asa cum spuneti dvs si-a cautat la greu starea aceasta conflictuala, este elementul d.nei sale.ceea ce reiese totusi din aceast circ, absolut gratuit,este ca daca ei si-au facut legile dupa placul lor, au furat la greu fara sa pateasca nimic, iata oricine-si poate face legea cum vrea important este doar sa vrea sa o faca deoarece nu exista nici o apasare…traim deosebit de periculos cu o inconstienta totala…

  • Sint in mare parte de acord cu opiniile postate de „maria”.in cea mai mare parte.As face totusi observatia ca asa-zisii „mineri a lui Cosma” ,au fost „mineri”precum „ungurii” sau „romanii” de la Tirgu Mures.In realitate demonstratiile de haos au folosit multiplicarii si cresterii importantei serviciilor secrete,carora astazi nu li se mai stie numarul si nici cu ce se ocupa in mod concret.Ele gestioneaza mizeria in care a ajuns societatea romaneasca.Basescu nu este „presedintele tuturor romanilor”,este „guru” acestor servicii pe care prin mici atentii de milioane de euro-dolari si le-a facut obediente.Imi amintesc de anii cind in librarii se epuizau rapid cartile lui Pavel Corut(care Dumnezeu stie ce hram purta si el),niste viziuni romantate,in care spunea la un moment dat prin gura personajelor sale fictive:”serviciile trebuie sa preia controlul asupra bancilor.Cine are banii,are puterea”.Se pare ca desi fictiuni,guvernantii nostrii,oricare ar fi,au invatat foarte bine „lectiile”.Si probabil Presedintele doarme in hamac cu cartile in loc de perna.Romania incepe sa semene tot mai mult cu Haiti in anii 1957-86,anii caracterizati prin brutalitate si decizii dupa bunul plac al presedintilor Franqois (Papa Doc) si Jean-Claude (Baby Doc) Duvalier.Doamne fereste ca urmatorul presedinte sa fie Baby Doll Base,pentru ca dupa primul semnal conflictual dat de politisti,ne asteapta dupa modelul haitian,un puci militar si haosul va fi total.Si toate acestea din lipsa capacitatii „presedintelui tuturor romanilor” de a dialoga.Dialog in sens constructiv,de a asculta parerile tuturor membrilor societatii civile si de a avea puterea sa treaca peste orgolii personale si interese obscure insusindu-le pe cele bune pentru poporul clamat in toate luarile de pozitii.Cind vom avea mintea sa votam un candidat luminat,discret,distins,calitati care sa se vada dincolo de nivelul declarativ,vom avea sansa sa traim intradevar bine.

  • Frunzarind presa am descoperit un articol ce contine adevaruri amare.Nu pot sa-mi refuz placerea de a a imparti aceasta revelatie cu cei care nu fac parte din nici una din categoriile :”Prostia unora,ticalosia altora si indiferenta celor multi”.Si ma refer la cititorii obiectivi si bine intentionati ai „Mesagerului”.De aceea,cu incuvintarea publicatiei am sa postez direct articolul in cauza.Lectura utila! „Pe Internet circulă o scrisoare care i-a fost atribuită lui Cristian Tudor Popescu. Jurnalistul precizează că scrisoarea nu îi aparţine. Luând act de precizarea lui CTP publicăm scrisoarea anonimă pentru câteva din ideile sale.

    Domnule Băsescu, te-am privit şi voi continua să te privesc cu statornică scârbă. Însă, dincolo de scârba mea, un concurs de împrejurări care conţine prostia unora, ticăloşia altora şi indiferenţa celor mai mulţi a făcut să devii preşedinte al ţării mele. Nu m-am aşteptat nicio clipă ca, ajuns în această demnitate, să poţi deveni altceva decât eşti, dar am vrut să sper că măcar vei încerca să pari. Mă felicit că nu am investit prea mult în această speranţă. Ex nihilo nihil. Dispreţul pe care ţi-l port e lesne de argumentat: reprezinţi suma a tot ce are mai detestabil poporul român. Fără a avea măcar una din însuşirile admirabile ale acestui popor.

    Vreme de şase ani am trăit o neîncetată stupoare, colorată când şi când cu indignări sterile ori revărsări gastrice provocate de conduita ta.
    Vreme de şase ani, mulţi dintre noi am încetat să fim doar cetăţeni ai acestei ţări şi am devenit victime ale tulburărilor tale de personalitate, ale crizelor tale de nervi, ale sevrajelor tale, ale revărsărilor tale de ură, ale ticăloşiei tale, ale incompetenţei tale.
    Nu ştiu dacă în istoria modernă există şef de stat care să fi insultat atât de mulţi dintre propriii cetăţeni, cu atâta nesimţită uşurinţă. Observi că nu folosesc pluralul politeţii. Pentru că tu însuţi, în dialogul cu ceilalţi, ai răul obicei de a nu-l folosi. Şi voi refuza să îl folosesc doar formal, demonstrativ, numai pentru a vădi că sunt mai bine crescut decât tine.

    Vremea convenţiilor şi demonstraţiilor de tipul acesta a trecut. Am privit cu îngrijorare, în aceşti şase ani, obsesia ta maladivă pentru puterea absolută. Au fost concetăţeni de ai mei care au crezut că poate ţi se cuvine, că poate, atunci când o vei avea, vei face din ea instrumentul schimbării în bine al ţării.
    Se înşelau. Ai folosit puterea doar pentru a revărsa urâţenia dinlăuntru-ţi asupra noastră, a tuturor. Iar ţara e astăzi mai schimonosită ca niciodată. Sărăcită, desfigurată, doar un contur înlăuntrul căruia cei mai mulţi sunt prinşi ca într-o capcană, prizonieri ai unui rău destin. Precum în cel mai întunecat fanariotism, ai folosit demnităţile publice ori resursele statului pentru a-ţi căftăni apropiaţii, pe cei care ţi se închinau cu ipocrită smerenie, într-un detestabil qui pro quo. Astfel au ajuns cele mai multe demnităţi ale statului să fie ocupate de incompetenţi, imbecili şi neamuri proaste, personaje lipsite de orice merit, dar cu prea-plin de obedienţă faţă de tine, despotul. Şi când ţara e rânduită după legea aceasta, nu e de mirare că astăzi am ajuns la această mizerie, promiscuitate şi decădere a instituţiilor.

    Ţi-ai făcut din minciună un crez politic. Şi unii găsesc asta scuzabil. Peste cei care au îndrăznit să spună altfel decât crezi tu că se cuvine spus ai revărsat diluvii de ură. Ai inventat categorii generice peste care să îţi reverşi ura şi insultele primitive. 322, moguli, tonomate, reprezentau categorii încăpătoare în care mizeria ta să poată fi eficient distribuită. Toţi cei care nu acceptau fanariotul qui pro quo erau detestabili, maculabili, expulzabili. Rar mi-a fost dat să văd atât risipă de resurse (ale statului, ale instituţiilor publice ori ale unor dubioase instituţii private) menită unui singur scop: împroşcatul cu mizerie.
    Au fost şase ani urâţi. Iar rezultatul lor e reaua stare de azi a ţării. Prea mult şi prea des am vorbit despre toate cele care au fost pentru a le mai repeta acum. Altul e motivul pentru care scriu astăzi.

    Afirmi, domnule Băsescu, fără să roşeşti, cu o nesimţire prietenă cu iresponsabilitate, că ţara mea e o ţară de mâna a doua. Iar când îndrăzneşti să spui aşa ceva vremea pamfletelor şi a indignărilor din laringe a trecut. O ţară care cere bani cu împrumut, o ţară care nu poate plăti pensiile este o ţară de mâna a doua – spui tu cu o nesimţire care sfidează orice stupoare. Nu ţara a cerut bani cu împrumut, domnule Băsescu, ci tu. Împotriva tuturor acelor voci care se opuneau acestui demers. Nu suntem toţi amnezici şi încă ne amintim cum predicai nevoia acelui credit de la FMI, deşi nu puţini erau cei care strigau că e o cale greşită. Şi i-ai potopit cu insulte. Aşa cum ştii să faci. Ai susţinut acel credit nu pentru că ţara avea nevoie de el, ci pentru că tu, deprins cu logica licuricească, ai încercat să cumperi bunăvoinţa unor stăpâni pe care noi nu-i vedem. Şi ai fost gata să plăteşti acea bunăvoinţă cu sărăcirea, umilirea şi nenorocirea noastră a tuturor. Iar dacă ţara nu poate plăti pensiile este pentru că tu ai adus-o aici. Nu mogulii, nu tonomatele, nu noi. Noi doar trudim, îndurăm şi plătim biruri.

    Nici nu ar trebui să mai spun lucrurile acestea. Sunt deja ştiute. Şi nu ar trebui să accept logica rudimentară după care funcţionezi, aceea care măsoară demnitatea, înălţimea ori măreţia după grosimea pungii. Doar judecând cu maţul poţi ajunge să spui despre ţara mea că este o ţară de mâna a doua. Iar dacă punga ţării nu e azi îndeajuns de plină pentru gustul tău, asta nu se întâmplă pentru că eu şi cei asemeni mie nu trudim îndeajuns pentru a o umple, ci pentru că tu şi cei din jurul tău sunteţi prea hămesiţi, prea nesimţiţi şi prea necinstiţi pentru a şti să o chivernisiţi.
    Dar ţara asta încă are bani să îşi plătească preşedintele şi imbecilii deveniţi miniştri, are bani să îşi plătească nulităţile devenite europarlamentari, are bani să te trimită la reuniuni internaţionale unde să ne umileşti pe toţi respirând dispreţul cu care eşti tratat de ceilalţi, are bani pentru a plăti pentru capriciile neroade ale favoritei tale, are bani pentru a îngrăşa guşile lăudătorilor şi numeroşilor tăi servitori. Are încă bani din care să plătească sinecuri pentru cei care ştiu să îşi manifeste îneajuns de zgomotos şi fără ruşine obedienţa faţă de tine.Are bani să îmbogăţească afacerişti suspecţi, dar cunoscători ai conturilor de partid. Să ierţi, atunci, biata ţara dacă nu mai are îndeajuns pentru a plăti şi pensiile acelea.

    În aceeaşi zi când eu scriam: Pentru că eu nu accept că România e o ţară de mâna a doua în UE. Nici că eu aş fi un cetăţean de măna a doua. Dar admit că avem politicieni de mâna a şaişpea. Mai pe seară, preşedintele României spunea că ţara mea este o ţară de mâna a doua. Iar asta nu mai poate fi îngăduit. Pentru aşa ceva nu mai este de ajuns să ne revoltăm pamfletar, să respirăm vocalele indignării la televizor ori să risipim cerneala stupefacţiei în gazete.
    Atunci când mizeria ta nu mai încape în hârdăul categoriilor generice şi nu se mai revarsă doar asupra tonomatelor, parlamentarilor, mogulilor, ci asupra ţării înseşi, atunci e vremea să fii trimis definitiv acolo unde îţi e locul. Atunci când, nu are rost să ne mai ascundem după cuvinte, îţi îndemni cetăţenii să îşi părăsească ţara, tu trebuie să pleci, nu ei. E timpul!
    Asta e tot ce am avut să îţi spun, domnule Băsescu. Aşa cum ţi-am promis, îţi sunt pe mai departe dator cu întreg dispreţul. Şi îţi promit că mă voi achita de această obligaţie. Dar vreau că de acum să te dispreţuiesc ca pe un ticălos oarecare şi nu ca pe preşedintele ţării mele. Du-te!

    Rândurile care urmează nu îţi mai sunt adresate, deşi te privesc. Vreau să sper că prieteni şi neprieteni din blogosferă mi se vor alătura. Pentru că este o limită care nu trebuie trecută. Şi aşa, prea multă vreme, prea multe am îngăduit. Şi mai vreau să sper că, mai ales, politicieni, cu şi fără blog, vor prelua revolta mea şi îi vor da cuvenită îndreptare. Acelor politicieni le cer, neîntârziat, iniţierea procedurii de suspendare a lui Traian Băsescu. Dincolo de meschinăria calculului politic de conjunctură, dincolo de laşitatea cu care ne-au obişnuit, dincolo de indolenţa pe care le-am tolerat-o. Sau puteţi cu toţii tăcea, prudent, vascularizaţi de precauţia pe care o putem numi şi laşitate. Şi atunci am să-i cer scuze lui Traian Băsescu. Şi am să admit că trăiesc într-o ţară de mâna a doua.”

  • d.le johan, multumesc! si pentru scrisoarea postata! chiar mare enigma autorul desi stilul este evident CTP, dar cine stie ce bun si trist securel o fi scris-o! si cum sunteti realist sunteti de acord cu mine ca este suficient de periculoasa aceasta scrisoare.de ce? pentru ca iarasi se indreapta spre demolarea unui singur personaj si nu spre demolarea unei mentalitati in ansamblu, este un fel de bomba cu ceas cind va face bum va spulbera o persoana si nu un sistem si din pacate aceste sisteme ciinioase de tip mafiot sunt cele care in fond produc dezastrul evident ca o societate ar fi gasit resurse in asa fel incit de exemplu sa nu ajunga d.ra EBA pe un frumusel salar in PE si sa ajunga un om bine pregatit. sau sa nu mai avem tineri trimisi la studii afara si intorsi in patrie sa someje sau nici macar atit cu frumoase doctorate facute la universitati prestigioase!intrebarea mea retorica este chiar nu gasim un presedinte sa garanteze prin neutralitatea sa buna functionare a acestei institutii? hai sa ne uitam putin la „verii” nostri italieni si numai spunind Georgio Napolitano spui excelenta! sau sa ne gindim la un Scalfari care de pe pozitia presedintelui la un abuz a lui Berlusconi i-a spus categoric in questto joco sporco io non ci sto si si-a prezentat demisia…da chiar nu am avea O EXCELENTA capabila sa potoleasca toate porcariile politicilor?

  • @ „maria” : Stimata doamna (domnisoara),va multumesc pentru raspuns si pentru gindurile transpuse in mesaj.Observ ca avem multe „dureri” comune.Dar ce ne facem ? Sintem atit de putini ce-i care punem diagnosticul corect,cei care cautam cu adevarat panaceul.Majoritatea suporta totul cu atitudinea celui bolnav incurabil,multumindu-se sa-si sopteasca:”Asa a vrut Dumnezeu !”.De aceea,chiar putini fiind,trebuie sa iesim in fata si sa demonstram cit mai multora,ca schimbarea mentalitatii poate vindeca societatea bolnava.Fiecare acolo unde e,dupa principiul:”Omul sfinteste locul”.Va doresc o zi placuta,toamna e mai friguroasa,dar ce caldura radiaza culorile ei !Scrisoarea cu pricina o puteti gasi in arhiva blogului Moshe & Mordechai” publicata in premiera in 6 aug. 2010.http://moshemordechai.wordpress.com/2010/08/06/domnule-basescu/

  • …daca-mi permiteti sa intervin, cred ca orice editorialist ar fi mandru de asemenea dialoguri, postate ca urmare a unui articol, in mod fericit completat de opiniile avizate ale cititorilor.

  • Multumim,domnule Gruian ! Vom stringe rindurile in jurul dumneavoastra pentru a deveni un „cor” cit mai departe auzit si de cit mai multi.Ecce homo,d-na Maria !Sa fiti sanatos si sa reusiti,domnule Alexandru Gruian.

Comenteaza

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Descoperă mai multe la Stiri si informatii din judetul Hunedoara. Mesagerul Hunedorean

Abonează-te acum ca să citești în continuare și să ai acces la întreaga arhivă.

Continuă lectura