Noi reguli de impozitare pentru companiile multinaţionale

26 septembrie 2017 Mesagerul Hunedorean

Mai multe arii de interes major din fiscalitatea română vor fi modificate în perioada următoare, ca urmare a faptului că România a devenit membru asociat în Proiectul BEPS (Erodarea bazei de impozitare şi transferul profiturilor) – un program comun pentru zeci de state, prin care se încearcă, la nivel global, limitarea practicilor fiscale dăunătoare. Schimbările de reglementare vizează companiile cu activitate pe teritoriul mai multor ţări şi au scopul de a elimina situaţiile în care companiile multinaţionale profită de lipsurile din legislaţie pentru a transfera profitul către state cu un nivel de impozitare mai scăzut sau inexistent.
Prin Legea nr. 124/2017 privind aprobarea participării României ca membru asociat la Proiectul BEPS, Erodarea bazei de impozitare şi transferul profiturilor, iniţiat de Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OECD) publicată în Monitorul Oficial nr. 415/06.06.2017 şi care a intrat în vigoare din data de 9.06.2017, s-a legiferat acest aspect.
Practic, Proiectul BEPS introduce, printre altele, reguli de impozitare a companiilor străine controlate, adică acele companii care desfăşoară activităţi într-o jurisdicţie sau ţară diferită de cea în care este rezidentă societatea deţinătoare sau care o controlează (societatea-mamă). Scopul noilor reguli de impozitare ce vor fi implementate în legislaţia fiscală este ca impozitele să fie plătite în statele în care sunt realizate profiturile.
Altfel spus, intenţia legiuitorului este ca grupurile de companii multinaţionale să recurgă cât mai puţin la mutarea profiturilor în scopuri fiscale către jurisdicţii unde activitatea este scăzută sau inexistentă, în schimb impozitele sunt mici sau zero.
În acest sens, legislaţia fiscală românească va suferi, pe termen mediu, modificări conform recomandărilor BEPS în următoarele zone: schimbul de informaţii între autorităţile fiscale, preţurile de transfer şi convenţiile de evitare a dublei impuneri.
Principiul de bază de la care porneşte planul BEPS este că profiturile trebuie să fie taxate acolo unde are loc activitatea economică şi unde se creează valoare. Pe cale de consecinţă, o astfel de măsură va duce şi la creşterea bazei impozabile în România.
Intensificarea schimbului de informaţii
Intensificarea schimbului de informaţii, atât dinspre contribuabili către autorităţi, cât şi între autorităţile fiscale ale diverselor state reprezintă una dintre componentele de bază ale Proiectului BEPS.
De altfel, în scopul combaterii evaziunii fiscale şi asigurării unui schimb de informaţii între ţări, Ministerul Finanţelor Publice (MFP) a propus recent, prin intermediul unui proiect de ordonanţă de urgenţă, transpunerea în legislaţia naţională a unei directive europene care impune companiilor multinaţionale mai multe cerinţe de transparenţă.
Mai precis, documentul reglementează obligaţia grupurilor fiscale de a furniza, anual, rapoarte care includ informaţii fiscale referitoare la suma veniturilor, profitul/pierderile, capitalul declarat, profitul nedistribuit, numărul de salariaţi şi imobilizările corporale.
În acelaşi timp, de îndată ce proiectul de act normativ va fi adoptat de Guvern şi va intra în vigoare, autorităţile fiscale române vor putea sancţiona anumite companii multinaţionale, respectiv pe cele care nu vor furniza rapoartele financiare aferente societăţilor din fiecare ţară în care sunt înregistrate cu activitate.
Preţurile de transfer, un domeniu cheie
Preţurile de transfer constituie o altă componentă importantă a acţiunilor BEPS, mai ales în contextul în care această zonă este una dintre cele mai vizate de autorităţile fiscale din România în controalele efectuate, fiind considerată una cu risc fiscal ridicat. Practic, cele mai sensibile zone sunt serviciile administrative, precum consultanţă, management, marketing sau resurse umane.
Având în vedere complexitatea întocmirii documentaţiei preţurilor de transfer, contribuabilii vizaţi trebuie să îşi facă o planificare riguroasă a proiectului.
Dosarul preţurilor de transfer nu trebuie depus nicăieri, ci trebuie să fie disponibil la nivelul companiei în perspectiva solicitării acestuia de către autorităţile fiscale.
Convenţiile de evitare a dublei impuneri vor fi modificate
Planul BEPS stabileşte modificări şi în Modelul convenţiei de evitare a dublei impuneri la nivelul OECD. România şi alte 67 de state au semnat Convenţia Multilaterală pentru implementarea măsurilor referitoare la tratatele fiscale în scopul prevenirii BEPS, care are ca scop implementarea rapidă a unor măsuri în tratatele fiscale care vor modifica reţeaua actuală de tratate şi vor reduce oportunităţile de evitare a taxelor de către companiile multinaţionale. Noua convenţie va întări, totodată, prevederile care rezolvă disputele din tratate, reducând astfel dubla taxare şi mărind certitudinea impozitării.
Obiectivul este de a se ajunge la soluţionarea dublei neimpozitări şi la îmbunătăţirea mecanismelor de soluţionare a cazurilor de dublă impozitare. La acest moment, România are încheiate 91 de convenţii de evitare a dublei impuneri, convenţii ce vor fi modificate.
Evitarea dublei impozitări se face, potrivit Codului fiscal, prin următoarele două metode:
• metoda creditului fiscal, respectiv dacă în convenţie se prevede că evitarea dublei, impuneri se face prin această metodă, atunci din impozitul datorat în România, contribuabilului urmează să i se scadă impozitul plătit în străinătate; dacă există o diferenţă, adică impozitul din străinătate ar fi mai mic, atunci contribuabilul va mai plăti statului român o diferenţă; în schimb, dacă a plătit mai mulţi bani în străinătate decât îi datorează statului român, atunci el nu poate pretinde ca ANAF-ul să-i dea bani pentru a compensa acest lucru;
• metoda scutirii, respectiv dacă scutirea de impozit e soluţia prevăzută de convenţie, atunci contribuabilul este scutit de impozit în România; chiar şi aşa însă, contribuabilul tot trebuie să declare acel venit la ANAF, el fiind scutit de impozit numai dacă anexează documentul justificativ eliberat de autoritatea competentă a statului străin, care atestă impozitul plătit în străinătate.
Precizăm, totodată, că Directiva 2016/881/ UE, cea care impune grupurilor multinaţionale obligaţii noi de raportare pentru schimbul automat de informaţii fiscale şi pentru combaterea evaziunii fiscale, a fost transpusă în legislaţia naţională odată cu publicarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 42/2017.
Aceasta reglementează obligaţia grupurilor fiscale de a furniza anual rapoarte, pentru fiecare ţară în parte, care să includă informaţii fiscale referitoare la suma veniturilor, profitul/pierderile, capitalul declarat, profitul nedistribuit, numărul de salariaţi şi imobilizările corporale.
Astfel, orice entitate parte a unui grup multinaţional, rezidentă fiscal în România, are obligaţia de a notifica autoritatea competentă dacă este societatea-mamă finală sau surogat (desemnată pentru raportare), până în ultima zi a anului fiscal de raportare al grupului multinaţional.