Cine mai este interesat de regionalizare? Winkler: „Este nevoie de autonomie sporită în teritoriu”
Sorina Popa
Politicienii au uitat, se pare, de regionalizarea ţării. După ce în urmă cu doi ani se vorbea neîncetat de regionalizarea României, de descentralizare, în această perioadă doar cei de la UDMR mai vorbesc, pe ici, pe colo de propunerea respectivă.
Problemă cu transferul de proprietate
Europarlamentarul Iuliu Winkler (foto) a declarat pentru MESAGERUL HUNEDOREAN că se studiază în prezent refuzul Curţii Constituţionale pe proiectul regionalizării. „Exista o problemă în legătură cu proiectul Legii regionalizării, privind transferul de proprietate. Noi am propus 16 regiuni, economice, în loc de opt, câte sunt în prezent. Am avut, în anul 2003, o modificare a Constituţiei României. În 2014, după o experienţă acumulată în Uniunea Europeană, este nevoie nu doar de o amendare a Constituţiei, ci şi de o nouă Constituţie. UDMR susţine descentralizarea, deoarece trebuie să funcţioneze o autonomie sporită. Avem propuneri. Însă, în situaţia actuală, nimeni nu mai vorbeşte de descentralizare. Asta, pentru că toată lumea este în campanie electorală pentru preşedinţia României”, a declarat europarlamentarul
Iuliu Winkler.
Opt regiuni cu 4-5 judeţe
Proiectul de regionalizare şi descentralizare a ţării propus de USL prevedea opt regiuni care vor include fiecare câte 4-5 judeţe, excepţie făcând regiunea Bucureşti, unde Capitala va fi guvernată alături de judeţul Ilfov.
Potrivit proiectului de lege privind regionalizarea, capitalele regiunilor au fost stabilite la Cluj-Napoca, Piatra-Neamţ, Timişoara, Alba Iulia, Brăila, Craiova, Călăraşi şi Bucureşti. Liviu Dragnea declara în urmă cu peste un an că, pentru punerea în aplicare a proiectului regionalizării, este nevoie de modificarea Constituţiei şi introducerea în textul fundamental a noţiunii de regiune. De asemenea, trebuie inclus în Constituţie şi termenul care va desemna viitorul şef al regiunii. Susţinătorii acestui proiect spun că primarii vor avea mai multă putere de decizie, iar consiliile regionale vor adopta doar hotărâri, nu şi legi. Preşedinţii regiunilor se vor ocupa exclusiv de dezvoltarea regională şi economică a zonei pe care o guvernează.
