Cristina Vasiu, o stea care începe să strălucească tot mai tare pe scena muzicală românească: „Simt că 2015 este anul meu cel bun”

Mircea Lepădatu

Despre Cristina Vasiu (foto) am auzit prima oară în anul 2010. Tocmai luase premiul întâi la Festivalul-concurs de la Mamaia, şi hunedoreancă fiind, o colegă a scris un articol despre ea, pe care l-am publicat în cotidianul nostru. Nu pot să spun că încă de atunci i-am urmărit evoluţia, deoarece nu mă prea dădeam în vânt după scena autohtonă a muzicii uşoare, pop, rap, hip-hop, sau câte genuri or mai fi. Dar n-a trecut mult timp, şi am remarcat-o la prima ediţie a show-ului „Vocea României”, unde a ajuns până în semifinale. „Uite, mi-am zis, hunedoreanca noastră are voce foarte bună, talent scenic şi personalitate. Puştoaica asta o să ajungă sus pe scena noastră muzicală, dacă are şi puţin noroc!” Şi de atunci, am început să-i urmăresc evoluţia. N-a trebuit să aştept prea mult, că iat-o în finala naţională a Eurovision, unde a avut o melodie şi o interpretare bune, dar din păcate, estompate de ţinuta ei scenică, reuşind să şocheze, fiind considerată de unii prea „înflăcărată”.
Aşa stând lucrurile, şi ştiind că a venit pentru câteva zile acasă, la Hunedoara, mi-am luat inima-n dinţi şi am abordat-o pe Facebook, pentru un interviu. În final, ne-am întâlnit în trei, Cristina, Adrian Verzilă, iubitul ei, şi subsemnatul şi ne-am apucat de poveşti. Am sporovăit câte-n lună şi în stele, de nici nu ne-am dat seama cum au trecut vreo patru ore. Şi din această agreabilă întâlnire au rezultat cele ce urmează.

Puştoaica a devenit o domnişoară frumoasă
În timp ce o aşteptam la cafe-barul unde ne-am dat întâlnire, i-am ghicit unul din defecte – nu este punctuală – lucru confirmat şi de Adrian Verzilă, iubitul ei, care, în cei patru ani de când sunt împreună, se pare că o cunoaşte bine, cu bune şi cu rele. Numai că, deşi a întârziat, odată ajunsă, Cristina a reuşit în câteva clipe, prin însăşi felul ei de a fi – un amestec de ghiduşie copilărească şi predispoziţie la un dialog serios – să destindă atmosfera şi să facă discuţia noastră să se deruleze ca între doi vechi şi buni prieteni, care nu s-au întâlnit de multă vreme.
– Ia te uită! După apariţiile tale la televiziune, cu toalete şi coafuri excentrice, după fotografiile de pe Internet şi de prin tabloide, mă aşteptam să arăţi altcumva. O nonconformistă, o excentrică, un fel de Lady Gaga. Când colo, iată-te, o fată „la locul ei”, cu părul lins pe spate, fără bucle şi zorzonele, fără fiţe şi fără nas pe sus. Care este Cristina Vasiu cea adevărată?
– Nonconformistă şi excentrică sunt doar pe scenă, unde cred că nu este suficient doar să cânţi, ci trebuie să faci spectacol. Oamenilor care vin să te vadă, trebuie să le oferi ceva mai mult decât o melodie, cântată mai bine sau mai puţin bine, mai frumoasă sau mai plictisitoare. Asta este părerea mea. Dar în realitate, eu sunt o fată cuminte şi în general calmă. Spun în general, deoarece am şi momente când explodez. Sunt ca un vulcan, care doarme, doarme şi dintr-o dată explodează.
– Bine, dacă tot am început discuţia aşa, care sunt calităţile tale, în afară de voce şi de talentul tău muzical, că despre astea s-a tot vorbit şi scris? Dar defectele?
– Calităţi? Sunt o fiinţă romantică, deseori chiar visătoare, uneori copilăroasă (râde) şi perseverentă, aş spune chiar încăpăţânată când este vorba să-mi ating ceea ce mi-am propus la un moment dat. (Aici intervine Adrian: încăpăţânarea este defectul ei cel mai mare. Uneori se încăpăţânează pe un lucru şi nu renunţă până n-o dă în bară, chiar dacă i se spune că greşeşte.)
Mai am un defect, trebuie să recunosc. Mă plictisesc repede de un lucru şi trec de la una la alta, fiindcă tot timpul vreau ceva nou.
– Hai să trecem şi noi la muzică. N-o s-o luăm de la grădiniţă, că asta scrie în biografia ta. Mă interesează să-mi spui, când ţi-ai dat seama că eşti artistă, că ai calităţile necesare, har de la Dumnezeu, ca să ajungi un nume în muzica românească?
– După melodia, mai exact, după single-ul realizat cu DJ Sava, în anul 2010. Atunci am căpătat curajul să merg înainte în această carieră, fiindcă până atunci mai oscilam. Mă gândeam şi la o carieră în televiziune, deoarece eu am făcut jurnalistica.

„Cred că Dumnezeu are un plan pentru fiecare“
– Deci, destinul tău este să ajungi artistă, o vedetă a scenei muzicale româneşti şi, de ce nu?, chiar internaţionale…
– În primul rând, nu-mi place expresia de vedetă, pentru că la noi, la toate tipele care apar prin tabloide şi prin emisiunile TV tabloid, li se spune vedete. Apoi, nu prea îmi este clar cum este cu destinul, cu soarta. Cred că destinul ţi-l faci tu. Nu cred în expresia ce ţi-e scris, în frunte ţi-e pus… În schimb, cred în Dumnezeu. Nu merg la biserică să fac mătănii, dar îl port mereu pe Dumnezeu în suflet şi mă rog Lui şi ştiu că mă ajută. De fapt, cred că Dumnezeu are un plan pentru fiecare dintre noi. Trebuie doar să alegem corect şi înţelept lucrurile din viaţă.
– Recunosc că nu reuşesc să stăpânesc genurile muzicale din ultimii ani. Mai ştiu câteva, dar mi-e teamă că le încurc. Tu, de pildă, în ce gen muzical te încadrezi?
– Simplu, în genul comercial. Asta cânt în ultima vreme. Dar cânt şi muzică populară, sau de petrecere, precum şi colinde.
– Apropo, cânţi la nunţi?
– Da, cânt la nunţi, botezuri, cumetrii (râde), sau manifestări  publice, cum au fost, de pildă, Serbările Devei, dar şi la petreceri private.
– Cam câte cântece ai în repertoriu, pe care le-ai putea interpreta în orice moment?
– Aproximativ 300 de melodii, de toate genurile.
– Oho, mi se par destul de multe. Pe când vedem un album Cristina Vasiu?
– Mai durează o vreme. Deocamdată pregătesc două single-uri, amândouă cu videoclipuri. Chiar în această săptămână filmez la cel intitulat „Ca în filme!”, pe care îl realizez împreună cu raperul Diez şi care va apărea săptămâna viitoare. Apoi, voi filma, în colaborare cu băieţii de la Deepcentral, pentru „Hoţii de inimi”, care este o baladă foarte frumoasă, tot un single. Acesta va apărea spre sfârşitul lunii iunie, începutul lui iulie.
– Se poate spune că ai din ce în ce mai mulţi admiratori, sau fani, cum se spune astăzi. Pe mine, de pildă, m-ai cucerit total (se înroşeşte la faţă, iar eu mă aleg cu un sărut pe obraz). Ce crezi, în cât timp vei ajunge acolo sus, printre stelele muzicii?
– Nu pot să ştiu acum asta. Sunt conştientă că încă nu sunt un nume mare pe scena muzicală românească, dar sunt decisă să muncesc pentru a ajunge cât mai sus. Şi mai cred că asta se întâmplă chiar de acum, fiindcă am simţit de la începutul acestui an, că 2015 este anul meu cel bun.
– Să dea Dumnezeu să se întâmple aşa, oricum, eu îţi ţin pumnii de acum înainte mereu.

Câteva repere biografice
Cristina Vasiu s-a născut în Hunedoara, la 19 aprilie 1992. Deci, este din zodia Berbec, dar foarte aproape de Taur, şi cele două zodii se pare că îşi pun destul de mult amprenta asupra caracterului ei. Talentul pentru muzică i-a fost descoperit în copilărie de educatoarea de la grădiniţă, care i-a recomandat mamei să o îndrume spre muzică, deoarece copila are ureche muzicală şi atracţie către cântat. Ca urmare, părinţii au îndreptat-o spre studiul muzicii. Asta, deşi nimeni din familia ei, nici părinţi, nici bunici, nici străbunici – spune Cristina – nu au avut de-a face cu muzica. Aşa se face că la 7 ani a început să studieze canto şi teorie muzicală,  simultan cu lecţiile de vioară şi pian. Însă, primul contact cu scena l-a avut ceva mai devreme, când, la grădiniţă fiind, a participat la emisiunea-concurs „Tip Top MiniTop“.
Se pare că s-a obişnuit repede cu scena şi cu publicul, deşi la început o podidea plânsul după ce cânta, neştiind ce-i cu atâta lume în jurul ei. Astfel că în adolescenţă a  început să participe la festivalurile şi concursurile naţionale şi internaţionale de muzică, fiind considerată de specialişti, scriu cei de la Cat Music, drept una dintre cele mai bune voci din tânăra generaţie. În tot acest timp, a adunat o salbă bogată de premii, vreo 47 în total, de la concursurile la care a participat. Puştoaica a mai crescut, a început să fie remarcată şi a ajuns să ia contact cu industria muzicală. Astfel, începe colaborările cu trupa Provincialii (2010 – albumul “Ochi de catifea”) şi cu Dj Sava (2010 – single-ul „2.2 Story“). În 2011, după ce ajunge în semifinale la „Vocea României“, a participat la cele patru seri de concert, la Sala Palatului, în spectacolul „Horia Brenciu – Fac ce-mi spune inima“.
Din 2012, a început să colaboreze cu mai mulţi compozitori din România. A lansat două single-uri: „Love me“ şi „Fell Ya“ – o colaborare cu J Yolo. „Nu pot uita“ este primul ei videoclip, iar pentru producţia muzicală a colaborat cu Mihai Ristea, Alex Cotoi şi Mika Moupondo, cel din urmă având şi partea de rap din piesă. După feat-ul cu Mika Moupondo, pentru single-ul „Nu pot uita“, ea schimbă stilul muzical şi cucereşte „ritmurile fierbinţi“ cu o piesă „răcoritoare“, cu beat-uri reggae. Piesa „Vara se poartă single“ este compusă de către Cristina, alături de prietenul ei, Adrian Verzilă, Dan Andrei Deaconu şi Daniel Costache, iar lyric video-ul este realizat de către Dan Paraschiv, scriu cei de la Cat Music.