Eterna reformă a învăţământului
Vă spun drept, nu prea ştiu câte reforme s-au făcut până să merg eu la şcoală – am început clasa I în 1968. De la şase ani. Tocmai se dăduse legea care spunea că pot merge în clasa I şi copiii de şase ani, iar ai mei, pentru că nu prea aveau cu cine mă lăsa acasă, m-au dat la şcoală. Nu spun că mi-a părut rău. Eram mereu mai „tânăr” decât colegii mei de generaţie… Aaaa, din ăia de şase ani, se spunea… Eram mândru, aşa, copilăreşte. Apoi, la liceu, am prins exact desfiinţarea claselor de matematică şi fizică intensiv. Profil real, cum se spunea. Mai era cel uman. Astea s-au schimbat. Liceul „Decebal” a devenit liceu de mate-fizică, chimie-biologie şi filologie-istorie. Până la mijlocul anului I, clasei a IX-a adică, am învăţat pentru medie, că se cerea la examenul de treaptă. Era un examen după clasa a X-a. Dar până la urmă, media nu a mai contat. Din clasa a X-a însă, s-a considerat necesar să ne pregătim pentru muncă. Aşa că am început să avem tot felul de discipline ciudate pentru liceu – SDV (scule-dispozitive, verificatoare), rezistenţa materialelor, tehnologia materialelor, utilaj tehnologic. Asta ne aglomera ceva de speriat. Apoi, tot la trei săptămâni, apoi la două, urma săptămâna de practică. Salut şcoală, noi făceam strungărie, lăcătuşerie, tâmplărie sau electrotehnică. Pe diploma mea de bac scrie „prelucrător prin aşchiere” – ştiu să lucrez la strung! Pe toate manualele scria „experimental”, adică era un fel de provizorat perpetuu. S-a schimbat şi bacul, aveam trei materii, română, matematică şi… practică. Am luat nota 10, împreună cu o colegă, pentru o panoplie cu tipuri de şuruburi, pe care le făcusem la strung. Imediat după ce am terminat, liceul Decebal a devenit o şcoală în care exista un profil…agricol! Toţi se mirau, cum adică, de la liceu de mate-fizică, la agricultură, parcă o văd şi acum pe profesoara Czira, chinuindu-se să explice că dascălii sunt aceiaşi, nu contează ce scrie pe frontispiciu, nivelul tot ăla rămâne.Apoi, a venit 1989. Pe învăţământul românesc ar putea scrie foarte bine „experimental”. Doar că, o să ne transformăm într-o naţie de cobai. Şi ia mai lăsaţi filosofia, hai, la munca de jos… Nu, domnu’ Băsescu? Nu zic bine?
