La noi e întotdeauna altfel…
S-ar putea ca analogia pe care o voi face în acest editorial să-mi aducă multă dezaprobare şi poate chiar mai mult decât atât. Risc totuşi să o fac, pentru că exprimă un mod de a vedea lucrurile, atât din partea celor care conduc, cât şi a celor conduşi.
Pentru a fi corect, voi preciza de la început că sunt nefumător.
La nivel european, a fost interzis fumatul. La început, tuturor li s-a părut o formalitate, nu doar în România, ci în toată Europa. Apoi, s-a dovedit că este cât se poate de serios. Reglementări drastice, pachete de ţigări cu fotografii de speriat, dar mai ales, obligativitatea localurilor de a amenaja spaţii speciale pentru fumători sau chiar de a exclude fumatul. În ultimii vreo doi ani, din ce în ce mai mulţi occidentali fumează pe trotuare. E inestetic, mai ales în cazul femeilor, dar este rezultatul faptului că localurile, de orice categorie, nu mai permit fumatul. Barurile, restaurantele, pizzeriile, cafenelele sunt pline, dar nimeni nu fumează. Scena este valabilă începând cu frontiera de vest a României, deci din Ungaria încolo, inclusiv.
Ce s-a întâmplat în România? Exact opusul a ceea ce s-a petrecut în restul Uniunii Europene. La noi, localurile au afişat cât au putut mai vizibil, anunţuri de genul „Aici, fumatul este permis”. Nefumătorii s-au văzut înghesuiţi în cămăruţe minuscule, neaerisite, că doar nu era nici un patron fraier să-şi consume spaţiul pentru ei. N-au chef să fumeze? Să meargă în altă parte. În scurt timp, nici separeurile alea nu au mai existat. Nefumătorii, deşi statistic sunt majoritari, n-au decât să suporte, pentru că ceilalţi oricum sunt nepăsători. Cunoaşteţi desigur situaţia. Nu există intenţia unui nefumător de a renunţa la fumat, în ideea că i-ar putea deranja pe ceilalţi, fie ei adulţi sau copii.
Similitudinea cu alte situaţii este evidentă. Dar nu la mentalităţi vreau să mă refer, ci la modul de aplicare a legii. Nici prin cap nu le-a trecut celor care trebuia să o aplice, să impună respectarea ei. Mai mult – nu numai că nu s-a aplicat, dar s-a procedat exact pe dos. Nu s-a încercat nici măcar o adaptare inteligentă, ci a fost o respingere ostentativă, bazată pe o îndelungată obişnuinţă a unui popor de a spune „zicem ca ei şi facem ca noi”. Acum, eu nu zic neapărat să copiem fără discernământ orice ne vine de dincolo, dar mi se pare simptomatic pentru situaţia de astăzi a României, faptul că din toate ţările UE, doar la noi e altfel.
Vedeti Domnule Gruian, de ce la noi nu se poate ?Pentru ca nu ne duce mintea . Asteptam inca pe cineva sa vina si sa ne conduca si sa ne arate personal cum e bine ,si cum trebuie facut .Cautam intodeauna scuze,ne imprietenim repede ,ca doar de … suntem un popor ospitalier .Istoria ne arata cine este poporul roman.Si fara sa jignesc pe nimeni,numai faptul ca suntem o tara cu religie predominant Ortodoxa ne spune mult .( noi ,grecii,rusii, bulgarii )
Cititi daca aveti timp din ziarul de astazi Adevarul editia Hunedoara articolul ,, Un deputat hunedorean a fost pictat intre sfinti…”E jenant unde sa ajuns .
Cu simpatie ED
Marcată de traumele inculturii şi vitregită de capacitatea creativă în care domină manelele, generaţia de consum, a ajuns să trăiască dintr-un experiment politic şi social de prost gust. Să-şi renege părinţii, descendenţa şi istoria.
Exodul forţei de muncă adânceşte şi mai mult diferenţele dintre state, iar în ţara ne mai rămân doar asistaţii social.
Partidele de drapta semnalizează tot mai mult la stânga, promiţând bunăstare pentru categoriile sociale defavorizate (aceiaşi piesă tristă).
Corul de analişti din presă, care ne cântă prohodul ultimilor douăzeci de ani, printre care se zbenguie ciupiţii de vărsat de Vânt şi Dandanalele, ţin regulat judecăţi de morală şi devin brusc sensibili dacă încerci să afli cum au devenit miliardari peste noapte (unii).
Bine spus Daniele , uite asta ar fi un articol care l-as citi cu placere . Are o conotatie impartiala , ceva ce seamana cu jurnalismul asa cum ar trebui sa fie el . Ma mir ca nu ti-au sters postarea .