Gura lumii, 9.01.2015

Oferta de practicare a sportului oferită de cluburile de stat este tot mai redusă, astfel că cluburile private au câştigat tot mai mult teren în atragerea tinerilor. Iniţiativa privată care acoperă „minusurile” celei publice este lăudabilă şi binevenită, însă are şi unele lacune. Dincolo de obligativitatea firească a părinţilor care îşi duc copiii la astfel de cluburi de a achita taxe lunare de pregătire, taxe de competiţii ori de deplasare, există cluburi care caută să fenteze şi legea sau bugetul public. Cică, la un club din sudul judeţului, părinţii unui sportiv destul de performant, care au achitat vreme de doi ani costurile cu activitatea băiatului lor, au observat că clubul  trăia ilegal de pe spatele lor. Astfel, părinţii au aflat că oficialii clubului în cauză au decontat majoritatea cheltuielilor făcute pentru activitatea copilului lor la bugetul public, prin intermediul unui proiect de finanţare, deşi au încasat şi de la ei şi alţi sportivi, bani exact pentru acelaşi lucru. Rămâne de văzut dacă lucrurile se vor clarifica sau dacă pe fir vor intra reprezentanţii autorităţilor, pentru a recupera pagubele aduse bugetului public.

Posturile în sistemul şcolar de stat sunt la un nivel mediu de salarizare, fiind mai slab plătite comparativ cu altele din sistemul privat, însă au devenit foarte căutate, întrucât sunt călduţe, liniştite şi… măsluibile, deşi teoretic se ocupă numai prin concurs. Un exemplu perfect al mioriticului fenomen de tragere a sforilor pentru ocuparea unor astfel de posturi îl oferă o şcoală cu pretenţii dintr-un municipiu al judeţului. Astfel, toţi elevii deschişi la minte au observat că în instituţia şcolară pe care o frecventează, majoritatea angajaţilor sunt legaţi între ei prin relaţii foarte strânse, de căsătorie sau de rudenie. Mai mult, cică unii au şi relaţii de sprijin reciproc cu mai marii politici ai judeţului. Concret, elevii au observat că directorul instituţiei e căsătorit cu una dintre profesoare, iar una dintre directoarele adjuncte e soţia unui politician, dintr-un partid important. Coborând pe lanţul ierarhic în jos, elevii au notat că doi profesori de matematică sunt soţi şi soţie, la fel cum sunt şi cei doi dascăli de fizică. De asemenea, o profesoară de limba germană este soţia unui dascăl de matematică, iar profesorul de educaţie fizică e şi el căsătorit cu profesoara de biologie. Dacă respectivele căsătorii s-ar fi realizat după ce respectivii dascăli ar fi fost angajaţi ai şcolii în cauză, situaţia putea fi considerată una drăguţă, însă în realitate, unul dintre soţi a tras sforile pentru a-şi aduce consoarta lângă el (ea), ceea ce miroase a nepotism. Şi ne mai mirăm că nivelul învăţământului e tot mai scăzut şi că tinerii ajung să aibă şi ei o mentalitate neperformantă, influenţată de ceea ce văd încă din şcoală.