Ochii lui Băsescu, altfel
Mă uitam zilele trecute la un reportaj cu Traian Băsescu, pe unde-şi face băile de mulţime. Mai mulţi reporteri l-au întrebat cum comentează afacerile fratelui său, cele cu firma care organizează expoziţii de armament sau ceva de genul ăsta.
Preşedintele a fentat, a făcut o volută, cu voce cumva încurcată, mimând surprinderea. Nu ştie, nu e la curent, nu sunt afaceri cu armament, e altă firmă şi fratele său a fost păcălit, el, săracul, nu ştia…
Evident că ştia, dar nu despre asta vreau să scriu eu acum. M-a surprins pe moment calmul cu care şeful statului dialoga cu reporterii pe un subiect atât de delicat. Vocea era aparent potolită, nu a urmat nici o răutate, nici o aluzie, nici o jignire. Un fel de zâmbet al unui om bun la suflet, determinat să răspundă cu evlavie la întrebările jurnaliştilor. Nu-mi venea să-mi cred ochilor – preşedintele, cel care a avut o relaţie catastrofală cu presa, era capabil să răspundă atât de calm la asemenea întrebări, evident, incomode pentru un posibil viitor candidat la preşedinţie?
Apoi i-am privit ochii. Ochii lui Traian Băsescu scăpărau. Cred că i-ar fi strâns de gât pe nefericiţii angajaţi ai mogulilor de presă, care îndrăzneau să-i pună întrebări incomode. Era atât de evidentă discrepanţa dintre mesajul verbal al preşedintelui şi mesajul non-verbal al privirii sale, încât am avut dovada clară că nu, Băsescu nu s-a schimbat, încearcă doar să intre într-un alt rol, să-şi atenueze adversitatea faţă de ziarişti, pentru că interesele de moment şi sfatul staff-ului de campanie i-o impun. În rest, toate bune…
Dovada că este aşa a venit peste doar două zile. Scandalul cu firma fratelui său nu numai că nu s-a potolit, ci chiar a degenerat. Băsescu a fost din nou întrebat ceva în legătură cu… De data asta nu a mai zâmbit naiv, încurcat. A scrâşnit din dinţi, a vrut să spună ceva, s-a răzgândit, a dat din mână a lehamite şi a plecat, întorcând capul.
Ăsta este adevăratul Traian Băsescu. Am salutat revenirea. Pentru susţinătorii săi, a fost vorba de un nou episod cu preşedintele bun la suflet şi ziariştii ăştia nesimţiţi.
