Doi români din Ungaria

György Petrusán este preşedintele Autoguvernării române din Szeged. Numele este maghiar, el este român, pentru necunoscători, numele se pronunţă Petruşan. Am avut ocazia să stăm mult şi colcvial de vorbă, domnia-sa fiind prezent la Simpozionul internaţional ce s-a desfăşurat sâmbătă la Colegiul Naţional „Decebal” din Deva. A participat la momente istorice, desigur, referitoare la relaţiile dintre România şi Ungaria. A pus pentru prima dată la cale – în 1993 – o întâlnire între doi miniştri de Externe din cele două ţări, după 1989 – Teodor Meleşcanu şi Geza Jeszenski, pas important spre semnarea, în 1996, a acordului bilateral dintre cele două ţări.
Dl. Petrusán mi-a spus despre dificultăţile românilor din Ungaria, despre faptul că alternativa la asimilare este susţinerea culturală din partea ţării-mamă: adică, România. A fost şeful catedrei de limbă română de la Universitatea din Szeged, postul fiind acum deţinut de Michaela Bucin, venită de asemenea la Deva. „Sunt din ce în ce mai puţini studenţi români din Ungaria, care studiază propria limbă la Szeged”, spunea d-na Bucin. Mai des avem studenţi maghiari veniţi din secuime. Trebuie să facem mari eforturi pentru a răspândi cultura românească în comunităţile rămase de-a lungul frontierei, comunităţi care se maghiarizează din ce în ce mai mult.
Discutam toate aceste lucruri nu dramatic, nu cu încrâncenare, iar interlocutorii mei erau profesori universitari, cu situaţie materială bună, cu poziţii sociale solide în ţara alăturată. Vreau să spun prin asta că nu asistam la un fel de lamentaţie lacrimogenă, ci la expunerea calmă, lucidă, a unei stări de fapt. Până la un punct, maghiarizarea era privită ca un fenomen normal, o dorinţă de integrare în comunitatea ţării în care trăieşti. Nu discut şi reciproca.
Dl. Petrusán mi-a mai spus că în Ungaria, tineretul nu părăseşte ţara în număr atât de mare cu cel al tinerilor din România care îşi caută rostul în alte părţi, tot mai dezamăgiţi de ceea ce se întâmplă. „Suntem ţări înapoiate faţă de restul Europei”, spune dl. Petrusán, acceptând însă că România este mult mai înapoiată, dar şi că Ungaria a dat mult înapoi din punct de vedere al democraţiei interne, de când a venit Guvernul Orbán.
„Vreau să vă întreb franc – dacă e pericol de asimilare, democraţia se reduce, vă trece prin cap să vă stabiliţi în România?” Dl. Petrusán a zâmbit şi mi-a răspuns cu voce calmă, înceată, dar fermă: „Nu! E mult mai multă sărăcie şi din păcate, există o mentalitate deficitară, care nu cred că se va schimba prea curând”.