Epitaf pentru Mile Cărpenişan

24 martie 2010 | 8 Comentarii

Au existat ceea ce aş numi nişte ani nebuni ai jurnalismului. Ani în care ceea ce s-a petrecut în ţară sau în această parte a lumii, mă refer la sud-estul Europei, a depăşit o anume intensitate. Departe de mine gândul de a spune că nu se mai produc evenimente notabile, doar că în anii ’90 exista şi o stare cumva aproximativă a României, care se căuta pe ea însăşi cu o mai mare febrilitate şi naivitate (zic eu că se caută şi acum…). Deşi doar în urmă cu 10 ani, tehnica era mai puţin accesibilă, Internetul nu putea prelua (încă) un volum foarte mare de date, imagini şi sunet, editarea computerizată era la început. Aveau loc mari mişcări sindicale, mineriade, războaie în Iugoslavia, care nu era încă „fosta Iugoslavie”.
I-am cunoscut atunci pe Geo Procopie şi pe Cătălin Radu Tănase de la Pro TV. Eram în televiziuni concurente, dar ne-am ajutat, la Petroşani sau în Macedonia, la Tetovo. Cu Adelin Petrişor am transmis de la Stoeneşti, locul unde a avut loc ultima (sper!) mare bătălie între mineri şi jandarmi şi unde a fost capturat Miron Cozma. Pe Olimpiu Gheorghiu de la Reuters, nume mai puţin cunoscut de public, l-am cunoscut tot la Tetovo. Eram pentru prima dată într-o ţară străină, transmiâînd un conflict armat. Olimpiu ne-a ajutat enorm pe noi, cei de la TVR, cu sfaturi, trucuri, protecţie, mă rog, cam cum se vede prin filme că se produce iniţierea novicilor. Nu mai eram jurnaliştii care stăteau comod şi scriau texte mai mult sau mai puţin agresive (pentru că avem în noi şi o anumită agresivitate), ci eram cumva pe un câmp de luptă, acolo unde nu mulţi din breaslă ajung. E cu totul altceva decât a scrie editoriale, era jurnalism, cum îl numeşte un coleg din Cluj, „de linia I”. Poate eram concurenţi, poate ne priveam cu încordare, dar ne respectam reciproc profesionalismul.
Pe Mile Cărpenişan l-am cunoscut la Deva, la sediul Antenei 1 locale. Am schimbat câteva cuvinte, ne-am strîns mâna şi cam atât. Îi cunoşteam transmisiile şi prestaţia, era vremea când televiziunile noastre mai aveau trimişi speciali în locuri de conflict şi nu se mulţumeau să preia imagini de agenţie, pe care le furnizează cei ca Olimpiu Gheorghiu, riscându-şi pielea pentru ca telespectatorul, aşezat comod în fotoliu (cum spune Cornel Nistorescu) să poată vedea războiul în direct.
Din când în când, jurnaliştii mor la datorie, cum s-ar spune – cazul celor din explozia de la Mihăileni, sau chiar pe front. Mile a avut parte de un sfârşit trist şi mai ales prematur. Chiar dacă ne-am cunoscut puţin, am respectat în el jurnalistul adevărat.
Îi dedic aceste rânduri, cu regret…

Publicat in: Fara bascalie


Comentarii (8)

Trackback URL | Comments RSS Feed

  1. Dr. Firczak Gheorghe spune:

    Dumnezeu să îl odihnească !

  2. Petre Lupu 1 spune:

    Din cele 27 de randuri care se zice ca ii sunt dedicate lui Mile Carpinisan in 18 autorul se prezinta pe sine si ce a mai facut ca ziarist. Doar 9 randuri sunt pentru Mile Carpinisan. Putem spune, domnule Gruian, ca acesta este doar un pretext si eroul articolului este Sandu Gruian insusi ?

  3. alex gruian spune:

    Exista ceea ce se numeste un context. Eroul nu este Sandu Gruian, d-le Petre Lupu sau cum te numesti, se pare ca ma cunoasteti din moment ce va permiteti familiarul Sandu. Oricum, scriu cum doresc si nu aveti decat sa stati sa numarati randuri si sa faceti procese de intantie. Este prima si ultima data cand raspund unei postari a unui om ce nu are minimul curaj de a spune cine este. Chestie de caracter…

  4. popescu spune:

    GRANDOMANIA, URIT OBICEI, D.LE GRUIAN…GRANDOMANIA INCEPE CU EU FAC CE VREAU EU SCRIU CE VREAU EU…DOAR CE VREA MUSCHIUL MEU…RUSINICA!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!

  5. 300 spune:

    bai bloggerilor care sunteti sau cum va place sa va numiti. Alde petre lupu et co, voi indiferent ce s-ar scrie, ati avea de comentat ceva, cu o rautate morbida.
    In primii ani de la rev se vindea tot ce era presa, indiferent ce tembeli scriau acolo. Putini oameni erau de „linia intai”, cum spuneti. Multi au prosperat pe seama unei meserii pe care nu aveau talent sa o faca si acum, oh, God, au ramas inca in presa si se considera „guru”. De acord? Din fericire, nu sunteti unul dintre ei.

  6. Sever Mateuca spune:

    nu intelesei de ce fu rau acest petre lupu 1. zisa doar adevarul mai 300. mai gruiane, anonimatul lui 300 nu te deranja de loc ? ei zisai ca popescu are dreptate. esti cam grandoman si nu iti placura decat cei ce te laudara. eroul fuse sandu gruian nu mile carpinisan, din pacate si din nesimtire.

  7. alex gruian spune:

    nu ma deranja ma mateuca pt. ca a aparut dupa ce scrisei eu, ma

Scrie un comentariu

Protected by Webpro.ro
Citește articolul precedent:
Nervi şi dezamăgire la procesul brokeriţei

Adriana Constantin, femeia acuzată că ar fi păgubit sute de hunedoreni, promiţându-le câştiguri imense peste noapte, a fost adusă ieri,...

Bulina neagră

Ilie-Titel Brăgaru, comandantul Poliţiei municipiului Petroşani

Bulina albă

Cosmin Costa, viceprimar al municipiului Deva

Închide