Nu suntem stăpâni pe soarta noastră…!? (I)
Ieri, am primit de la un fost coleg de facultate, acum în Statele Unite, un extras dintr-un articol scris de dr. George Friedman, directorul executiv al unei companii de expertiză internaţională, numită STRATFOR. Cei interesaţi pot accesa site-ul http://en.wikipedia.org/wiki/George_Friedman, unde vor găsi toate datele necesare.
Am citit articolul şi cred că este o perspectivă interesantă, care merită nu neapărat împărtăşită, dar în orice caz, cunoscută. Îmi propun deci, să vă redau conţinutul, iar celor care doresc, şi adresa de pe Internet, unde îl pot găsi în original, scris în limba engleză. Dr. George Friedman a scris acest articol, raport cum îl numeşte el, cu ocazia unei călătorii pe care a făcut-o în Turcia, Moldova, România, Ucraina şi Polonia. Pe măsură ce vizitează aceste ţări, împărtăşeşte cu cititorii observaţiile sale, legate de imperativele geopolitice din fiecare stat vizitat, încercând să tragă unele concluzii din perspectiva expertului din Statele Unite. Iată deci impresiile sale, pe care, repet, sunteţi liberi să le acceptaţi sau nu, dar în orice caz, sunt utile, pentru a ne da seama de ce ne văd alţii cum ne văd şi ce ar trebui făcut pentru a le schimba viziunea sau a ne corecta pe noi:
„În şcoală, mulţi dintre noi am învăţat poemul «Neînvins», (scris de William Ernest Henley, n.a.). Poemul se termină cu versul: Sunt stăpânul soartei mele, sunt căpitanul sufletului meu. Este un vers pe care un gentleman englez din epoca victoriană ar fi trebuit să i-l spună unui om de afaceri american. Ei bine, nu sunt versuri care îşi găsesc rezonanţă în România. Nimic din istoria ţării nu le spune românilor că sunt stăpânii propriei soarte sau conducătorii sufletului lor. Totul în istoria lor este o lecţie despre cum soarta este peste om şi despre cum sufletul lor este captivul istoriei. Ca naţiune, românii au speranţe modeste şi aşteptări moderate, influenţate de trecutul lor.
Această sensibilitate nu-mi este străină. Părinţii mei au supravieţuit lagărelor de concentrare naziste, s-au întors în Ungaria pentru a încerca să-şi refacă viaţa şi s-au trezit sub comunişti. Când au sosit în America, speranţele lor erau extraordinar de modeste. Doreau să fie în siguranţă, să se trezească dimineaţa, să meargă la muncă, să fie plătiţi – să trăiască… Nu au avut niciodată impresia că ar fi stăpânii soartei lor.
Problema pe care o are România este că are impresia că lumii îi pasă de ea. Mai precis, că Imperiile se ciocnesc acolo unde este România. Ultima din această serie de coliziuni ar fi Războiul rece. Astăzi, în acest moment, lucrurile par mai simple, sau în orice caz, mai puţin disperate decât înainte. Dacă discutăm în termeni de vecinătate, românii au impresia că marile puteri sunt din nou în curs de reaşezare şi din acest motiv, România devine din nou foarte importantă pentru ele. Nu este foarte clar pentru mine dacă românii realizează cu adevărat schimbarea vântului în pânzele geopolitice. Se gândesc că se pot ascunde în Europa, şi poate că se pot ascunde. Dar cred că istoria îi va găsi pe români din nou.”
mda, noroc cu altii, ca altfel am muri de foame.
vezi faina si malaiul de acu’, adica afacerea boromir.
de ce nu zici nimic si de asta ?
Si eu ma simt ca roman,”stapinul soartei mele”,dar ce ma fac ?Sint stapin,dar carena-i ciuruita si nu stiu oricit as gindi,cind va sosi scufundarea in abis.”Sint capitanul sufletului meu”,dar am nenorocul sa traiesc alaturi de un echipaj betiv cu mintile ratacite,care manevreaza pinzele facute zdrente,cirma rupta deseori si cirpita, sub un pavilion caruia de-abia daca-i mai ghicesti culorile.Doar glasul „sirenelor” imi patrunde in urechi zi si noapte,ceas de ceas si ademenitor imi sopteste:”Esti stapin si capitan !” Sint poporul ! Natia dr.Friedman a fost si este stapina sortii sale,iar pastrarea neintinata a valorilor moral-religioase denota ca si capitan al sufletului ei.Dar noi,traind veacuri alaturi de multi conationali ai sai(ai dr. Friedman) nu am pretuit nimic bun la ei.Spre paguba noastra.
When is Mary („maria”) ? Mi-e dor de ce mai zice.
ei, dle Johann se pare ca va dau dreptate! ceea ce ar fi f f bun de facut ar fi sa ne trimitem putin candidatii la politica sa se scolarizeze in Israel si stiu de ce o spun dincolo de contradictiile atavice vis-a-vis de acest tinar stat democratia practicata acolo este, fara indoiala, de-adevaratelea si nu am timp sa va dau exemple doar unul singur poate nu cel mai semnificativ si anume acela al fiului Ghilad a lui Sharon cind a fost prins cu mita in sac a facut INCHISOARE. problema cu „ascunsul” este relativa pentru ca, din pacate suntem patrioti doar cind putem arata cu degetul pe cei mai slabi decit noi si ne dam cu o inconstienta criminala, ne dam pe mina unor cretini pe care avem curajul sa-i mai chemam si oameni politici! asa ca de la israelieni hai sa nu ne uitam doar la acel „tu-mi ucizi un puisor eu iti scot un ochisor” ci la ceea ce au facut cu adevarat democratic…si democratia si educatia nu s-a cumparat cu banii americanilor…lor nu le este teama ca sunt acolo…noi de ce vrem cu tot dinadinsul sa ne bagam in seama ca suntem…in Europa???????????