Nicoleta Bolcă: Cred că se pierd talente şi foarte mulţi dintre copii nu mai fac teatru din lipsa banilor

A renunţat la prieteni şi la viaţa personală de dragul teatrului. A renunţat la Bucureşti pentru Valea Jiului şi pentru teatrul de aici, care s-a dezvoltat neaşteptat în ultimii ani. A obţinut numeroase premii de-a lungul anilor şi tot nu s-a săturat de teatru. Este vorba despre Nicoleta Bolcă (foto), directorul Teatrului Dramatic „I.D. Sîrbu“ din Petroşani, care a vorbit într-un interviu pentru MESAGERUL HUNEDOREAN despre proiectele ei ca manager, ca actriţă şi despre regretele ei.
Reporter: În ce proiecte aţi fost implicată anul acesta, ca manager al Teatrului Dramatic „I.D. Sîrbu“?
Nicoleta Bolcă: Suntem spre sfârşitul stagiunii. Cu siguranţă, această stagiune bate recordul în ceea ce priveşte premierele. Au avut loc 21 de premiere, ceea ce este enorm.
Reporter: Cu ce spectacol veţi încheia?
Nicoleta Bolcă: Stagiunea se va încheia cu un spectacol pus în scenă de unul dintre marii regizori ai scenei româneşti, Sorin Militaru. Este o piesă dragă sufletului nostru, „Cu sufletul nu-i de glumit“. Am un mare regret că timpul nu mi-a permis să joc. Premiera va avea loc în 29 iunie. Sper că voi putea să-l aduc şi pe autor, un autor bulgar, la fel cum am reuşit şi la ultima premieră. Vorbesc de Valentin Nicolau, la piesa „Ultima haltă în Paradis“, care a spus că a fost cea mai bună montare pe care a văzut-o vreodată.
Reporter: În afară de premiere, aţi avut şi festivaluri…
Nicoleta Bolcă: Da. Mă bucur că am reuşit să organizăm şi cea de-a doua ediţie a festivalului „Feţi frumoşi, zâne bune şi Ilene Cosânzene“. Ca o premieră, ne-am îndreptat foarte tare atenţia asupra tinerilor şi am făcut pentru prima dată un festival intitulat „Festivalul vostru, al adolescenţilor“. Puţini ştiu că ultimii cinci ani, primii copii intraţi la facultăţile de specialitate sunt copii din Valea Jiului. A plecat de la o ambiţie a mea, am pregătit o fetiţă de la Teoretic, Bianca Holobuţ, care a intrat prima la Târgu Mureş, iar proiectul meu s-a numit „Întoarceţi-vă acasă!”. Ea s-a întors, este actriţă aici şi pregăteşte copii care vor să dea la teatru. M-a impresionat că făceau lucrul acesta din pasiune şi nu aveau un spaţiu. Mi s-a părut incredibil că atunci când au vrut să repete micile scene, li s-au cerut bani, aşa că le-am dat eu un spaţiu şi i-am ajutat. Unii dintre ei sunt studenţi în anul II, III şi vin acasă. La primul festival dedicat lor, marea mea dezamăgire a fost că profesorii lor nu au venit să-i vadă. Mi s-a părut curios. Aceşti copii au venit şi au lucrat în afara orelor, nu s-au dus în baruri. Asta m-a durut foarte mult, pentru că teatrul cultivă caractere.
Reporter: Cine a participat la festivalul dedicat adolescenţilor?
Nicoleta Bolcă: Anul acesta a fost doar pentru Valea Jiului prima ediţie, pentru că au fost costuri mari şi nu puteam să-l extind la nivel de judeţ. Proiectul a plecat către fiecare liceu şi mă aşteptam ca fiecare liceu să fie reprezentat de câte o trupă, ceea ce nu s-a întâmplat. Singurul liceu care a avut propria trupă a fost cel din Vulcan, care are tradiţie în ceea ce priveşte spectacolele de teatru. De 1 iunie, am reuşit să facem o paradă a poveştilor şi am reuşit performanţa să aducem 200 de voluntari. Să vezi 200 de oameni care vin şi repetă cu actorii timp de o săptămână fără să fie remuneraţi este cel mai mare câştig. Asta dovedeşte că oamenii de aici îi iubesc pe actori, iubesc teatrul. Spunea cineva că omul sfinţeşte locul. Însă, dacă nu eram ajutaţi de Consiliul Judeţean Hunedoara, nu reuşeam. Poţi să fii un mare manager, dar dincolo de asta, e vorba de a susţine teatrul acesta financiar. Dacă mâine, teatrul acesta va trece la primărie, va muri.
Reporter: Care sunt proiectele dumneavoastră, ca artist?
Nicoleta Bolcă: Nu pot să joc atât cât mi-aş dori. Am o nostalgie vizavi de faptul că eu sunt şi actor, şi regizor. Eu nu am montat niciodată, timpul nu mi-a permis. Dar ca actor, încerc ca într-o stagiune să joc măcar două roluri. În stagiunea aceasta, am jucat în „Titanic vals“ nu rol principal, ci al doilea rol şi în „Ultima haltă în paradis“, tot un rol secundar. Asta denotă că eu joc din plăcere şi nu am aroganţa de a juca principale. Şi joc dintr-o mare bucurie. Pentru mine, scena reprezintă universul meu. Pe scenă mă regăsesc cel mai bine. Stagiunea viitoare probabil că voi juca la fel, în două premiere.
Reporter: Sunt plătiţi actorii la nivelul talentului lor?
Nicoleta Bolcă: Cred că nu există o scară valorică în ceea ce priveşte talentul. Asta decide publicul. Sunt doar nişte criterii vizavi de ceea ce înseamnă o lege proastă. Un actor debutant câştigă 600 de lei, poate mai puţin decât o vânzătoare. Şi îşi petrece nu doar cele 10 ore cât repetă cu regizorul, ci acasă va trebui să-şi memoreze textul acela. Omul acela poate lucrează şi 16 ore pe zi. Memorarea textului nu se face în teatru, se face acasă. Cred că se pierd talente şi foarte mulţi dintre copii nu mai fac teatru din lipsa banilor. Mai sunt nişte nebuni frumoşi care fac teatru din pasiune şi care nu s-au prostituat de-a lungul vremii.
Reporter: Ce înseamnă să te prostituezi ca actor?
Nicoleta Bolcă: Una este să facă reclame profesionale  şi alta e să nu mai faci teatru, ci să intri într-un rol pentru bani. Pentru că imaginea ta se va asocia involuntar cu imaginea acelei reclame, care probabil atunci ţi-a adus nişte bani, nicidecum notorietate. Va veni o vreme când se vor cerne totuşi talentele. Şi mai este ceva. Nu este drept ca acei critici de teatru să vadă spectacole doar la teatrele naţionale şi să nu vină în  cele mici. Am vrut la un moment dat, mai mulţi manageri din provincie, să facem o asociaţie care să cuprindă teatrele acestea de pe margine.
Reporter: Cât „de pe margine“ este teatrul din Petroşani?
Nicoleta Bolcă: Dacă întrebaţi la nivel naţional despre teatrul din Petroşani, veţi rămâne uimiţi de cât se ştie despre el. În ultimii ani, au fost aduşi cei mai mari regizori din ţară şi unii chiar din lume. Îl numesc pe Mihai Măniuţiu, care a pus „Antigona“. Îl numesc pe Alexander Hausvater, care a pus două spectacole, „Foşnetul frunzelor“ şi „Frida“, pe Alexandru Dabija, care a obţinut UNITER-ul pentru cel mai bun regizor din ţară şi care a pus la noi „Nunta lui Figaro“, muzica fiind semnată de Ada Milea. Cel care a semnat muzica la „Foşnetul frunzelor“ a obţinut anul acesta premiul pentru cel mai bun, Tibi Caro. La Antigona, premiul pentru cel mai bun coregraf este nimeni altul decât cel care a semnat coregrafia la noi pentru „Casa Bernardei Alba“. Şi pentru că vorbesc de „Casa Bernardei Alba“, am fost selectaţi pentru festivalul de teatru scurt din Oradea, un festival greu şi cu tradiţie. Nu e puţin lucru să concurezi cu cele mai mari teatre din ţară. Cine a văzut în program Petroşaniul, a fost probabil puţin şocat. Vorbeam de teatre mari, dar au fost cinci premii şi două şi le-a adjudecat teatrul nostru, din Petroşani. Nu le venea să creadă.
Reporter: Cât de mult a suferit viaţa personală din cauza actoriei?
Nicoleta Bolcă: Se spune că părinţii ţi-i dă Dumnezeu. Prietenii ţi-i alegi singur. Cred că mi-am pierdut prietenii. Pentru că prietenia se cultivă oarecum. Întâlnirile trebuie să existe, nu pot fi doar la nivel virtual. A doua casă este teatrul. Nu am prieteni din afara teatrului, pentru că orele petrecute aici sunt nenumărate. Ei sunt familia mea. Poate că am nostalgii vizavi de faptul că nu am părinţii aproape, că mi-aş dori să fiu alături de prietenii din copilărie, dar iubesc prea tare ceea ce fac. Interviul vine chiar în preajma vârstei de 39 de ani, chiar dacă nu e elegant să dezvălui vârsta unei doamne şi cred că singurul regret e că nu am un copil.

Interviu realizat de Anamaria Sanda