Descurcăreala
Cu ani în urmă, discutam cu un lider politic destul de marcant în partidul său la nivel naţional. Îmi spunea că un coleg de-al său, student foarte bun în facultate, nu a reuşit în carieră precum cei aflaţi în binecunoscuta postură de puşlama. Şmecherii, spunea el, sunt toţi bazaţi, adică prin funcţii bănoase şi în posturi de conducere.
Primul la învăţătură nu înseamnă obligatoriu şi o reuşită garantată. Reuşita ţine cont de mai multe elemente – abilitatea de a profita de conjunctură, capacitatea de a duce la bun sfârşit un proiect, ştiinţa de a coordona un colectiv şi nu în ultimul rând, şansa. Poate că mai sunt elemente, vă rog să completaţi cu ceea ce credeţi de cuviinţă.
Cu toate astea, pe primul loc ar trebui să se afle competenţa profesională. Nimeni nu ajunge direct şef, prin urmare, înainte de şefie este performanţa în domeniul tău. Iar performanţa ţine cont inclusiv de cunoştinţe. La noi, garnitura de oameni buni profesionişti pare că a făcut un pas în spate, lăsând loc de afirmare exclusiv puşlamalelor. Mesajul transmis oficial, la toate nivelurile, este din păcate unul colocvial – eu am chiulit, nu am învăţat, şi uite ce mare am ajuns! Urmează râsete şi ghionturi semnificative, pentru că da, aşa este, şmecherii sunt peste tot. Părinţii – în multe cazuri am auzit cu urechile mele – le spun copiilor că nu învăţătura contează, ci modul în care ştii să te descurci. Aşa că performanţa şcolară rămâne ceva secundar, primordială fiind capacitatea de a eluda sistemul – asta este de fapt descurcăreala. Iar sistemul îşi face un titlu de glorie din a fi eludat. Pentru că doar un sistem bolnav sau profund pervertit poate încuraja la nesfârşit, drept (aproape) unic criteriu de promovare capacitatea de a fi şmecher. Nu tipul care a învăţat este fraier, ci sistemul, care permite eludarea sistematică a performanţei.
În sprijinul celor pe care le afirm vine faptul că părinţii rămaşi responsabili îşi sfătuiesc copiii să plece din ţară, pentru că doar acolo se mai poate reuşi fără să fii şmecher. Şmecherii rămân să reuşească aici, iar la rândul lor, îşi vor sfătui copiii să fie şi mai şmecheri.
Cum arată România şi cum este condusă, se vede.
Ne-am obisnuit sa spunem mereu, in orice situatie : „sistemul e bolnav”; e mai comod sa ne resemnam ! Totusi, mai mereu dupa ce folosesc aceasta expresie, urmeaza intrebarea : altii cum au reusit? Cum au putut cladi o societate solida (nu perfecta, dar solida, sanatoasa), avand aceleasi date ca si noi (sau mau putine…)
Intr-o vreme cand mediocritatea este principiu de viata, stiinta este aruncata la gunoi, cultura nationala este terfelita, cum de nu avem puterea sa schimbam ceva ? Constat cu tristete infinita ca tocmai oamenii cu educatie solida, intelectualii nostri din generatia anilor 50 – 60, se complac in aceasta mlastina, necautand nici o scapare…si facandu-ma sa ma intreb cat adevar mai au vorbele lui Confucius : „Natura ne apropie, educatia de desparte!” ???
CA UN FACUT SUB ARTICOLUL DVS STA TITLUL ARTICOLULUI SUCCESIV:”I-A SPART PROTEZELE SI I-A FURAT PANTOFII DIN PICIOARE” IATA CE TI SE POATE INTIMPLA DACA, ASA CUM BINE SCRIE SIMONA,ACCEPTI SA-TI FIE LIDER UN TURNATOR LA SECU,SA-TI UMPLE PAGINILE ZIARELOR TIPI A CAROR DISCURS ESTE DOAR DEMAGOGIC SI NIMIC MAI MULT SAU TE UITI TALIMB LA NISTE PRAMATII CARE SCRIU OBSCENITATI PE ZIDURI! DIN PACATE PENTRUU NOI TOTI OAMENII DESTEPTI, INTELIGENTII ACEIA IN FATA CARORA JOS PALARIA AU PIERDUT UN SIMT CEL AL PROTESTULUI ANGAJAT, AL DEMNITATII DE A SPUNE:PINA AICI!BASTA!