Gura lumii 27.09.2017
Unii oameni nu înţeleg că ulciorul nu merge la infinit la apă. Se sparge când îţi este lumea mai dragă, iar cioburile nu mai pot fi adunate la un loc. Ros de pizmă şi de ură că i-a fost smulsă din gură ţâţa cu firfirici, un individ din municipiul de la poalele cetăţii face orice ca să-şi submineze adversarii, pe care el singur în capul lui şi i-a creat. Dar, nu pricepe că în acest fel se dă de gol şi arată care i-au fost interesele în trecut. Crezând că va reuşi să acapareze atenţia tuturor şi le va lua faţa rivalilor închipuiţi, organizează acte încântătoare, menite a fi în detrimentul celor pizmuiţi de el. Spre uimirea multora care îl credeau un adevărat şi dedicat muncitor pe tărâmul valorilor culturale.
Râde hârb de oală spartă. Cam aşa s-ar putea defini modul în care reacţionează un ins intrat la apă din cauza propriilor orgolii şi apucături. Crezându-se un foarte bun şi subtil manipulator de opinii, omul nostru arată cu degetul spre ograda altuia, uitând că din propria lui curte a ieşit recent o monstruozitate compromiţătoare. Bine că a avut cum să o acopere, aşa încât nu a văzut-o toată lumea, sau nu toată lumea a vrut să o vadă. Aşa că, omul nostru s-a hotărât să meargă mai departe şi să lase impresia că este invincibil. Doar că, el şi acţiunile lui au devenit atât de transparente, încât nu mai pot fi pe placul şi aprecierea tuturor.
