Gura lumii

Vorbeşte lumea pe la colţ de stradă, cum că o angajată a unei agenţii la care oamenii îşi joacă norocul se ocupă cam cu lucruri necurate, fapte pentru care, dacă ar fi prinsă, cu siguranţă ar zbura de la locul de muncă. Spun gurile rele că femeia îşi cam bagă mâinile în banii din casierie, pe care îi cheltuieşte după bunul plac, iar apoi, atunci când ştie că trebuie să-i vină şefii în control, începe să ceară ajutor în stânga şi în dreapta. Cârcotaşii spun că, înainte cu câteva ore ca „boşii” să vină să o verifice, vânzătoarea începe şi umblă pe la diferite cunoştinţe, cărora le cere bani împrumut, sume pe care de multe ori le şi primeşte. Culmea este că, deşi oamenii o ajută, făcând tot posibilul să nu fie dată afară, dacă se întâmplă vreodată ca aceştia să nu aibă disponibilă suma de care are ea nevoie, sunt făcuţi cu „ou şi cu oţet”. Întâmplarea întăreşte din nou celebra zicală românească, potrivit căreia, „dacă eşti bun, eşti prost…”

Vorbesc gurile rele cum că, zilele acestea, un fost manager de unitate sanitară din judeţul nostru, se află în vizorul administraţiei locale unde locuieşte, riscând o amendă babană, pentru că s-a dat zglobiu şi a stricat imaginea unui imobil. Spun cârcotaşii că atunci când blocul în care locuieşte a fost izolat termic şi zugrăvit, fostul manager portocaliu, mai cu moţ decât vecinii săi, şi-a vopsit exteriorul apartamentului în culoarea partidului pe care îl serveşte. Gurile rele îşi dau coate şi spun că acţiunea cu bidineaua a fost făcută în speranţa că şefii de la partid cu putere de decizie îi vor aprecia opera de artă şi îi vor oferi postul mult visat, de şef al unităţii sanitare ce îi doftoriceşte pe cei „săraci cu duhul”. Asta este arzătoarea dorinţă pe care o mai are personajul respectiv.