Gura lumii
Doi înalţi demnitari, şi tari ca marmura, despre care se aude că ar ajunge printr-o urbe cu multe lămpaşe, sunt aşteptaţi cu plăcinte poale’n brâu, berbecuţi la grătar şi băuturi fine, de către gazdă. Cârcotaşii vorbesc că de câteva zile e forfotă mare la un local ce aparţine unei firme de stat, e drept cam în prag de faliment, dar pentru înalţii oaspeţi s-au găsit resurse astfel încât, după treburile pentru care vin, să se poată relaxa în voie. Gurile rele susţin că boşii de la Bucureşti nu achită niciodată când vin în zonă consumaţia, că nu dă bine la imaginea lor. Aşa că, tot din banii amărăştenilor vor fi plătite cheltuielile legate de vizita celor doi în zonă. Pregătirile sunt pe final, deoarece nu trebuie nimic lăsat la întâmplare, mai ales că boşii sunt pretenţioşi şi strâmbă din nas, dacă nu le convine ceva.
Finul unui mare şef de urbe este, cică, deranjat la culme că un băgăcios a vrut cu orice chip să-i demonstreze că afacerile sale au un miros puternic de parfum de cucoană. Fiind el sigur de susţinerea şefului de urbe, a dat sfoară’n ţară că pune o recompensă pe capul celui care îl cam incomodează, în caz de cineva este dispus să-i dea o lecţie. Spun gurile rele că, mai întâi, acesta a înroşit telefoanele băgăciosului pentru a-l face să înţeleagă că s-a pus cu cine nu trebuie, ameninţându-l serios. Dacă a văzut că mutarea nu are succes, a încercat şi varianta de ll-a, trecând de la ameniţări la polul opus. Astfel, i-a propus omului ceva câştiguri. Cum oferta sa n-a fost acceptată, omul s-a gândit să recurgă la ultima variantă, plata unui mardeiaş, care să-l schilodească pe băgăcios. Aşa că, atenţie organe de ordine şi linişte publică.
„Juramantul” mincinosilor…
Comentariu –
nr. 327 / 1 Iulie, 2009
Cineva se intreba: de ce nu ia foc Biblia, cand politicienii pun mana pe ea sa isi spuna juramantul mincinos? De fapt, nu Biblia ar trebui sa ia foc, ci drumul politicienilor mincinosi ar trebui sa aiba o singura destinatie: iadul.
Ca, in Romania, se minte cu nerusinare, denota si Capitolul 1. Art. 16. Alineatul 2. „Nimeni nu este mai presus de lege”, din Constitutia Romaniei, desi nu a existat presedinte, premier, ministru sau simplu functionar care sa nu o incalce, dupa ce a rostit-o in diferite conjuncturi, cu mana stanga in dreptul inimii. Si cu dreapta pe Biblie! Cum poate fi cineva atat de pervers si mincinos, jurand pe Biblie si pe Constitutie „ceva”, pentru ca in secunda a doua sa o… intoarca, „ca la Ploiesti”? Pai, iata ca se poate, deoarece, nu intamplator, in ultimii 20 de ani, cariera, in politica, au facut nu oamenii cu frica lui Dumnezeu, cu respectul fata de lege (mai ales, al Legii fundamentale – Constitutia), ci repetentii, santajabilii, cei lipsiti de coloana vertebrala, lichelele, golanii, cei lipsiti de onoare si fara caracter. Desigur, cu exceptiile de rigoare.
In realitate, datorita acestui mod de a face politica (smenurile, trasul sforii si aranjamentele sordide, in scop pur personal), in Justitie, Educatie, Sanatate, Agricultura, Administratie Publica, infrastructura etc., doar s-a simulat dorinta de a schimba ceva. Si „rezultatele” se vad, Romania anului 2009 a ajuns una care se clatina tot mai nesigur pe valurile unei crize care nu iarta. La tot pasul te lovesti de falimente, somaj, birocratie, decizii economice care par desprinse din alta realitate, scandaluri electorale, institutii incapabile sa respecte contribuabilul.
In Romania postdecembrista, fiecare partid politic a facut promisiuni electorale pe care nu le-a respectat, odata ajuns la putere. Fiecare ciclu democratic a inceput cu o noua minciuna. In plus, s-a furat pe rupte in Romania de dupa 1990. De altfel, aceasta este si explicatia luptei disperate pentru Putere. De la Basescu si pana la ultimul lider de filiala, la ultimul sef de deconcentrate, singurul lucru care conteaza este propria capatuiala. Banul public a reprezentat o sursa inepuizabila pentru profitorii din politica si clicile din jurul acestora.
Tinerii politicieni, in care ne puneam, la un moment dat, mari sperante? Sunt tot o apa si un pamant, dupa chipul si asemanarea seniorilor! Cazul ministrului Ridzi, acuzat de abuz in serviciu contra intereselor publice si delapidare privind cheltuielile facute pentru Ziua Tineretului, ori al altui tanar ministru, Ponta, ce umbla cu girofarul (specializati in aranjamente oculte si in complicitati politice) sunt doar doua exemple din multe altele.
Criza? Care criza? La Centru, scandalurile se tin lant, in teritoriu, asemenea. In goana dupa ciolan si pastrarea privilegiilor, udemeristii organizeaza mitinguri si proteste. Seful statului se afla in plina campanie electorala (dupa ce, la alegerile precedente, ne-a mintit, ca de obicei, cu „Sa traiti bine”). Social-democratii il vor pe Geoana la Cotroceni, exacerband lupta politica. In conditiile in care suspiciunea si neincrederea se afla la loc de cinste la fiecare sedinta de guvern sau a Coalitiei, nimeni nu mai este interesat de combaterea crizei. Ci doar de devansarea partenerului in sondajele de opinie.
Ne indreptam, asadar, spre colaps, spre incapacitatea bugetului de a mai asigura plata salariilor, pensiilor, indemnizatiilor si a ajutoarelor de somaj. Ca urmare,va veni ziua in care mincinosii patentati, corupti si aroganti din politica nu vor mai avea unde sa se ascunda. Abia atunci alesii vor vedea cu adevarat ca nimeni nu este mai presus de lege. Legea celor care vor pune intrebari si care vor cere socoteala pentru minciunile de pana atunci.
Gheorghe Giurgiu – S.C. „Cuvantul Liber”