Istoria recentă, pe hol la Cepromin

– Împreună am mărşăluit spre Micro 15, când Mircia a câştigat pentru prima dată alegerile, aşa-i…?
– Da, răspund aproape reflex, de mărşăluit am mărşăluit, dar nu-mi amintesc dacă împreună.
Omul râde înţelegător.
– Împreună, dar aţi uitat…
Îl privesc mai atent, dar tot nu mi-l amintesc. Este un bărbat înalt, distins, după aparenţe pensionar. Coborâsem în holul Cepromin la o cafea, tocmai ieşisem dintr-o emisiune a Antenei 1 Deva, susţinută împreună cu colega mea de la „Jurnalul Naţional”, Monalise Hihn.
– Eram în PNL pe vremea aia… hai să vă povestesc cum a ajuns Mircia Muntean candidat la funcţia de primar.
Omul îmi povesteşte cu răbdare, uşor amuzat, cu acea detaşare pe care o are cel neimplicat. A parcurs un traseu politic palpitant, chiar dacă discret, cu funcţii locale destul de mari. Evident, ştie multe. L-a cunoscut pe Mircea Ionescu-Quintus, despre care are o părere foarte bună. A „prins” şi momentul desprinderii PL-D din PNL, cunoaşte artizanii, şi-a dat seama de manevra pe care doresc ei s-o facă, aceea de sublimare în PD. Ceea ce de altfel s-a şi întâmplat… Mai povesteşte câteva scene cu Valeriu Stoica, despre a cărui capacitate „combinatorică” se exprimă nu neapărat admirativ, dar politic, e un adversar redutabil, consideră interlocutorul nostru.
– De ce nu mergeţi la televiziune să povestiţi toate astea? îl provoc. Râde şi dă din mână, fără să spună da, fără să spună nu.
Între timp, ni se alătură Monalise. Spune că stă preţ de o ţigară, dar şi-o aprinde şi pe a doua. Omul e sistematic, ne spune în detaliu cum se calculează pensiile, de când exact există acte, ce se ascunde (tehnic vorbind…) în spatele recalculării pensiilor militare.
– Haideţi într-o emisiune, încearcă şi Monalise.
Omul râde din nou, dă din mână şi refuză.
– Nu vin…
Nu ştiu ce gândea colega mea, dar eu mă gândeam deja ce „culise” interesante ar da la iveală într-o emisiune domnul înalt, distins, cu vorbă calmă, calculată. Nu ne-a spus numele, dar ne-a spus unde a lucrat.
– Am putea afla cum vă numiţi, să vă căutăm, să insistăm, îl provocăm noi, mai mult în glumă.
Râde din nou şi dă din mână.
Afară e frig şi soare. Cafeaua mi s-a răcit. Mă gândesc din nou că de multe ori presa află ce doresc politicienii să afle. Mă gândesc cât de uşor se poate manipula, sub aparenţa furnizării unor informaţii „pe surse”. Cât de multă dibăcie îţi trebuie să n-o „muşti”. Şi mă mai gândesc la cât de multe am aflat într-o discuţie de jumătate de oră, de la un om „ieşit din sistem”.