Jurnaliştii au gratuitate!
…şi nu-mi pare rău deloc pentru asta. Nici vinovat nu mă simt în vreun fel că am profitat la maximum de generozitatea Ministerului Culturii din Franţa sau a diferitelor Consilii Departamentale care îndrumă cultura, nu ştiu foarte exact.
Timp de mai multe zile, am vizitat castele şi biserici vechi de pe Valea Loarei. Pe toate panourile care afişau preţul biletelor erau menţionate şi cazurile în care se acordă gratuitate la vizitare. Jurnaliştii care pot prezenta o legitimaţie valabilă se încadrează între cei care nu plătesc bilet. Preţul unui bilet este între 5 şi 10 euro de persoană, în funcţie de mărimea obiectivului vizitat.
Am permanent la mine legitimaţia de jurnalist. Vă asigur că nu a fost nici o problemă – am arătat-o şi am fost poftit, politicos, să intru, fără nici o discriminare. Ce-i drept, vorbesc destul de bine franceza, dar să nu credeţi că ei erau în vreun astfel păcăliţi. Nu! La unele castele am completat un scurt formular, în care am precizat ţara de unde vin şi publicaţia pentru care lucrez. Nici un fel de discriminare pentru România, în caz că v-aţi fi aşteptat să existe aşa ceva. Iar numele de “Mesagerul hunedorean”, transformat de mine în “Mesagerul de Hunedoara”, uşor de înţeles în franceză, unde se pronunţă cam la fel, apare acum în fişe la Chateaudun, Amboise sau Clos-Luce, Cheverny şi Saint-Come.
Ei ştiu că orice jurnalist este un formator de opinie. Facilitând vizitarea gratuită a castelelor de către cei din presă, au importante avantaje de imagine, deoacere ceea ce există acolo va fi prezentat cititorilor, ascultătorilor sau telespectatorilor, posibili vizitatori.
Dar nu există facilităţi doar pentru jurnalişti. În unele situaţii, tinerii sub 25 de ani au gratuitate, dacă vin din ţări ale Uniunii Europene. Elevii şi studenţii beneficiază de reduceri, uneori până la jumătate de preţ, iar persoanele cu handicap au gratuitate completă. Astfel, au fost situaţii în care nici eu, nici fiica mea de 19 ani nu am plătit bilet, eu, pentru că sunt jurnalist, ea, pentru că are sub 25 de ani şi vine dintr-o ţară UE. Aici aş face încă o precizare – să nu credeţi că sistemul este cumva umilitor! E adevărat că mi-au cerut legitimaţia de presă, dar nu au solicitat documente doveditoare că suntem din UE sau legitimaţie de student. Foarte multe se bazează pe încredere, pe ideea că omul nu fraudează.
Nimic nu este lăsat la voia întâmplării, sistemul este instituţionalizat şi face parte din strategia de promovare a culturii, în Franţa, politică naţională. Şi vă mai asigur că numărul copiilor şi al tinerilor este impresionant!
