Păi, se poate…? Da, se poate!
Pam-pam…
În ţara asta poţi să ai, ce-i drept foarte rar, şi surprize plăcute.
Când, în primăvară, mai precis prin aprilie, am scris pentru „Dilema veche” articolul numit „Moştenirea generalului Bérthelot”, am vizitat fostul conac al generalului francez din comuna care-i poartă numele, General Bérthelot. Într-o bună măsură, conacul era în renovare, dar volumul de lucrări necesar părea că va duce la finalizare peste vreo doi-trei ani, într-o tradiţie românească ce nu mai miră pe nimeni – nici măcar pe străini.
Ieri, a avut loc inaugurarea conacului, în prezenţa preşedintelui Academiei Române, dl. Ionel Haiduc, a multor universitari şi oficialităţi de rang înalt, între care ambasadorul Norvegiei. M-am uitat cu ochi critic la maniera în care a fost refăcut conacul. Trebuie să vă spun că va găzdui Centrul de cercetare a geo şi biodiversităţii, cu trimitere directă spre Parcul Naţional Retezat şi Geoparcul dinozaurilor Ţara Haţegului. Maniera în care a fost refăcut conacul este, la prima vedere, impecabilă. Sper că şi la a doua şi următoarele. Grijă pentru detaliu, culori perfect asortate, fără stridenţe. Ştiţi, se zice că diavolul se ascunde în detalii. Occidentalii spun că detaliul face diferenţa. Ei bine, dacă paşii vă poartă spre Ţara Haţegului (o zonă foarte dragă mie), atunci, daţi o fugă să vedeţi conacul generalului, fie şi pe dinafară. Detaliile care dau un plus de distincţie clădirii renovate şi o apropie de spiritul veacului nostru (ea datează din secolul al XVIII-lea) sunt copertinele negre de la clădirile anexe, arcuite discret şi elegant deasupra uşilor de acces, frontispiciul neoclasic stilizat, ramele din lemn ale geamurilor, asortate cromatic cu pereţii, fără stridenţe termopanizate.
Proiectul de restaurare aparţine arhitectului Nicolae Popa din Deva – un motiv în plus pentru mine de a aprecia excelenţa, acolo unde există.
Odată cu acest conac, numărul monumentelor de prim rang din Ţara Haţegului restaurate profesional creşte la două şi jumătate. Să le enumăr – conacul, biserica din Densuş şi jumătate din biserica din Ostrov, mai precis cea exterioară, pentru că în interior, nu ştiu la a cui idee, au fost puse plăci de gresie, arată ca în baie. Păcat…
Dar să nu ne umbrim bucuria. În locul unui conac aproape dărâmat, fost sediu de CAP şi colonie muncitorească, a apărut o clădire spectaculos renovată, ce reduce gustul amărui al neputinţei.
