Gura lumii

De obicei, cu cât valoarea unui om e mai mare, şi doza de modestie din caracterul său e la fel. Această lege nescrisă, care îşi găseşte valabilitate în cazul a numeroşi sportivi cu adevărat de top, este infirmată foarte des în ultima perioadă de un fotbalist, care are ca unică performanţă faptul că a luat un premiu de „impresie” la nivelul ligii secunde. Drept dovadă în acest sens, jucătorului, care a aflat peste noapte că a fost desemnat cel mai bun din „curtea sa” (divizia sa) i-au crescut nişte fiţe şi i-au apărut aere, încât nici o echipă nu-i mai ajunge nici cu prăjina la nas. Astfel, fotbalistul a renunţat la prelungirea contractului cu fosta echipă din sudul judeţului, pentru că deja era prea bun pentru ea. Apoi, după ce a fost în turneu în străinătate cu o formaţie din prima ligă, a plecat şi de la ea, pentru că, vezi Doamne, oferta lor financiară era jignitoare pentru el. Şi, cel mai recent, spun gurile rele, jucătorul a părăsit cantonamentul unei alte echipe din sudul judeţului, fără a anunţa conducerea clubului, pe motiv că nu i-a convenit valoarea contractului. Dacă o ţine tot aşa, fotbalistul riscă să păţească precum călătorii aceia care după câteva zile petrecute în deşert, au ajuns la o oază cu mai multe fântâni şi au leşinat de sete lângă ele, întrucât nu s-au putut hotărî care are apa mai bună.

 

După exemplul prost al politicienilor de la vârful piramidei, şi cei locali, din administraţia judeţeană, trag sfori pentru împărţirea bugetului public după bunul lor plac şi nu după principii de valoare. Dovada în acest sens a oferit-o un consilier, cu funcţie de conducere într-o asociaţie ce guvernează sportul rege la nivel judeţean, care a prezentat, cu scopul de a… impresiona, una dintre manevrele făcute de el la împărţirea bugetului pentru sport. „Le-am spus acolo, în comisie, că dacă nici pentru competiţia asta de tradiţie (aflată la a doua ediţie sic!) şi foarte populară, nu se dau bani, atunci să nu se mai dea deloc pentru sport. Şi atunci, ni s-au aprobat fonduri cu care o să facem o premiere frumoasă tuturor echipelor participante”, a spus plin de mândrie alesul judeţean. Omul a scăpat „porumbelul”, pentru că a ţinut să arate lumii ce „merit” a avut el la obţinerea finanţării pentru o competiţie rezervată sportivilor amatori din mediul rural, în detrimentul unor cluburi, care ţintesc performanţa. Şi, poate… pentru că era convins că a făcut un lucru bun, valoros. E adevărat… faptul că se face o competiţie adresată amatorilor nu e până la urmă un act total condamnabil. Însă, în contextul crizei financiare acute din sportul hunedorean, finanţarea unei competiţii de amatori în dauna atletismului, gimnasticii sau nataţiei care fac performanţe şi au mari probleme cu banii, e un fel de tichie de mărgăritar dăruită chelului.