O avocată din oraşul cu cetate, recunoscută pentru încrâncenarea cu care se bate pentru drepturile clienţilor săi (cuvenite sau nu), pentru ferocitatea cu care îşi execută adversarii şi pentru răutatea discursului, a avut recent parte de o premieră greu de crezut în activitatea profesională. Cică o clientă, aflată în proces de divorţ, a picat la pace cu reclamatul din toate punctele de vedere, iar avocatei i s-a cerut doar să ajute la încheierea actelor de partaj, fără a-l mai „porcăi” şi „executa” pe cel care devenea fostul soţ. O astfel de cerere de divorţ de comun acord şi fără năbădăi, venită din partea avocatei războinice, a fost taxată cu umor de o judecătoare. Aceasta s-a arătat mirată de situaţie şi a ironizat-o pe avocată cu întrebarea: „Dar cum de este posibil aşa ceva, la un caz în care sunteţi implicată dumneavoastră, doamna avocat?”. Înghiţind în sec, avocata, care aproape nu concepe împăcarea dintre părţi, a întors-o ca Ploieşti şi a precizat că asistenţa sa juridică şi umană a fost „motorul” ajungerii la această înţelegere, spre hazul colegilor prezenţi, care-i cunoşteau felul de a fi.

Ca orice afacere în care banii vin de la stat şi programul „Rabla 2”, aflat în plină desfăşurare, este căpuşat de „băieţii deştepţi” sau de cei din sistem, care au relaţii influente. Astfel, la nivelul judeţului sunt foarte puţini oameni simpli, fără spate în sferele politice sau ale autorităţilor, care au reuşit să-şi ducă rabla la casat şi să primească respectivul talon de 3.800 lei, pe care să-l utilizeze la cumpărarea unei maşini noi, sau pe care să-l vândă altora, aflaţi în căutare de astfel de cupoane. Bârfitorii de serviciu au identificat cauza acestei situaţii şi susţin că principalii vinovaţi sunt reprezentanţii unor societăţi care au ca obiect de activitate vânzarea de maşini. Cică, unii „dilări” auto au făcut blat cu cei care au cupoanele şi adună rablele şi s-au înţeles să-şi împartă profitul. Sistemul este simplu. Cei de la centrele de colectare au anunţat că nu mai sunt cupoane, iar dealerii cumpără rable la preţuri modice (800 – 1.000 de lei) de la cei care şi-au pierdut speranţele că îşi pot valorifica maşina. Apoi, aceştia duc maşinile la casare, primesc cuponul şi lasă în schimb „dreptul” celor de la centrele de colectare. La final, dealerii valorifică cupoanele în agenţiile lor, fie oferindu-le clienţilor la preţuri mai mari, dar convenabile, fie trăgându-şi lor banii, când cineva cumpără o maşină cu banii jos. Afacerea nu e foarte ilegală, însă este  imorală.