Din Brad, pe Muntele Ararat

18 septembrie 2009 | 1 Comentariu

Picture 501

Sorina Popa

Brădeanul Mihai Vlad a revenit acasă, după ce a reuşit să cucerească Vârful Ararat (5.165 m), din Turcia, după o expediţie care a durat aproape două săptămâni.

Speriaţi de soldaţii turci
Membrii grupului din care a făcut parte şi Mihai Vlad au pornit în escaladarea Muntelui Ararat în 2 septembrie şi s-au întors în 15 septembrie. Drumul până la poalele muntelui l-au făcut cu un microbuz, continuând apoi traseul pe jos.
Primul şoc, Mihai şi colegii săi, l-au avut când, după ce s-au oprit pe marginea unei şosele şi au vrut să-şi instaleze corturile pentru a înnopta, s-au trezit cu o maşină blindată, din care au coborât mai mulţi soldaţi, care au îndreptat automatele către ei. După ce au tras o sperietură bună, românii  au  reuşit să se înţeleagă, mai mult prin semne, cu soldaţii turci, care de fapt, vroiau să le explice că ar fi bine să se mute de acolo, deoarece zona, fiind în apropierea graniţei cu Iranul, era deseori călcată de răufăcători. În cele din urmă, Mihai şi prietenii lui au înnoptat lângă cazarma soldaţilor turci, la adăpost de orice primejdie.

Transportul cu caii era prea scump 
În ziua de 6 septembrie au început escaladarea muntelui. Prima tabără s-a aflat la  3.200 de metri altitudine. „În prima tabără a fost plăcut, nu era frig şi a fost foarte bine. Am găsit aici mai multe echipe de alpinişti.  Exista posibilitatea ca de la prima şi până la cea de-a doua tabără, să ne ajutăm de cai pentru transportul bagajelor, însă costa prea mult, câte 700 de euro de persoană. Aşa că am renunţat şi ne-am cărat rucsacii în spate, câte 20 de kilograme fiecare”, povesteşte Mihai.

Ascensiunea către vârf
Pe 7 septembrie, grupul brădeanului a ajuns la 4.200 de metri înălţime, în tabăra 2. Nu au stat să se acomodeze, forţând ascensiunea. Erau nerăbdători să ajungă sus. Aşa că, a doua zi, la ora 1.00 noaptea, au pornit către vârf.
„Simţeam că-mi plesneşte capul. Mă simţeam rău, îmi venea să vomit, nu aveam poftă de mâncare. Am început ascensiunea. Era mult grohotiş în jurul nostru. Mergeam trei paşi înainte, unul înapoi. În acea zonă se produc avalanşe de bolovani şi am avut noroc, că atunci când am trecut noi pe acolo,  nu au căzut bolovanii peste noi. De la 4.700 de metri am început să urcăm pe gheţar. Vântul nu era foarte puternic, iar pe vârf, temperatura a fost acceptabilă, -7 grade Celsius. Ultima porţiune de drum, până sus, mi s-a părut cea mai lungă. La ora 5.52 dimineaţa, am ajuns pe vârf. Am fost prima echipă, dintre cele întâlnite în prima tabără, care am reuşit să urcăm la 5.165 de metri. Acolo, am stat doar 15 minute, atât ne-a lăsat ghidul pe care l-am avut cu noi.  Ni s-a spus că aşteaptă şi alţii să ajungă sus şi va fi înghesuială, motiv pentru care nu ni s-a permis decât un sfert de oră să ne bucurăm că am ajuns acolo. Obiceiul este ca, odată ce ai urcat pe vârful Ararat, să laşi, într-o cutie, pe o bucată de hârtie, numele tău. Aşa am procedat şi noi. Am suferit, însă şi un mic insucces, odată aflat pe vârf. Nu am reuşit să-mi aprind nici o ţigară, sus, la 5.165 de metri altitudine. În schimb, ghidul a tras un foc, în aer, cu pistolul. Am mai făcut fotografiile de rigoare şi apoi am coborât”, povesteşte alpinistul din Brad. 

Şi steagul municipiului Brad flutură pe Ararat
Mihai Vlad a înfipt pe Vârful Araratului, steagul municipiului Brad. De altfel, primarul Bradului, Florin Cazacu, l-a sprijinit financiar pe tânăr, pentru a reuşi în expediţia de pe Muntele Ararat. Şi, cum a promis, edilul Bradului îl va susţine şi pe viitor, pentru ca studentul să poată să-şi atingă visele.
L-am întrebat pe Mihai Vlad, dacă a văzut  cumva Arca lui Noe, despre care  legenda spune că s-ar afla pe Muntele Ararat.  „Nu am văzut-o. Când l-am întrebat pe ghid despre Arca lui Noe, a zâmbit. Însă, el ne-a explicat că există bucăţi din arcă, într-un sătuc, la poalele Araratului Mic”, a spus Mihai Vlad.
Ce urmează după Mont Blanc şi Ararat, cele două vârfuri cucerite până acum de tânărul brădean? „Cred că voi ataca Vârful Matterhorn. Este mai spectaculos decât celelalte două pe care am ajuns deja”, spune Mihai.
Aventura „Cu paşi mici spre vârfuri mari”, începută de brădeanul Mihai Vlad, continuă aşadar, iar Primăria Brad este un partener pe care studentul hunedorean se poate baza. De unde se vede că, dacă ai vise îndrăzneţe, merită să te zbaţi să le realizezi.

Publicat in: Flash, Reportaj


Comentarii (1)

Trackback URL | Comments RSS Feed

  1. bravo spune:

    bravo

Scrie un comentariu

Protected by Webpro.ro
Citește articolul precedent:
Cum vă aveţi cu funcţionarii publici…?

Să ştiţi că am avut o surpriză. Am cumpărat o maşină second-hand din Germania şi evident, că am avut de...

Scandal pentru postul de vameş şef adjunct

Robert Eugen Muzsic (foto), candidatul PSD Hunedoara pentru funcţia de director coordonator adjunct al Vămii din Deva, a trecut examenul...

Kosoni predaţi autorităţilor

Un localnic din zona Munţilor Orăştiei a predat statului român un tezaur dacic, format din 142 de kosoni de aur....

Închide