Alexandru Gruian

Da.
Nu prea ştim ce se întâmplă în Valea Jiului. Oamenii de acolo ori au plecat spre alte zări ca să se facă auziţi/văzuţi/cunoscuţi, ori au ales anonimatul asigurat de provincie.
Titltul nu-mi aparţine şi nu ştiu dacă eu aş fi cel mai potrivit pentru a comenta de aici o iniţiativă a unuia dintre cei mai prolifici artişti proveniţi din Petrila – îl numesc pe Ion Barbu. Acel Ion Barbu, original şi controversat, care şi-a imaginat, cu acea doză de idealism atât de cunoscută artiştilor, că Petrila ar putea fi ridicată prin iniţiative entuziaste. A fost Festivalul „Om rău”, a fost volumul apărut la Editura „Curtea veche”, numit „Petrila. Periferia culturală europeană” (într-o aluzie mai mult decât transparentă cu Sibiul anului 2007…), au fost versurile scrise pe case, pentru care a luat şi amendă, acum este un alt strigăt, prin ziarul „Nirvana socială”, ziar de perete al celor puşi la perete, după cum singuri se caracterizează. 
Cei de la TVR Timişoara l-au rugat pe colegul meu Nicu Gavrea să meargă la Petrila pentru a filma manifestările – urât sună cuvântul ăsta, dar nu am altul mai bun – dedicate lui I. D. Sârbu, la împlinirea a 20 de ani de la dispariţia acestui „Gargantua al totalitarismului românesc”. El mi-a adus afişe şi ziarul editat de cei puşi la perete. Pe placa de lângă Casa memorială I. D. Sârbu, din Petrila stă scris (într-o perioadă în care acuzaţiile de colaborare cu Securitatea curg gârlă…): „Trecătorule, nu mă judeca după cele ce am făcut, ci după cele ce le-am refuzat a le face”.
Subiectul e mult prea complex pentru a-l trata în 2000 de caractere. Nici nu ştiu ce ecouri va trezi, dar mi se pare onorant să-i acord spaţiu în pagină. Şi mai mult decât atât, m-am decis să-i acord timp şi lui I. D. Sârbu.