Chiar nu stiu de ce ne enervăm…
Când văd atât de multi nervi revărsati în urma concursului Eurovision, mă amuz. 
Pentru Eurovision merită să te enervezi doar asa, filosofic, cum te enervezi că mori (scuze, nu vreau să fiu morbid…!) sau că plouă, în sensul că te enervezi, dar nu se poate schimba nimic. Asa si cu concursul ăsta…
Păi, vi se pare că noi suntem altfel? Că gândim altfel? Că cele 12 puncte acordate cu ostentativă generozitate Republicii Moldova nu au de-a face (si) cu simpatiile politice? Nu sunt ele un fel de vot de blam pentru Vladimir Voronin, în sensul că uite, bă, vezi că noi vă iubim, comunistule…? Cu greu as putea fi combătut.
De fapt, supărarea noastră are rădăcini mai profunde, rădăcini frustrate as putea spune. Nu ne-ar păsa nouă atât de mult de valoarea melodiei, de prestatia Elenei de anul ăsta sau a lui Nico si Vlad Mirită de anul trecut, dacă alte tări ne-ar arăta mai multă simpatie. Nu o fac si de aici frustrarea. Este, dacă vreti, frustrarea copilului neiubit, care are tot timpul nevoie să întrebe, mamă, mă iubesti? Tată, mă iubesti? Desi copilul e premiant, dacă răspunsul e nu, pentru copil va conta mai mult partea afectivă decât cea pragmatică, anume a raportării la propriile performante.
Acum, ce-i drept, noi nu suntem chiar premianti. Nu la muzică mă refer, în fond, ca în orice fel de artă, de la un nivel în sus există foarte mult subiectivism. Melodia noastră nu a fost nici mult mai bună si nici mult mai slabă ca altele mai bine clasate, dar nu asta a contat. A contat imaginea.
Eurovisionul este în primul rând un concurs de vecinătăti, apoi un concurs de imagine. Esti din familia nordicilor? Te votează nordicii! Esti slav/slavofil/slavofon? Te votează ai tăi! Esti simpatizat pe continent? Ai sanse să iei voturi pe criteriul simpatiei de la oameni care-si fac concediul în tara ta, apreciază vinurile tale sau prestatia vreunui politician cu steaua în ascensiune. Oricum, cred că Norvegia si-a meritat premiul.
Nu faci parte din aceste categorii? Esti o insulă latină într-un ocean slav? Ai avut scandaluri cu mineri? Cu rromi prin Italia? Cu cersetori prin Paris si Londra? Esti asa, mai izolat, iar ce se stie, se stie mai mult de rău? Adio voturi.
Nu e o dramă Eurovisionul ăsta, vă rog să mă credeti. Consolati-vă, multe tări nu s-au calificat. Mai mari, mai dezvoltate, mai civilizate ca noi. Criteriile noastre trebuie să fie altele. Trebuie să vrem premiul, indiferent dacă ne iubesc mama sau tata. Iar imaginea se face cu greu, în timp. Asa, ca o concluzie, recent, la Bruxelles, am fost bucuros de câti oameni se interesau cu simpatie de România, despre care, la 20 de ani după 1989, nu stiau nimic în afară de Dracula.
