Ipocrizia „bâlciului politic” (I)

O să mă aşez contra curentului şi o să spun că politizarea sărbătorilor naţionale este, până la un punct, firească. Şi chiar dezirabilă. Chestiile cu „bâlci politic” şi cu oamenii scandalizaţi că există politică la sărbători este – părerea mea – falsă, ipocrită şi indusă în numele unui patriotism de tip dat ochii peste cap. Hai să detaliez. Cu referire expresă la Ţebea.
Avram Iancu nu a fost un justiţiar incult, plecat la război cu toporul în mână. Avram Iancu a fost avocat, om cu studii, care a înţeles exact contextul în care se găsea Transilvania (vă reamintesc că în 1848, România era inexistentă ca stat naţional). Revoluţia de la 1848 a fost în primul rând un act politic, iar Avram Iancu a fost un om politic. Lupta pentru drepturile românilor a trecut de la partea de tratative, la partea militară, conform unui principiu enunţat ceva mai târziu, care spune că „războiul este continuarea politicii cu alte mijloace”. Una la mână.
Pe de altă parte, nu ştiu de ce unii jurnalişti, analişti etc. îşi imaginează că românii sunt în majoritate aşa, nişte indivizi coşbucieni, inocenţi, harnici şi muncitori, pe care alţi români răi, din fericire aflaţi în minoritate, politicienii adică, încearcă să-i abrutizeze şi să-i îndemne la rău. Societatea românească este în ansamblu una complexă, formată din indivizi imperfecţi, oriunde s-ar afla ei, în politică sau la coasă. Desigur că, gradul de imperfecţiune diferă, dar să nu ne imaginăm că aceia care vin la Ţebea aşteaptă cu ochii spre cer slujbe interminabile şi discursuri patriotard-lacrimogene. Să nu-mi spuneţi mie că oamenii care înconjoară mormântul lui Avram Iancu, an de an, nu vin (şi) ca să vadă ce lideri politici vor fi prezenţi. Două la mână.
Şi, în finalul introducerii, oare Avram Iancu sau alţi eroi ai noştri, inclusiv cei pieriţi în 1989, ar dori doar vorbe pioase? Dincolo de vorbe, oare la aceste comemorări nu-şi poate găsi loc politica, nu prin huiduieli şi declaraţii sforăitoare, ci ca o ilustrare a preocupărilor, pentru a duce cumva la bun sfârşit idealurile pentru care respectivii eroi şi-au dat viaţa? Pioşenia asta ascunde într-un fel eludarea dezbaterii realităţii. Iar partea cu adevărat deranjantă este transformarea manifestării dedicate lui Avram Iancu, prin diferite manevre, în sărbătoare pentru uzul personal. Este exact ceea ce a făcut ieri Traian Băsescu, eludând momentele oficiale şi „regizându-şi” sosirea cu mare întârziere.