Vorbesc cârcotaşii că un personaj dintr-o zonă plină de mineri, şi care a deţinut în urmă cu ceva ani, funcţia de conducere a judeţului, din partea unui partid cu trei roze, a părăsit partidul care l-a propulsat pe plan politic şi administrativ, înscriindu-se într-o formaţiune politică recent înfiinţată, care luptă pentru progresul ţării. Dat la o parte de cei care au preluat conducerea organizaţiei judeţene cu câţiva ani în urmă, omul nostru a stat mai mult timp în afara politicii, ocupându-se doar de afacerile sale. Însă, se pare că acesta nu poate să se lipsească de forfota politichiei, astfel încât va deţine o funcţie importantă, mai ales pe plan organizatoric, la nivelul filialei judeţene a partidului progresist. Gurile rele susţin că alături de acesta, la şefia filialei hunedorene a partidului cu pricina a fost numit un alt personaj politic, fost lider al social-democraţilor hunedoreni şi fost şef peste judeţ, rămas şi el într-un con de umbră în ultimii ani.

Cică directorul unei companii de stat din judeţ, pus la conducerea acesteia de şefii din judeţ ai partidului cu un singur trandafir, aflat acum într-un proces de ofilire rapidă, face tot felul de matrapazlâcuri financiare, doar pentru a face rost de bani pentru partid, pentru cei care l-au pus şi, fireşte, pentru teşchereaua lui. Gurile rele, dar bine informate, vorbesc despre una din multele afaceri cu cântec făcute de personajul amintit în scurta perioadă de când a fost uns director la compania de stat. Astfel, omul nostru a achiziţionat un subansamblu de la un utilaj – şi există documente care atestă acest lucru – un preţ mai mult decât dublu faţă de cele existente pe piaţă. Necazul a fost că, grăbit să facă afacerea, domnul director nu şi-a dat suma, pentru că, fiind prea mare, era obligat prin lege să organizeze licitaţie pentru achiziţia respectivă. S-a prins doar după ce a fost tras de mânecă de un subaltern. Şi atunci, ca să iasă basma curată, a înlocuit actele, înscriind un preţ ceva mai mic,  de fapt, atât cât să se încadreze în suma impusă de lege, pentru a nu organiza licitaţie. Şi, cică, asta-i doar o afacere cu cântec făcută de directorul companiei de care facem vorbire. Gurile rele bârfesc însă de una mai groasă, în care s-a apucat să dezmembreze şi să vândă ca fier vechi utilajele unei uzine complet funcţionale, şi pentru care existau oferte de cumpărare.