Muzeul Momârlanilor, din curtea casei

31 ianuarie 2011 | Adauga un comentariu

Carmen Cosman

Doi localnici din Petroşani, pentru care tradiţia este aproape sfântă, au decis să-şi transforme casa bătrânească, într-un muzeu al momârlanilor. Iar colecţia adunată de Petru Gălăţan şi Lucreţia Marinesc este impresionantă.
 

Veche de peste un secol
Totul a pornit de la o promisiune făcută mamei adoptive a bărbatului, iar acum, muzeul găzduieşte piese de o valoare inestimabilă. O colecţie care vorbeşte despre momârlani şi care i-a impresionat pe străinii ce au vizitat-o. „Bărbatul meu este înfiat aici, la căsuţa aceasta, de o mătuşă. Când s-a îmbolnăvit, mătuşa a zis că, după ce n-o mai fi ea, căsuţa ei o să fie stricată şi se alege praful din ea. Atunci, i-am spus nu numai că nu o să o stric, dar o să fac şi un muzeu. O să adun tot felul de costume, de obiecte, care să vă folosească în timp”, povesteşte Lucreţia Marinesc. Şi aşa a şi fost. Colecţia a fost strânsă într-o casă veche, ce ar putea oricând să fie expusă la un muzeu al satului, pentru că are peste 100 de ani. Muzeul conţine vechi costume populare, dar şi unelte folosite în gospodărie sau în activităţile agricole şi de creştere a animalelor. „De şase ani, de când am amenajat muzeul, am început să adun obiecte, să cumpăr, că nu mi le dă nimeni degeaba, cum am putut. Le-am păstrat ca şi cum ar fi într-o ladă de zestre. Numai costume populare am 80, dar nu le-am expus pe toate, pentru că nu am avut loc. E, de fapt, mai mult o expoziţie decât un muzeu. Dar, aş vrea să mă extind”, mai spune gazda noastră, care la început nu a fost înţeleasă nici măcar de vecinii de la care cumpăra obiectele vechi, ce urmau să fie expuse. Abia când proiectul a prins contur, momârlanii şi-au dat seama că cineva le va duce tradiţia mai departe,  măcar şi numai expusă într-un muzeu amenajat într-o casă bătrânească.

Portul, păstrat cu sfinţenie
Momârlanii ţin cu sfinţenie la portul lor tradiţional, un amănunt extrem de important care îi diferenţiază de cei care au venit pe pământurile lor şi pe care îi numesc „barabe”. Un port transmis din moşi-strămoşi şi pe care fiecare familie îl ţine la loc de cinste. Costume vechi poate de 100 de ani, pentru că, din păcate, acum, codanele nu mai cos nici iţari şi nici cămăşi şi pe care tinerii îl îmbracă din ce în ce mai rar.
Bătrânii se tem deja că tradiţia nu va fi dusă mai departe de cei tineri, care au dat iţarii pe straie moderne şi calul mândru pe mai mulţi cai putere. „Noi încă mai păstrăm tradiţiile, dar generaţiile astea, care vin din urmă, nu prea. Deci, generaţia care vine după mine… nimic. Nici costume, nici tradiţii… Numai dacă reuşim să ne implicăm mult să păstrăm tradiţia, că de asta am făcut şi filmări, pentru că oriunde în lume ne putem mândri, pentru că sunt rădăcinile noastre, de care nu ne putem lipsi. De acolo ne tragem. Trebuie să le păstrăm cu sfinţenie, cum le-au păstrat şi bătrânii noştri”, mai spune Lucreţia Marinesc.

Publicat in: Actualitate


Scrie un comentariu

Protected by Webpro.ro
Citește articolul precedent:
La Vaţa, investiţiile nu se opresc

Cum bugetul alocat comunei Vaţa de Jos nu este prea mare, primarul de aici, Milu Folescu (medalion), îşi reface socotelile,...

Despre PNŢCD, numai de bine…

Tentativele de revitalizare a PNŢCD mi se par doar o inutilă luptă de orgolii, din cel puţin trei motive. Primul...

Hoţ prins de poliţiştii locali

Prima misiune pentru noii poliţişti locali s-a încheiat favorabil pentru angajaţii instituţiei. Un adolescent din Deva, care a reuşit să...

Închide