Parafrază la o spusă mai celebră, cea cu nimeni nu e de neînlocuit. Cu varianta mai sinistră, cimitirele sunt pline de oameni de neînlocuit.
Acum, n-aş putea spune că nu este o doză de adevăr în ambele ziceri, mai mult sau mai puţin populare. Toţi cei care recurg la ele lasă să se înţeleagă cum că înlocuitorul este musai mai bun. Doar că efectele pot fi şi perverse.
Hai s-o luăm sistematic. Da, nimeni nu e de neînlocuit. Depinde însă când şi cu cine este înlocuit. Dacă nu găseşti înlocuitori la timp şi cel puţin de aceeaşi valoare, atunci, panta posibil ascendentă pe care se aflau proiectele poate deveni descendentă. Un ministru bun poate fi înlocuit, dar asta nu înseamnă neapărat că nou-venitul este performant.
La nivel de ţară, totul se poate înlocui. Chiar şi guvernul. Sau mai ales guvernul. Doar că, tactica adoptată de către cel prezent seamănă izbitor cu stilul strămoşesc de luptă, conform căruia erau pârjolite recoltele şi otrăvite fântânile în faţa duşmanului, după care, lumea lua calea codrului. Eram mândri, noi, şcolarii, de înţelepciunea poporului român, doar că la un moment dat, cineva ne-a spus că poporul român întors din codru găsea recoltele pârjolite şi fântânile otrăvite, aşa că o vreme, cam făcea foame şi sete. O fi şi adevăr şi exagerare în toate astea, cert este că asistăm la un val fără precedent de disponibilizări, reduceri salariale, închideri de firme, blocări de posturi, reduceri de cheltuieli, şmechereală când e vorba de dat explicaţii presei sau la oamenilor. Nici nu mă mai interesează ce-a făcut avocatul Chitic, se vede de la o poştă că preşedintele se refugiază pe unde poate din faţa caniculei.
Să vorbeşti din nou de concedierea a peste 8.000 de oameni de la CFR, mi se pare culmea cinismului, guvernanţii îi tratează pe toţi statistic, nu sunt oameni, ci numere în schemă. Radu Berceanu excelează, dar alţii i-o iau pe urme.
În context, despre redresare nu mai vorbeşte nimeni. După ce s-a recunoscut minciuna în scop electoral – pentru care, prin alte părţi, respectivii ar fi fost de mult plecaţi – s-a trecut la ignorarea oricăror semnale din partea opiniei publice, atâta cât a mai rămas.
Personal, cred că acest guvern şi-a epuizat rezervele de credibilitate şi potenţialul de profesionalism – dacă l-a avut vreodată. Problema este că pentru a ieşi din criză (pentru care ieşire nu avem speranţe), a pârjolit totul şi i-a înlocuit pe toţi, prin simpla concediere. Tot cu titlu personal, cred că o altă echipă, din care PDL să nu mai facă parte, ar aduce cel puţin o brumă de speranţă. Dar nu prea multă, că recoltele sunt pârjolite şi fântânile otrăvite. Iar românii pleacă spre cei care le-au păstrat. Sunt curios cu cine vor fi înlocuiţi.