Mesagerul financiar-fiscal

Impozitarea veniturilor obţinute din chirii şi riscul de nedeclarare

Persoanele care obţin venituri din chirii uită adesea că acestea sunt venituri impozabile pentru care datorează impozite la bugetul de stat. Fie că vorbim de contractele de închiriere a locuinţei ori de contractele de uzufruct care nu sunt cu titlu gratuit, contribuabilul are obligaţia de a le înregistra la ANAF şi de a plăti impozitele aferente.
Persoanele care nu declară veniturile trebuie să ştie că pot oricând să facă obiectul unei verificări a situaţiei fiscale, în care pot fi obligate să-şi justifice veniturile în plus şi în urma căreia pot fi sancţionate, iar pericolul de a fi cercetaţi pentru evaziune fiscală este unul real.
Persoanele care-şi închiriază locuinţele trebuie să ştie că veniturile astfel obţinute – chiriile – sunt venituri impozabile, pe care Codul fiscal le încadrează la „venituri din cedarea folosinţei bunurilor“. În consecinţă, ele trebuie declarate la organul fiscal pentru a putea fi impozitate. Obligaţia de declarare a acestor venituri şi de plată a impozitului îi revine persoanei care închiriază locuinţa şi nu celui care plăteşte chiria. În toate situaţiile, persoana care foloseşte imobilul cu chirie nu are nici o obligaţie fiscală în privinţa contractului dintre el şi deţinătorul imobilului respectiv.
Astfel, cel care închiriază, care poate fi nu numai proprietarul, dar şi orice alt deţinător al bunului, va declara la administraţia fiscală competentă veniturile pe care le obţine, în baza contractului încheiat în formă scrisă (nu este necesară forma autentică, la notar) dintre el şi chiriaş. Este important de reţinut că nu este vorba întotdeauna de un contract de închiriere a locuinţei, pentru a ne încadra pe terenul veniturilor din chirii, ci şi de contracte de uzufruct ori de contracte care vizează doar o parte dintr-un imobil şi încheiate în scop de reclamă, afişaj sau publicitate.
Obligaţia de declarare trebuie îndeplinită în termen de 30 de zile de la data încheierii contractului, ocazie cu care contribuabilul va depune şi declaraţia privind venitul estimat/norma de venit (formularul 220). Documentele necesare pentru înregistrare sunt:
– contractul de închiriere;
– declaraţia privind venitul estimat/norma de venit – formularul 220 – în două exemplare, pentru fiecare proprietar sau alt deţinător legal;
– împuternicire însoţită de actul de identitate al împuternicitului, după caz.
Dacă o persoană fizică are mai multe astfel de contracte încheiate, va depune o declaraţie pentru fiecare dintre aceste surse de venit. Totuşi, Codul fiscal prevede că, pentru mai mult de cinci contracte în derulare într-un an, persoana care închiriază se încadrează la altă categorie de venituri impozabile – venituri din activităţi independente – şi se supune regulilor de impozitare aferente acestei categorii.
În urma înregistrării, organul fiscal stabileşte plăţile anticipate prin aplicarea cotei de 16% asupra venitului net anual estimat din declaraţia privind venitul estimat/norma de venit.
Plăţile anticipate se efectuează în patru rate egale, până la data de 25 inclusiv a ultimei luni din fiecare trimestru, astfel: 25 martie, 25 iunie, 25 septembrie şi, respectiv, 25 decembrie.
Important! Nedepunerea la termen a declaraţiilor de venit (fie cele estimative, fie cele privind venitul realizat, în cazul de faţă) de către persoanele fizice constituie contravenţie şi se poate sancţiona cu amendă de la 50 la 500 de lei.

Ce impozit datorează cei care obţin venituri din chirii:
În cazul acestei categorii de venituri, statul impune un impozit de 16% aplicat bazei impozabile determinată astfel:
a). Venitul brut se calculează pe baza chiriei stabilite potrivit contractului, pentru fiecare an fiscal, indiferent de momentul în care ea este încasată. În situaţiile în care chiriaşul face cheltuieli pentru bunul închiriat şi care sunt datorate de fapt, din punct de vedere legal, de către proprietarul (sau alt deţinător al) bunului, venitul brut se va majora cu valoarea acestor cheltuieli – cheltuieli forfetare. Chiriaşul are însă obligaţia să comunice celui care i-a închiriat bunul faptul că a efectuat cheltuielile respective, în termen de 30 de zile de la finalizarea aşa-zisei investiţii. În continuare, contribuabilul are obligaţia să declare la organul fiscal valoarea investiţiei, în declaraţia privind venitul realizat.
Dacă însă chiriaşul efectuează aceste cheltuieli şi se înţelege cu deţinătorul bunului să-i fie rambursate prin diminuarea chiriei, ceea ce nu duce la majorarea venitului brut obţinut de contribuabil din chirii, atunci impunerea va rămâne nemodificată, nemaiexistând obligaţia declarării lor la ANAF.
b). Venitul net se stabileşte prin deducerea din venitul brut a cheltuielilor determinate prin aplicarea cotei de 40% asupra venitului brut şi a contribuţiilor de asigurări sociale de sănătate datorate, după caz.
De reţinut! Cel care închiriază nu este obligat să achite contribuţia la pensii, ci doar pe cea la sănătate.
Important! Impozitul anual datorat se calculează de organul fiscal competent, în baza documentelor depuse de contribuabil, prin aplicarea cotei de 16% asupra venitului net anual impozabil.
În situaţia în care contractul dintre părţi este reziliat, contribuabilul plătitor de impozit trebuie să înştiinţeze în termen de cinci zile organul fiscal şi să depună, în acest sens, formularul 220, la care va anexa, în copie, documentul din care rezultă rezilierea contractului. În această situaţie, plăţile anticipate vor fi recalculate la cerere, în baza documentelor justificative.

Riscul de nedeclarare:
Organele fiscale au la dispoziţie, potrivit Codului de procedură fiscală, un instrument legal prin care să descopere veniturile nedeclarate ale persoanelor fizice – verificarea situaţiei fiscale personale, efectuată de către organul fiscal central. În acest sens, verificarea fiscală îl abilitează pe cel care face controlul să solicite informaţii de la autorităţi şi instituţii publice, să analizeze toate informaţiile, documentele şi alte mijloace de probă referitoare la situaţia fiscală a unei persoane fizice, dar şi să solicite informaţii inclusiv de la cei cu care persoana fizică vizată de control a intrat în raporturi economice sau juridice.
Orice venituri constatate de organele fiscale, în condiţiile Codului de procedură fiscală, a căror sursă nu a fost identificată, se impun cu o cotă de 16%, aplicată asupra bazei impozabile ajustate pe baza procedurilor şi metodelor indirecte de reconstituire a veniturilor sau cheltuielilor. Prin decizia de impunere, întocmită în urma raportului efectuat după verificarea fiscală, organele fiscale vor stabili cuantumul impozitului şi al accesoriilor, însemnând penalităţi şi dobânzi.
Adevăratul risc de nedeclarare nu este însă de ordin fiscal, ci de ordin penal. În două cuvinte: evaziune fiscală, aşa cum e reglementată în Legea nr. 241/2005. Faptele de evaziune fiscală le fac toţi cei care se sustrag, în linii mari, de la obligaţiile pe care le impune legislaţia fiscală şi se pedepsesc cu închisoarea de la doi la opt ani şi interzicerea unor drepturi.

 

Rubrică susţinută de TVG Tax Audit srl Deva
Societate de consultanţă fiscală • Societate de audit financiar
email: [email protected]

One thought on “Impozitarea veniturilor obţinute din chirii şi riscul de nedeclarare

  • Risc fiscal,penal?Ce tampenie!Eu am o locuinta inchiriata,fara niciun act,bineinteles si nu dau niciun leu acestui stat de rahat!Chiriasii mei declara oricand ca stau acolo gratis,asa am eu placerea,sa-i las sa stea in locuinta mea!Iar ,,organele de control” ma sufla de praf!

Comenteaza

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Descoperă mai multe la Stiri si informatii din judetul Hunedoara. Mesagerul Hunedorean

Abonează-te acum ca să citești în continuare și să ai acces la întreaga arhivă.

Continuă lectura