Şoc pe unii deveni, când au citit în gazete şi au văzut la televiziunile locale cine se oferă să facă azil de bătrâni şi alte unităţi de prestaţii sociale, în reşedinţa de judeţ. Cică, o organizaţie neguvernamentală dintr-un judeţ vecin şi-a deschis o filială şi pe meleagurile noastre, iar directoare a fost numită o băştinaşă, cunoscută de unele instituţii devene ca pe un cal breaz. Cică, marea filantroapă care nu mai poate de grija bătrânilor şi a copiilor vagabonzi, are pusă poprire pe toată pensia, din cauza creditelor luate în urmă cu ani de zile şi neachitate nici până în zi de astăzi. Ba mai mult, spun gurile rele, filantroapa are la activ şi o serie de plângeri penale, pentru că s-a folosit de documente false pentru obţinerea creditelor, başca persoane fizice duse de nas tot în domeniul împrumuturilor. După mai mulţi ani, în care a încercat să-şi şteargă urmele şi să aştearnă uitarea pe faptele sale, femeia apare în centrul atenţiei cu o serie de proiecte, pe seama cărora speră să obţină finanţări de la primărie şi instituţii judeţene. Numai că, memoria multora dintre cei păţiţi nu a fost atât de scurtă şi imediat după ce au revăzut-o, au început să umple oraşul cu păţaniile lor, nu de alta, dar oamenii trebuie să ştie pe mâna cui vor da banii, dacă îi vor mai da.

După ce că din ordinul guvernului, au apărut o sumedenie de biruri noi iar la cele vechi a crescut valoarea, pe spinarea bietului devean mai trag şi comercianţii. O fac pe şestache, cu tupeu, şi încredere că nici o instituţie de stat nu se va da de ceasul morţii ca să-i facă dreptate bietului muritor de rând, identificat în ultimii ani sub codul de „contribuabil”. Mai zilele trecute, într-un market specializat în ambientul casei tale, angajaţii dădeau din colţ în colţ, când vreo două cliente, mai atente cu bănuţul din buzunar decât alţi cumpărători, au constatat că preţul de pe eticheta produsului nu bate sub nici o formă cu suma încasată de casieră. Când au cerut lămuriri, toţi au început să dea vina unii pe alţii. În final, şefa de raion a încercat să dreagă busuiocul, cum că la mijloc e vorba de o scăpare, şi că muncitorii de pe raion or fi uitat să modifice vreun preţ conform celor din casa de marcat. Când una dintre cliente – conştientă că magazinul îşi acoperă lipsurile pe spinarea cumpărătorilor – a vrut să achiziţioneze şi alte produse, ca să le demonstreze că la mijloc nu este doar o scăpare, şefa de raion s-a oferit să-i achite, pe loc, paguba, adică diferenţa dintre preţul afişat şi suma încasată pe toate produsele. Cârcotaşii n-au mai fost curioşi să afle cum s-a mai descurcat şefa de raion cu ceilalţi clienţi, după ce a văzut că unul dintre ei a cerut fără menajamente diferenţa cu care a fost înşelat la casa de marcat.