Hunedorenii sunt europeni: ţuica, palinka şi şliboviţa o garantează!
Alexandru Gruian
A doua participare a judeţului Hunedoara la “Ziua porţilor deschise”, manifestare organizată de Comitetul Regiunilor Europei pentru a facilita cunoaşterea reciprocă a cetăţenilor UE proveniţi din ţările membre, a fost un succes. Concluzia nu este subiectivă, evaluarea a fost făcută în termenii utilizaţi la Bruxelles, adică număr de vizitatori, reacţia acestora, modul în care oamenii au relaţionat cu organizatorii fiecărui stand.
Polonezii, cei mai mulţi
În acest an, standul fiecărei regiuni a fost ceva mai redus ca dimensiuni, probabil din considerente de criză. Dacă ar fi să spun câte ceva despre prezenţă, trebuie să remarc numărul foarte mare al regiunilor poloneze. Cele trei judeţe româneşti participante – Prahova, Vrancea şi Hunedoara – erau efectiv înconjurate de o mare poloneză, cred că toate regiunile şi-au trimis reprezentanţi. Mai erau – într-o ordine relativă a mărimii delegaţiilor – spanioli, italieni, unguri, francezi, slovaci, cehi şi o mică regiune suedeză.
Fiecare a adus ceea ce a crezut că poate să impresioneze la modul plăcut, dar neostentativ. La Bruxelles, vizitatorii vor să descopere ce ne diferenţiază, ce specific are fiecare, să se bucure de mozaicul regional din UE. Acest specific poate fi oricum, dar cel mai bine ar trebui să poată fi pipăit, gustat şi luat acasă, sub forma unor mici cadouri. Oamenii devin copii ce mănâncă tot timpul prăjiturele, de pe te miri unde, nu le caută de E-uri şi nu cer etichete cu provenienţa şi conţinutul, beau vinuri, ţuici şi lichioruri cu maximă încredere, îşi umplu plasele de pliante sau obiecte pe care de obicei nu le găsesc la artizanatele din ţările care le expun.
Le-au explicat diferenţele
Sâmbătă, la Bruxelles, au colecţionat ştampile de la fiecare stand, într-un paşaport simbolic, în schimbul căruia primeau, la final, o cană sau o umbrelă. La standul nostru, au mâncat biscuiţi şpriţaţi, pe care i-au găsit (nu exagerez) excelenţi, au luat modele de cănuţe dacice („căţui”), cărora le-au apreciat exact primitivismul şi duritatea formelor, dar mai presus de toate au luat (sub forma unor ţoiuri preambalate, dacă pot spune aşa), dar au şi degustat ţuică. Au stabilit rapid că ţuica, şliboviţa şi palinka ar fi cam acelaşi lucru, chiar dacă am încercat să le explicăm diferenţele. S-a stabilit astfel o legătură transcontinentală, bazată pe băuturi alcoolice (obligatoriu consumate în doze rezonabile!, cum se spune la televizor!). Un grup polonez a făcut o pasiune pentru ţuica noastră, iar doamnele ne-au avertizat – “atenţie la bărbaţii noştri, nu e de glumit cu ei!”. După jumătate de oră, ne-au privit compătimitor – „noi v-am spus…!”. Delegaţia de hunedoreni, condusă de preşedintele CJH, Mircea Ioan Moloţ, nu a putut decât să constate că e greu de ajuns la standul nostru, din cauza aglomeraţiei, iar ansamblul folcloric „Silvana” a cules aplauze la scenă deschisă.
Un arheolog a cerut materiale despre Ulpia Traiana Sarmizegetusa, spaniolii vor să ne înveţe limba (oare de ce…?), iar ambasadorul României a scris în cartea de onoare că apreciază standul Hunedoarei.
