Gura lumii
Arbitrii sunt, de regulă, personaje cărora nu le ajungi nici cu prăjina la nas. Grandomania fluieraşilor apare atât datorită puterii pe care o pot avea în a influenţa rezultatul unui meci, cât şi pentru că această atitudine se învaţă în şcolile de arbitraj. „Îmbrăcaţi-vă la patru ace, când sunteţi delegaţi la meciuri, alergaţi pe vârfuri în teren şi faceţi gesturi elegante, ca să aveţi prestanţă”, li se spune învăţăceilor la cursurile de arbitri. Iar îndemnul acesta se transformă de regulă în aroganţă, întrucât, chiar dacă majoritatea învaţă să aibă ţinută, puţini ajung să fie competenţi, valoroşi, de caracter şi credibili, prin modul de a împărţi dreptatea în teren. Această imagine de „matricşi” a arbitrilor a fost terfelită rău de tot de un fluieraş hunedorean de prima mână, aflat însă la final de carieră, care a fost invitat să oficieze la un turneu de jocuri amicale, cu echipe foarte puternice. Arbitrul a călcat în picioare codul de conduită al breslei sale, pentru că în mai multe rânduri, de bună voie şi nesilit de nimeni, l-a înlocuit pe omul de serviciu al sălii ce găzduia meciurile şi a şters cu mopul pe jos, transpiraţia jucătorilor. Dacă l-ar fi văzut şefii săi din federaţie, probabil că l-ar fi suspendat pe loc şi l-ar fi trimis la un curs de reciclare.
La vremuri şi funcţii noi, şi priorităţi noi. Asta pare să fie deviza de viaţă a unui preşedinte, care a „dirijat” în anii maturităţii un club unde s-au format şi lansat glorii şi legende ale fotbalului hunedorean şi care acum, la pensie, a fost reactivat ca şef al unui club dintr-un eşalon judeţean. Cică, omul nostru a primit, din partea unui celebru antrenor, care a scos, în anii 80, clubul la lumină şi care a ajuns mare acum, invitaţia de a asista la cea mai importantă finală la nivel continental, în care e prezentă şi echipa respectivului tehnician. În primul moment, preşedintele a spus că va onora invitaţia, însă apoi, când a aflat data la care se dispută meciul, s-a văzut nevoit să decline invitaţia, întrucât, noua sa echipă debutează, exact la acea dată, în campionatul judeţean. Gestul pare nebunesc pentru orice amator de fotbal, dornic să asiste pe viu la meciuri internaţionale de top. Însă, preşedintelui, care a avut sute de astfel de invitaţii la meciuri de calibru, i s-a părut mult mai important să fie alături de echipa sa în campionatul judeţean, decât să fie la un meci de gală. Mai rar aşa ceva.
