Din suflet de copil, pentru copii

2 aprilie 2010 | Adauga un comentariu

Livia Botici

Pentru a aduce zâmbet în sufletele unor copilaşi, pe la care iepuraşul uită de obicei să treacă şi cărora părinţii nu pot să le pună pe masa de Paşti ouă roşii şi cozonac, elevii unei clase de la Colegiul Naţional „Decebal“ le-au făcut daruri, menite spre a le aduce un pic de bucurie.

O faptă măreaţă

Încă de acum două săptămâni, elevii claselor a XI-a D şi a XI-a A, din Colegiul Naţional Decebal, s-au gândit că ar fi bine ca, în apropierea sărbătorilor pascale, să facă o faptă bună pentru câteva dintre familiile nevoiaşe din Deva. La doar 17 ani, acest demers nu le este întru totul nou, de Crăciun, aceiaşi tineri ajutând alţi câţiva oameni aflaţi la nevoie. De data aceasta, a venit rândul familiilor Lumperdean şi Vasile. „Fiecare coleg de-al nostru a dat cât a putut, am adunat hăinuţe, jucării, mâncare şi tot ceea ce are nevoie o familie pentru a sărbători cum se cuvine sărbătorile de Paşti. Nimic nu este mai minunat, decât să vezi fericirea din ochii unui copil, atunci când desface cadourile primite, mai ales, că nu au parte de aşa ceva, decât foarte rar. Din puţinul nostru, ne bucurăm să le dăm şi lor”, spune Călina Părău, una dintre eleve. „Copiii noştri au fost cu această idee, ei s-au interesat la primărie să vadă care dintre familiile devene au cel mai mult nevoie de ajutor, tot ei au strâns banii, iar eu, împreună cu doamna profesoară Daniela Teodoru, diriginta celeilalte clase, doar am supravegheat ca totul să se desfăşoare conform planului”, povesteşte Elena Lupşa, dirigintele clasei a XI-a D.

„Vă mulţumim din suflet”

Oamenii, pentru care elevii au încercat să schimbe în bine sărbătorile care se apropie, nu au ştiut absolut nimic despre surpriza pregătită. Prima familie, la care tinerii i-au bătut la uşă, a fost familia Vasile. Aici, surpriză… nu răspunde nimeni. Dar, pe când să-şi piardă speranţa, un bărbat deschide uşa. Când a văzut toate cadourile, acesta nu a putut să spună, decât că „îmi cer scuze, copilaşii mei dorm şi nu îi pot trezi să vadă ce le-aţi adus, dar nu ştiu cum să vă mulţumesc pentru că v-aţi gândit la noi. Copiii vor fi foarte fericiţi, ne-aţi făcut cea mai mare bucurie, vă mulţumesc încă o dată”, spune emoţionat, Wilnius Vasile. Ajunşi la cealaltă familie care urma să fie surprinsă, elevii sunt primiţi cu braţele deschise. „Doamne, nu îmi vine să cred, toate astea sunt pentru noi? Cei trei copii ai mei aveau nevoie de tot ceea ce ne-aţi adus, îmi făceam griji că nu voi avea ce să le pun pe masă, dar m-aţi salvat”, spune, aproape printre lacrimi mama, Valentina Lumperdean. Cel mai mic dintre copilaşii femeii, un băieţel de şase anişori, s-a arătat cel mai fericit de toate cele primite. „Uite, ce am eu! Un căţeluş de pluş, vezi ce frumos e? Şi uite, mami, ne-au adus banane şi portocale”, spune bucuros acesta către mama lui.

Publicat in: Eveniment


Scrie un comentariu

Protected by Webpro.ro
Citește articolul precedent:
Poliţiştii comunitari cer ajutor de la fraţii mai mari

Pentru mai multă operativitate în procesul de sancţionare a celor care îşi expun maşinile spre vânzare pe domeniul public, şeful...

Exclud eşecul

Mureşul Deva are doar varianta victoriei în meciul de pe teren propriu cu FC Bihor, în vreme ce Minerul Lupeni...

Dezvoltarea turismului, o şansã pentru judeţ

După reuşitele înregistrate în atragerea de finanţări externe în domeniul modernizării infrastructurii de drumuri, Consiliul Judeţean Hunedoara îşi îndreaptă, acum,...

Închide