Mircea Goian

Joi seara, pe la ora 6, eram în pană de subiecte. Mă sună don Giovani, un perseverent jazman, şi mă anunţă că mă aşteaptă la un vernisaj de pictură la Galeria de Arte din Hunedoara.
Expun doi artişti plastici hunedoreni, consacraţi atât prin viaţa de zi cu zi, cât şi ca profesionişti în artele frumoase şi îi numesc aici pe domnii Tiberiu Fazakaş şi pe Valentin Lădar. Tibor expune grafică, pastel, artă optică, iar Valentin ne prezintă natura prin mijloace specifice acuarelei.
De remarcat la Valentin Lădar viziunea diferită atât prin dimensiune, cât şi prin varietatea cu care prezintă unghiuri noi de pe dealul Uroiului, către dealul Uroiului şi pe pantele dealului. Desenul clar este acoperit de culori ce vin parcă din pământ şi într-un fel exprimarea forţată de mai sus sper să sugereze reprezentarea prin artă plastică a unui subiect în mai multe variante. De altfel nu este singurul subiect abordat, dar mi-a plăcut joaca pe care ne-o propune.
Tibor Fazakaş, cum îi place să se semneze, mă surprinde de aceasta dată prin pastelurile acoperite de culori izvorâte din natură şi, ceea ce este spectaculos, aşezate cu o fantastică precizie, dobândită de-a lungul timpului prin excepţionalele lucrări de op-art (optical-art), cu care artistul ne-a încântat.
Dealuri, sate, lanuri, diferite anotimpuri, atmosferă de ţară fără nimic fals sau artificial. Mi-ar plăcea să trăiesc în locurile pictate de domnul profesor, dar locurile să fie aşa cum le-a pictat dânsul.
Faptul că nu apar oameni pe acolo rezolvă în mod fericit viziunea despre frumuseţea fantastică a naturii. Vă invit să evadaţi din criza cotidiană şi să vizitaţi Galeria de Arte din Hunedoara pentru o cură de frumos, realizată artistic prin acuarelă, grafică, pastel şi artă optică. Am băut la final un pahar cu vin, „povestit” cu don Giovani despre muzica medievală şi, ca să nu se supere, şi despre jazz şi am plecat spre casă, uşor şi cu senzaţia că sunt mai tânăr şi mai natural. Şi asta – atenţie! Datorită tablourilor, nu vinului.