Gura lumii

Gurile rele spun că şeful unei societăţi, care înghite sume importante de la buget, ar fi primit ordin să-şi majoreze numărul de clienţi, în caz contrar, i se va lua capul şi va fi lăsat pe drumuri. Cei care i-au trasat sarcina sunt exasperaţi de faptul că au băgat sume de milioane de euro, provenite de la prietenii europeni, iar banii au fost folosiţi frăţeşte între şef şi clientela politică. Este drept, cu realizarea obiectivelor pentru care a venit finanţarea. Numai că, finanţatorii aşteptau ca după finalizarea investiţiilor, firma în cauză să ofere confort termic pentru mii de oameni, însă în realitate ea oferă pentru acelaşi număr de clienţi, ca şi înainte de modernizare. Cum acest lucru este inacceptabil pentru fraţii europeni, aceştia au ameninţat că-şi vor banii înapoi, dacă nu se va face ceva. Cu criza asta, şeful şefului firmei a constatat că nu va avea de unde să-i dea şi că va mai lua câteva şuturi pe lângă cele pe care deja le ia pentru alte boroboaţe făcute alături de consoartă. Aşa că a dat dispoziţie să se crească numărul de beneficiari ai firmei respective, altfel va fi de rău.

 

Angajaţii unei firme de construcţii, patronată neoficial de către un politician foarte influent şi bogat, au ajuns la sapă de lemn, după ce timp de trei luni n-au mai văzut o leţcaie pentru munca lor. Muncitorii se ocupă de construcţia unor locuinţe sociale şi, deunăzi, au iscat un protest pentru a atrage atenţia patronului. La vizita pe şantier a beneficiarului, oamenii s-au  dus să se plângă de situaţia lor, în speranţa că vor fi ascultaţi şi până la urmă, beneficiarul va discuta cu patronul iar ei îşi vor lua restanţele. Numai că, strategia muncitorilor a dat greş. În loc ca beneficiarul să-i asculte, acesta le-a întors spatele. Toată lumea s-a mirat, însă există, ca de fiecare dată, o explicaţie: chiar beneficiarul este vinovatul pentru neplata lefurilor, deoarece nu şi-a plătit tranşele de bani, pentru lucrările făcute până acum de muncitori.