Mai bine ambasador, decât…

Îi voi dedica astăzi câteva cuvinte lui Mircea Geoană, din acest judeţ, în care, în urmă cu un an, înhămaţi la o trăsură comună, pesediştii şi liberalii i-au făcut campanie electorală.
Suspendarea sa din partid vine, cred eu, ca reacţie normală la un gest pe care un om politic de calibru nu l-ar fi făcut, anume, aducerea nefericită în discuţie a unui episod petrecut în urmă cu un an. Mircea Geoană a făcut atunci praf, cu o iresponsabilitate condamnabilă, speranţele multora, care vedeau şi continuă să vadă în Traian Băsescu promotorul unui regim politic în care legea devine aproximaţie voluntaristă. Am mai spus-o, şi era evident pentru un om dotat cu o minimă pricepere, nu în ale politicii, ci în ale logicii: doi oameni nu avea voie să viziteze Mircea Geoană până la alegeri, pe Vântu şi pe Voiculescu. Exact pe Vântu l-a vizitat, şi exact cu patru zile înainte de alegeri. În condiţiile în care Băsescu îşi bazase întreaga campanie pe asocierea dintre mogulii răi (ăia buni erau de partea lui…) şi Geoană, era clar că la nivel simbolic, acesta din urmă trebuia să respecte o convenienţă. Semiotica, domnule Geoană, sunt convins că ştiţi ce este aia…
Bun. A pierdut. Demisia era un gest onorabil, pentru că, repet, a înşelat grav aşteptările a peste 5 (cinci) milioane de oameni, adică jumătate din electoratul prezent la urne. Ăia ciuruiţii, vă amintiţi… poate faceţi parte dintre ei. Acum însă, Mircea Geoană vine cu explicaţii tardive şi mai ales puerile, că cine l-a pus pe el să meargă la Sorin Ovidiu Vântu, că de ce (să afle subiectele dezbaterii – penibil…), sau ce l-a sfătuit staff-ul de campanie (să mintă…) şi tot aşa, într-o postare furişată, pe blogul pesonal. Ce noroc a avut cu Internetul, altfel nu aflam niciodată, pentru că domnului Geoană i-a lipsit curajul să convoace o conferinţă de presă pe tema asta.
Gestul a fost, evident, inoportun, dovedind ce? Nimic, doar existenţa unui jucător politic ezitant şi inadecvat. Nu îndrăznesc să folosesc cuvinte mai dure, nici măcar să-l citez pe Ion Iliescu, pentru că înjurăturile şi jignirile proferate în ultima vreme în spaţiul public, prin acele înregistrări de la Călan, cred că au fost suficiente pentru a reda nivelul discuţiilor „la cel mai înalt nivel”.