Aşadar, congresele PNL s-au încheiat fără să producă nici o surpriză în privinţa hotărârilor care se vor adopta, referitoare la schimbarea statutului partidului, şi a învingătorului în bătălia pentru şefia acestei formaţiuni politice.
Nu ştiu dacă cineva dintre cei care urmăresc viaţa politică de la noi şi, în acest context, ceea ce se întâmplă şi la liberali, a crezut cu adevărat că Ludovic Orban – şi cu atât mai puţin Viorel Cataramă! – au vreo şansă să-l învingă pe Crin Antonescu. Pentru sussemnatul era limpede că Antonescu îşi va impune proiectele fără probleme şi va fi reales cu un scor zdrobitor. Şi chiar aşa s-a şi întâmplat.
Desigur, aceste două congrese au adus unele schimbări în formaţiunea liberală. În primul rând, au adus schimbări în statutul partidului. Nu multe, aşa vreo câteva, pe ici, pe colo, prin părţile esenţiale. Fireşte, cea mai importantă a fost cea privind votul pe listă. Pe celelalte nu le amintesc aici, deoarece, sunt convins, nici peneliştii cu carnet – cei mai mulţi dintre ei – nu sunt foarte interesaţi să le afle, darămite cititorii acestor rânduri.
A doua categorie de schimbări s-a produs în structura echipei de conducere. Unii dintre greii PNL au pierdut primele poziţii în ierarhia partidului, neintrând nici măcar în rândul celor 32 de membri ai Biroului Permanent Central al partidului. Este vorba de Tăriceanu, Orban, Meleşcanu, Motreanu, Haşoti, ca să amintesc doar câteva nume. Chiar dacă nu a fost schimbată în radical – nici nu se putea aşa ceva – în echipa aleasă de Crin Antonescu au apărut personaje noi şi în rândul vicepreşedinţilor partidului şi în cel al membrilor biroului central. De remarcat că liberalii hunedoreni – cu trei membri, Ruşanu, Moloţ şi Muntean – este bine reprezentat în conducerea centrală executivă a PNL.
Cum se ştie, proiectul propus de Antonescu liberalilor pentru următorii ani a avut şi contestatari. Mai exact, proiectul său de alegere pe liste a întregii echipe de conducere a partidului a fost combătut de câteva personaje importante ale formaţiunii politice – Tăriceanu şi Orban, în principal, dar şi de alţii – care, în final, au ajuns să fie scoase din echipa de conducere a câştigătorului.
Important este însă că – deşi o treime dintre participanţii la congres n-au fost de acord cu alegerile pe liste – la liberali, spre deosebire de ce s-a întâmplat la PSD, lucrurile s-au derulat într-un mod cât se poate de civilizat. Şi, după cum se pare, în urma acestui congres, nici nu se vor înregistra prea multe plecări din tabăra liberală. Vor fi, probabil câteva, dar nu atât de multe, încât să slăbească partidul.
Ce va fi în viitor, vom trăi şi vom vedea. Pentru că evoluţia PNL pe scena politică românească depinde, în continuare, de mai mulţi factori. Dar, despre aceste lucruri, în editorialul de mâine.