Vorbeşte lumea că un şef de galerie de prin oraşul cu castel, pe care primarul de aici l-a făcut om şi i-a dat o pâine, a dat-o la întors acum, lăsându-l baltă pe binefăcătorul său. Cică gurile rele au aflat că omul nostru, poreclit după cel mai mare organ al omului, a început bine treaba pe care i-a dat-o edilul să o facă. Adică, a atras oamenii la meciuri, i-a încurajat pe suporteri. Numai că, de o vreme încoace, omului nostru nu-i mai prieşte aerul de la primărie, întorcându-i frumos spatele şefului de acolo. Zvonerii susţin însă că problema este că omul nostru s-a întors cu 180 de grade şi îi ţine partea finanţatorului echipei şi nu primarului, deoarece primul dintre aceştia îi achită lunar, chiria pentru un apartament pe care respectivul l-a închiriat unuia dintre sportivii din echipa cu pricina. Şi uite, aşa, omul nu face nimic acum din sarcinile trasate de către primar, în schimb, face tot ce-i zice finanţatorul. Asta, spun, cel puţin, cârcotaşii.

Spun gurile rele că un candidat dintr-un oraş al judeţului se pregăteşte de o mare acţiune. Cică, după ce aleşii locali de acolo au aprobat un proiect de hotărâre prin care să se distribuie sute de pachete cu cadouri de sărbători locuitorilor oraşului, candidatul cu pricina vrea să le dea el personal. Cârcotaşii povestesc că nu s-a mai întâmplat până acum să se dea pachete de Paşti, dar oamenii cred că acest lucru e posibil acum, nu pentru că se apropie sărbătorile pascale, ci pentru că se apropie alegerile. Şi, uite aşa, candidatul de care vorbim vrea să se pună bine cu alegătorii pe banii publici. Problema este că, mai mulţi salariaţi ai primăriei vor să repartizeze ei cadourile, dar acest lucru li s-a interzis, pentru că doar candidatul celor cu trei roze şi săgeată are acest drept. Zvonerii spun că oamenii sunt tare nemulţumiţi de asta şi vor chiar să boicoteze acţiunea candidatului respectiv.

Vorbesc cârcotaşii că un candidat dintr-o comună din apropierea oraşului cu zimbrii trage tare şi a intrat deja în campania electorală, crezând că are şanse să-l bată pe actualul edil. Aşa se face, povestesc zvonerii, că omul nostru, candidat care împarte câte trei trandafiri, dar şi o săgeată, s-a pus pe umblat pe la casele oamenilor, pentru a-i convinge pe săteni să-l voteze în iunie. Şi, uite aşa, din casă-n casă, candidatul respectiv şi echipa sa au ajuns la o femeie de pe acolo, singurică prin gospodăria sa. Femeia, spun gurile rele, a tras însă o sperietură soră cu moartea, după ce un bărbat din echipa candidatului de care vorbim şi care nu se ştie cum, se afla cu arma de vânătoare în spate, a tras un foc de armă în sus. A făcut-o ca să-i atragă atenţia femeii, este drept, cam fudulă de urechi? A făcut-o din prostie? Nu se ştie, deocamdată, de ce a tras omul cu arma. Sau, mai şti, poate a crezut că aşa o va convinge pe femeie să voteze cu candidatul din echipa căruia face şi el parte. Cârcotaşii aşteaptă acum să vadă cum vor reacţiona cei de la arme şi muniţii, deoarece au aflat că povestea cu puşcătura a ajuns şi la urechile lor.

Spun gurile rele că o doamnă care a ajuns la o primărie într-o funcţie extrem de importantă, aceea de administrator public, s-a supărat rău de tot pe colegii de partid. Motivul, susţin cârcotaşii, ar fi acela că doamna cu pricina nu a fost pusă pe lista cu candidaţi pentru postul de primar, deşi ea crede că stă foarte bine în sondaje. Iar misoginii din partidul cu o roză, povesteşte duduia, nu au avut încredere în ea, ca să o lase să se bată cu bărbaţii care s-au înscris deja în lupta pentru câştigarea fotoliului de edil şef. Şi, dacă aţi crezut că doamna respectivă a lăsat armele jos, vă înşelaţi, spun zvonerii. Cică ea a bătut pe la uşile mai multor formaţiuni politice, doar, doar, cineva o va pune pe lista mult dorită şi va reuşi să intre în lupta bărbătească. Şi cică un partid cu televiziune  se pare că a primit-o cu braţele deschise, iar politiciana îşi va duce la îndeplinire visul dorit. Cel puţin, asta se zvoneşte prin târg.

Fotbalul nu mai este demult un simplu joc. Din cauza intereselor financiare foarte diverse, sportul rege s-a transformat într-o afacere. Rentabilă pentru unii, proastă pentru alţii. Cică de o astfel de afacere cu două tăişuri a fost vorba şi la ultimul meci al unei echipe de pe plaiurile noastre cu potenţial, dar fără ambiţii mari. Gurile rele susţin că o parte din trupa care e obişnuită la fiecare meniu cu ouă şi carne de pui n-a rezistat tentaţiei vinului amăgitor al adversarilor, mari proprietari de crame, şi s-a cam afumat. Astfel, după ce au condus cu 1-0 la pauză, mâncătorii de pui au fost jumuliţi, în repriza secundă, pierzând cu 2-1. Unii sunt gata să parieze (ei, da, şi la pariuri se fac bani frumoşi)  că vina eşecului stă în cârca a trei jucători, care ar fi făcut un pact mârşav, dar reciproc avantajos cu adversarii. Alţii susţin că şi puiul de la cap se-mpute, ca şi peştele şi că ordinul de a rămâne fără aripi a venit de undeva mai de sus. Orice ar fi, sigur e că afacerea miroase la fel de urât ca găinaţul.

Tehnicianul cu cele mai multe diplome şi licenţe în plan sportiv dintre antrenorii care activează în ligile inferioare din judeţ a devenit ţinta ironiilor colegilor de breaslă. Cică echipa pe care o pregăteşte cel mai „intelectual” dintre antrenorii din fotbalul mic merge prost, iar pentru a masca minusurile şi rezultatele slabe, antrenorul face mereu scandal la adresa arbitrilor. Fie că echipa sa pierde din cauză că nu trage nici un şut pe poartă, fie că jucătorii săi ratează cu poarta goală de la doi-trei metri, antrenorul bagă placa cu persecuţia suferită din partea fluieraşilor şi se manifestă ca un scandalagiu de profesie. Din acest motiv, antrenorul este luat peste picior de rivalii de la celelalte echipe, atât direct, cât mai ales, pe la colţuri. Poate ar fi bine ca antrenorul intelectual să îşi reamintească faptul că lucrează cu jucătorii pe care şi-i permite clubul, nu cu cei pe care-i doreşte el, şi să fie mai decent, pentru că altfel, se face şi de râsul curcilor.

Un fost secretar de partid, devenit în perioada de democraţie edil şef, este un veritabil actor şi scenarist, după piesa jucată cu puţin timp în urmă. Omul şi-a făcut nişte calcule pentru scrutinul ce se apropie şi a văzut că este tras înapoi de partidul din care face parte. Cel puţin, aşa şi-a spus el şi a pus la cale un spectacol în care el să fie victima şi prin urmare să-şi poată aplica în voie planul de trădare. Prin urmare, şi-a instruit un copil de suflet să pretindă scaunul lui în partid, ceea ce s-a şi întâmplat. Astfel, el fiind o victimă a colegilor, se putea orienta spre o formaţiune agreată mai mult de electori. Planurile au fost puţin stricate de superiorii săi, care au zis că, fără discuţie, el va fi reprezentantul lor la examenul electoral din vară. Omul se dă de ceasul morţii acum să strice şi aranjamentul şefilor mai mari, pentru a putea dezerta şi înrola la un partid cu sondaje bune şi cu care gurile rele spun că a şi bătut palma.

Umblă vorba printr-o regiune cu multe lămpaşe că şeful unei instituţii care se ocupă de sănătatea concetăţenilor s-a dedulcit la nişte bani publici. Mai exact, cârcotaşii spun că omul a făcut nişte achiziţii importante de mărfuri reprezentate de echipamente pentru laboratoare, dar şi de medicamente ce nu erau de trebuinţă. Toate zac într-un subsol al unităţii pe care o conduce respectivul, şi pentru că s-a aflat de isprava lui prin cercuri restrânse, nu ştie cum să facă să scape de ele. Omul şi-a rugat câţiva amici să-l ajute să scape de dovezi, numai că a avut un ghinion teribil. După ce duba a fost încărcată până la refuz, s-a încăpăţânat să nu mai pornească. Aşa că n-a avut încotro şi s-a pus pe descărcat. Cârcotaşii spun că totul a fost un spectacol pe cinste, care a atras şi mai mult privirile angajaţilor curioşi. Gurile rele spun că după acest episod, unul dintre ei a ciripit unde trebuie despre năzdrăvăniile superiorului.

Vorbeşte lumea prin târgul cu cetate că angajaţii unui magazin cu renume fac tot felul de mişmaşuri pentru a-şi rotunji veniturile. Şi pentru că fiecare se descurcă cum poate, doamnele de la casă, care nu îşi pot băga nasul în marfa din depozit, dar nici nu pot fura din monetar, îşi încearcă norocul pe banii clienţilor. Astfel că, mai multe gospodine, care fac frecvent cumpărături în supermarketul respectiv, se plâng că nu o dată, au păţit să primească mai puţin rest la plata produselor. Şi nu era vorba de o diferenţă de câţiva bănuţi, ci de câţiva lei. Potrivit zvonerilor, casieriţele profită atunci când primesc bani mari şi îi returnează clientului restul în cât mai multe bancnote cu valoare mică, pentru ca omul să nu-şi dea seama de înşelătorie.

Domn’le, ce înseamnă să apuci vremuri de criză! Ajunge omul să facă tot felul de mişmaşuri, ca să scoată un ban în plus. Cică la o instituţie de învăţământ superior dintr-un mare municipiu din judeţ, dascălii le-au cerut loazelor de studenţi să meargă pe la diferite firme din oraş şi să le solicite conducătorilor acestora să vireze niscaiva lei în contul instituţiei, sub formă de sponsorizare, pentru dotarea unor laboratoare. Cică studenţii s-au dat ei de ceasul morţii să găsească sponsori, dar n-au prea avut noroc. Aşa că, gândindu-se că nu dă bine la cei care i-au trimis să vină înapoi fără măcar un leuţ sponsorizare, au pus mână de la mână, au strâns o sumă de bani şi, ca să nu se prindă cei de la şcoală de şmecherie, au rugat pe un patron să bage banii, prin firma lui, în contul instituţiei respective. Şi, uite aşa, toată lumea-i mulţumită şi copiii unşi la gură.

Vorbesc cârcotaşii că edilul şef al unui oraş cu puternice tradiţii muncitoreşti a primit vizita unui personaj foarte controversat, care de altfel, l-a şi ajutat financiar de când îndeplineşte funcţia de primar. Nu degeaba, se înţelege, ci potrivit gurilor rele, drept răsplată pentru o serie de servicii făcute de edil personajului respectiv. Acum, că primarul nostru stă prost în sondaje, se pare că l-a chemat pe prietenul lui, care stă cea mai mare parte a timpului prin staţiuni din Spania şi Austria, să vină să-l ajute, poate reuşeşte să-şi mai dreagă imaginea, destul de şifonată în ochii alegătorilor. Ce nu a aflat, însă, edilul nostru este că nici măcar personajul respectiv, deşi are mulţi bani în buzunare, nu va putea să-l ajute cu absolut nimic. Nici măcar cu niscaiva idei de strategii pe care să le utilizeze în campania electorală, cu ajutorul cărora să mai păcălească o dată alegătorii.

De câteva zile, mai mulţi aleşi locali săgetaţi din reşedinţa de judeţ au pornit la lucru, să verifice toate serviciile primăriei, pentru a vedea ce nereguli pot depista prin acele locuri. De fapt, susţin cârcotaşii, aleşii respectivi au început această acţiune, pentru a-l scoate basma curată pe unul dintre colegii lor, care a sustras cam tot ce se poate de la una dintre firmele aparţinând consiliului local, societate adusă în pragul falimentului din acest motiv. Gurile rele povestesc că justiţiarii cu săgeată au luat-o la pas, în speranţa că vor găsi nereguli la serviciile primăriei, având astfel motiv să arunce pisica în ograda conducerii instituţiei, se-nţelege. Problema este însă că acel coleg cu oareşce bube financiare nu are cum să scape de laţul lung al legii şi se pare că va trebui să plătească pentru că şi-a vândut singur proprietăţile locuitorilor oraşului cu cetate. Acum, că aleşii săgetaţi au prins putere în reşedinţa de judeţ, ei speră să arunce sub preş gunoiul lăsat de colegul lor, din conducerea organizaţiei judeţene.

Vorbesc gurile rele că într-o urbe condusă de un primar mai pătat ca un dalmaţian, inclusiv cu pete rămase de pe vremea când turna din greu la Securitate, aproape jumătate dintre locuitori au certificate de handicapat, pentru a putea beneficia de gratuitate la alimentarea cu gaz metan. Cică asta a fost ideea edilului amintit, ca să poată acorda nişte facilităţi locuitorilor municipiului, din banii publici. Cârcotaşii susţin că omul nostru a găsit soluţia prin care să-i ajute pe oameni, gândindu-se că vin alegerile, şi aceştia îi vor da votul. Numai că este vorba de o şmecherie, mai exact, de o ilegalitate. Cică, dacă s-ar controla toate dosarele celor care au adeverinţă de handicap, s-ar vedea uşor că acest lucru nu este adevărat şi că din toate persoanele aflate în evidenţa primăriei că au un handicap, treisferturi sunt sănătoase tun. Suntem curioşi dacă vor reuşi organele în drept să verifice aceste dosare, deoarece până acum, nimeni din afara n-a ajuns să le ia la purecat.

Spun zvonerii că noul şef al unei firme ce aparţine de primăria municipiului cu castel i-a pus pe jar pe cei care l-au ajutat direct să obţină postul respectiv. Acesta cică s-a prezentat la examenul pentru postul din societatea cu pricina, având toate subiectele puse într-un plic. Se înţelege că în aceste condiţii, a reuşit să-i întreacă fluierând pe ceilalţi doi contracandidaţi. Pentru promovarea pe postul de şef la firma municipalităţii, omul a promis că va intra în partidul galben săgetat. Numai că, susţin cârcotaşii, acesta s-a răzgândit, se pare, în privinţa coloraturii sale politice şi a virat-o către partidul cu un trandafir. Gurile rele spun că omul a luat această decizie, având în vedere persoana care are cele mai mari şanse să ajungă, din luna iunie, la conducerea primăriei din urbea respectivă.

În fotbalul de azi, regula este că jucătorii reprezintă o cheltuială pentru cluburi. Echipele cheltuiesc bani pentru achiziţie, pentru plata de salarii şi contracte, pentru medicamente, pregătire şi masă. Foarte rar, performanţa sportivă este şi conformă cu investiţia, aşa că, de regulă, fotbaliştii sunt o pagubă la „casa clubului”. Există însă şi cluburi care reuşesc excepţia de la regulă şi scot profit din fotbalişti. Este cazul celor care au vedete mari pe spatele cărora se obţin sume importante din vânzarea de tricouri şi alte materiale sportive şi se atrag, spectatori la stadion. Însă cel mai câştigaţi sunt cei de la cluburile care pariază pe jucători tineri, cumpăraţi pe bani puţini, pe care îi transformă în fotbalişti de top şi îi vând apoi pe sume astronomice. O variantă a acestui gen de excepţii încearcă să o aplice şi un club din sudul judeţului. Cică clubul a transferat un jucător accidentat, dar tânăr şi talentat, pe care antrenorii nu l-au văzut cu ochi buni. Totuşi, finanţatorul echipei a investit aproape 2.000 de euro în tratamente şi încearcă să-l promoveze pe fotbalist şi să-l ajute să revină la forma care l-a consacrat. Scopul principal nu este acela de a-l face util echipei sale, ci dorinţa de a-l vinde mai departe în mod profitabil. Rămâne de văzut cine şi cât va câştiga.

Faptul că majoritatea oamenilor afirmă că învăţământul românesc este prost conceput e un adevăr. De asemenea, tot adevărat este că unii dascăli cad în păcatul de a acţiona în litera şi spiritul actual al strategiei educaţionale actuale. Şi cum programa şcolară se bazează pe acumulare cantitativă de informaţii şi nu pe a-i învăţa pe copii să înveţe, unii dascăli îşi terorizează elevii cu teme ucigătoare de zeci de exerciţii şi probleme, pentru a se simţi mai valoroşi. Cică un astfel de caz se derulează la clasa a II-a a unei şcoli de fiţe din oraşul cu cetate, unde doamna învăţătoare vrea să se remarce şi e în pană de idei mai înţelepte şi mai pedagogice. Ca reacţie inevitabilă, tuturor copiilor din respectiva clasă li s-a făcut lehamite de teme şi au ajuns să urască şcoala. În plus, întrucât copiii spun uneori lucruri trăsnite, „buba” a explodat la una dintre orele de ştiinţe naturale, unde un copil a pus sare pe rană. Cică la întrebarea educatoarei „ce ne dă vaca?”, elevul a răspuns cu maximă seriozitate că „TEME”. Evident, că toţi ceilalţi elevi au izbucnit în râs, dând dovadă de simţ al umorului, însă doamna s-a înfuriat. Întâi a încercat să afle care e sursa „informaţiei”, dar la întrebarea „cine ţi-a spus”, copilul a dovedit că e isteţ şi răspuns că a citit pe internet. Enervată la culme, învăţătoarea a făcut, într-o şedinţă cu părinţii, un scandal monstru. Iar ca prostia să fie maximă, învăţătoarea aplică în continuare arma prostului şi se răzbună pe copii cu şi mai multe teme.

Supărat că a fost dat în vileag, un purtător de chipiu s-a pus pe făcut trafic de influenţă, beneficiind de funcţia sa de apărător al legii. Mai exact, omul a fost prins la furat de cărbune. Nu era el cu sacul în spinare, ci asigura spatele celor care furau pentru el. Cel care l-a prins, adică un paznic, a vrut să-l dea pe mâna organelor de cercetare, numai că, de atunci, are parte de numeroase şicane, atât din partea purtătorului de chipiu, cât şi din partea colegilor acestuia. Astfel, omul nostru a vorbit cu superiorul celui care l-a dat în vileag şi i-a cerut, uzând de funcţie, să-l dea pe acesta afară. Nu contau motivele, important era să-l mazilească, pentru că altfel, ameninţa el, toată firma de pază ar fi avut de suferit. Ceea ce n-a ştiut tablagiul este că a fost înregistrat până la ultimul cuvânt iar înregistrarea a ajuns la loc sigur şi va face obiectul unor articole în ziare.

Zicala „Corb la corb nu-şi scoate ochii” se aplică la perfecţiune într-o zonă cu multe lămpaşe. Chiar dacă a trecut ceva vreme de la evenimentul care a răscolit întreaga regiune cu lămpaşe, încă vin informaţii uluitoare. Cârcotaşi bine informaţi ne-au povestit cum a făcut profit cât pentru jumătate de an un fost purtător de baston, bineînţeles, susţinut din spate de colegii lui activi. Aceiaşi cârcotaşi spun că o părticică din profitul obţinut de patron, fost om al legii, a ajuns şi la „ajutoare”. Astfel, în timpul frământărilor din urmă cu câteva săptămâni, el a fost singurul care a obţinut dreptul de a vinde tărie sau mai bine spus, curaj pentru protestatari. Peste tot s-a dat interdicţie, numai la localul fostului organ, nu. Când şefii cei mari au fost luaţi la întrebări de ce nu au impus embargo, au răspuns că au uitat. Asta, deşi în periplul lor până la cârciuma colegului de breaslă, au tras obloanele peste tot ce însemna crâşmă, sub pretextul că aşa spune legea.

Cârcotaşii susţin că edilul unui oraş aproape pe trei sferturi calamitat, de prin centrul judeţului, se pregăteşte şi el, la fel ca atâţia alţii, să atace un nou mandat de fruntaş al comunităţii pe care o conduce de aproape un deceniu. Toate bune şi frumoase, numai că lumea de prin urbea respectivă a început să cârcotească referitor la modul în care primarul cu pricina îşi recrutează candidaţii pentru lista de consilieri locali. Cică omul nostru nu-i alege după cât de serioşi sunt, cât de gospodari şi cât de dispuşi sunt să lucreze pentru problemele oraşului, ci după alte criterii. Adică, după cât de groşi sunt la pungă şi cât de dispuşi sunt să cotizeze pentru campania electorală. Zvonerii susţin că edilul amintit a stabilit deja şi tarifele, în funcţie de locul la care aspiră pe listă potenţialul candidat. Pentru locurile considerate sigur eligibile, se plăteşte o sumă frumuşică, pentru cele de la mijlocul listei cotizaţia scade la jumătate, iar cei din coada listei vor plăti şi ei cam un sfert din cât dau cei din fruntea listei. Asta, chiar dacă ştiu sigur că n-au cum să ajungă consilieri locali.

Angajaţii unei firme de transport în comun, cu nume de prinţ din mitologia greacă, au intrat în gura cârcotaşilor, după ce tot mai mulţi pasageri se plâng că sunt trataţi în bătaie de joc. Şi asta, pentru că, susţin oamenii, şoferii nu doar că au ajuns să se creadă dumnezeii şoselelor, circulând bezmetic atât prin localităţi, cât şi în afara lor, ci mai ales, pentru că pasagerii sunt îngrămădiţi în autobuze ca sacii de cartofi într-o căruţă. Mai mult, nu o dată, s-a întâmplat ca pasagerii să stea în picioare sute de kilometri, pentru că locurile din spate ale maşinii erau rezervate bagajelor. Asta, deoarece firma, care se bate cu pumnul în piept că oferă servicii de calitate, programează pe traseele lungi, autobuze ce nu sunt prevăzute cu spaţii în care oamenii să-şi poată depozita bagajele. Şi deşi reclamaţiile curg una după alta, şoferilor nici că le pasă de nemulţumirile celor ce plătesc biletul, iar conducerea se face că plouă, ca şi cum totul ar merge ca uns.

În viaţă, cine are informaţii de top deţine sau poate obţine puterea şi banii. În fotbal, informaţiiile corecte despre adversari pot influenţa decisiv balanţa unei partide, care în mod normal este echilibrată. Cică aşa s-a întâmplat în cazul unei echipe cu pretenţii din judeţ care a câştigat recent o partidă capitală pe terenul uneia dintre principalele rivale. Astfel, actualul antrenor secund al formaţiei de la noi a fost până nu demult în aceeaşi funcţie la rivala actualei grupări. Cum omul n-a stat degeaba, ci şi-a făcut bine treaba, îi cunoştea pe jucătorii respectivei formaţii ca pe propriul buzunar. Ca dovadă, înainte de meci, i-a oferit portarului actualei echipe informaţii despre potenţialii executanţi de lovituri de la 11 metri ai adversarilor. X-ulescu trage în stânga jos plasat, iar Y-culescu execută sus şi tare. Soarta a făcut ca în timpul meciului, să fie o lovitură de pedeapsă pentru adversari, iar executant a fost desemnat X-ulescu, care avea ziua de naştere exact în ziua partidei. Portarul echipei noastre a avut nervi tari şi a plonjat în stânga jos, iar X-ulescu s-a speriat şi a schimbat din mers execuţia, trăgând sus, însă… a lovit transversala, irosind penaltiul. Şi uite aşa, o informaţie de culise a fost echivalentă cu o victorie de trei puncte.

Restanţele financiare la salarii şi contracte sunt la ordinea zilei la un club din sudul judeţului, deşi patronul e etichetat drept milionar, aşa că jucătorii şi oficialii nu se mai supără când sunt întârzieri la achitarea drepturilor băneşti. Totuşi, chiar în aceste condiţii, antrenorul şi unul dintre oficialii cu influenţă ai clubului s-au enervat la maximum, recent, pentru că au fost duşi cu pluta de patron, în modul cel mai murdar posibil. Reveniţi la echipă după rugăminţile finanţatorului, deşi demisionaseră exact din cauze financiare, cei doi au fost trataţi cu ceva „firimituri” din restanţele financiare, înainte de startul campionatului. Spre surprinderea lor, după victoria din prima etapă a returului, cei doi au fost chemaţi de patron, care le-a spus să meargă pe la casierie, pentru a-şi încasa banii restanţi. Bucuroşi nevoie mare, cei doi au dat fuga la casieria clubului să-şi încaseze banii, însă acolo era pustiu. Nici urmă de angajata care se ocupă de achitarea salariilor sau de banii celor doi. Iar ca tacâmul bătăii de joc să fie complet, patronul nici măcar nu le-a mai răspuns la telefon celor doi, pentru a le da explicaţii. Rămâne de văzut cum se va tranşa această dispută. Fie cei doi îşi vor primi banii şi totul se va transforma într-o glumă, fie cazul va lua amploare şi se va solda cu noi divorţuri.

Zvonurile cum că se pregăteşte o mare dezertare de la partidul portocaliu par să fie apropiate de adevăr. Gurile rele spun că mai mulţi politicieni dintr-o regiune cu lămpaşe vor trece cu purcel şi căţel la opoziţie şi se vor afla primii pe liste la scrutinul din această vară. Potrivit cârcotaşilor avizaţi, un mare şef de instituţie judeţeană, deşi e mic la stat, a avut o întrunire în miez de noapte la o cabană retrasă cu câţiva dintre presupuşii dezertori. Respectivul şef a făcut propunerea de a-i finanţa până la alegeri cu bani din bugetul public, încât să le crească popularitatea şi apoi, în prag de alegeri, să se înscrie în formaţiunea la care este copreşedinte. Unul dintre cei cu care s-a întâlnit i-a spus categoric verde în faţă că propunerea cu finanţarea ar fi trebuit să o facă mai demult şi nu să-i lase să se descurce cum pot. În ceea ce priveşte candidatura, respectivul i-a mai spus şefului de instituţie că şi dacă va sta rupt de beat pe toată perioada campaniei electorale, tot va câştiga, pentru că timp de patru ani, a făcut treabă bună în urbea pe care o conduce. Cât despre ceilalţi meseni, gurile rele spun că ei încă digeră propunerea.

Viaţa unui om costă cât o maşină mai răsărită la mâna a doua. Cam aşa s-a întâmplat în cazul unui interlop extrem de periculos, care a spulberat un pieton. Chiar dacă era beat şi pietonul ucis nu avea vină, interlopul a reuşit să scape cu faţa curată. Cârcotaşii spun că n-ar fi vina sau meritul celui care a anchetat cazul, pentru că interlopul a scăpat. Fiul victimei a făcut ca dreptatea să fie îngropată odată cu mortul. Preţul cerut pentru viaţa tatălui său a fost unul derizoriu, circa 15 mii de parai, bani care au fost tocaţi într-o săptămână la păcănele. Interlopul n-a scăpat însă numai cu cheltuiala aceasta, ci, spun aceiaşi cârcotaşi, a scos de trei ori mai mult din buzunar pentru a rezolva cercetarea, ca să arate că el nu are vină.

Povestesc cârcotaşii că mai multe feţe bisericeşti, care au aşteptat să primească niscaiva sume de bani de la baştanul judeţului, au cam luat-o în buză verde. Cică, spun gurile rele, mai mulţi slujitori ai bisericii din judeţ au mers în audienţă la personajul de care vorbim, să întrebe de ce nu au primit şi ei, pentru lăcaşurile sfinte pe care le păstoresc, bani pentru achiziţionarea de centrale termice sau alte bunuri necesare, aşa cum s-a întâmplat cu ceilalţi colegi din teritoriu. Şi, spun zvonerii, mare le-a fost mirarea feţelor bisericeşti când au primit răspunsul că ei slujesc în localităţi unde sunt primari din partidul cu o roză, iar el n-are nici un interes să bage bani acolo unde comunităţile sunt păstorite de oameni din partidul cu care el se află în război. Iar popii, să bage la cap. Dacă vor bani pentru bisericile lor, să facă bine să predice oamenilor pe cine să voteze la vară. Că dacă ies din nou ceilalţi, never nu vor mai vedea bani de la împărăţie.

Spun cârcotaşii că un fost mare sportiv, ajuns chiar campion mondial, a fost solicitat de conducerea centrală a partidului din care face parte să candideze la postul de edil şef al municipiului de pe Cerna. Omul nostru nu a vrut să se bage în lupta pentru primărie, dar acum, se pare că nu are încotro şi trebuie să intre în bătălia pentru funcţia de primar al municipiului său de baştină. Toate bune şi frumoase, numai că uniunea din care face parte şi partidul său a desemnat deja un candidat comun, motiv pentru care un alt aspirant la postul respectiv va agita, probabil, apele în judeţ, în cadrul acestei uniuni. Rămâne de văzut, însă, cine va avea câştig de cauză şi dacă fostul campion va reuşi să-i ia scaunul actualului edil şef. Omul nostru a mai candidat în zonă pentru un post de parlamentar, reuşind să obţină la acea vreme un număr însemnat de voturi, aşa că nu se ştie dacă nu va pune probleme de data asta actualului primar.

Surse extrem de serioase au lăsat să scape prin târg informaţia cum că un personaj care a ocupat timp de aproape doi ani una din cele mai importante funcţii din judeţ, după care a fost promovat pe un post cheie în cadrul guvernului, se pregăteşte să intre în bătălia politică pentru postul de primar al reşedinţei de judeţ. Omul nostru, cu laleauă, la rever, şi-a câştigat în ultimul an, o imagine foarte bună, alegând astfel să atace postul cu pricina. Personajul cu laleaua are toate şansele să şi câştige funcţia de edil şef al municipiului cu telecabină, motiv pentru care adversarii politici îi pregătesc de ceva vreme tot felul de proteste plătite din banii publici. Sursele amintite povestesc că respectivul îşi va pune la bătaie întreaga experienţă pe care a acumulat-o până în prezent ca primul om al judeţului, iar de câteva luni, ca şi creier al executivului. Zvonerii susţin că adversarii vor afla curând despre decizia acestuia, motiv de îngrijoare pentru mulţi dintre ei. Pentru că, nici un politician local nu a anticipat mişcarea extrem de abilă a omului nostru.

Cârcotaşii susţin că un edil dintr-o comună cunoscută pe vremuri ca localitate minieră prosperă, dar mai ales pentru un impozant şi renumit lăcaş de cult, care domină împrejurimile, face ce face şi dă cu bâta-n baltă. Zvonerii spun despre primarul cu trei trandafiri la rever, că toată ziua este ocupat cu pensiunea pe care o deţine pe teritoriul comunei şi cu atragerea de turişti la el în ogradă, aşa că primăria a lăsat-o pe mâna contabilei. Care contabilă, fiind lăsată cu mână liberă, face plăţile după cum îi dictează interesele. Ale ei, fireşte, şi ale edilului. Necazu-i, vorbesc gurile rele prin birturile localităţii, este că primarul cu trei trandafiri la poarta pensiunii nu-şi mai prea vede de treburile obştii, dar nici de cele ale partidului care l-a promovat pe post. Mai mult, şefii lui de partid au aflat că el chiar ar fi negociat cu cei de la putere să treacă în tabăra lor, dacă-l ajută cu niscaiva fonduri, numai că treaba n-a prea mers. Aşa că acum, primarul nostru cică are o problemă. Ai săi din partid nu mai prea au certitudinea că omul va câştiga un nou mandat la alegerile din vară. Şi asta, pe bună dreptate, deoarece ultimele sondaje arată că edilul cu pricina a scăzut considerabil în opţiunile electoratului din comună.

Vorbesc cârcotaşii că politicienii noştri au început deja să fiarbă sub tensiunea alegerilor ce se apropie cu paşi repezi, şi asta, pentru că nu puţini sunt de părere că se va lăsa cu un război pe viaţă şi pe  moarte, până la alegerile din vară. Şi pentru ca să prindă ciolanul, beligeranţii nu precupeţesc nici un efort pentru a ajunge la el. De pildă, zvonerii susţin că unul dintre cei mai cunoscuţi şi mai îmbogăţiţi politicieni din judeţ nu se mai uită la bani şi face orice, ca să se asigure că mai prinde un mandat. Aşa că încearcă, şi uneori chiar reuşeşte, să aducă în tabăra sa, deci sub controlul său, persoanele despre care ştie că ar putea să-i producă pierderi, de imagine şi de voturi, în lupta sa electorală. Metoda nu-i nouă, este folosită de mult. Dar, din păcate pentru el, politicianul cu pricina nu ştie că mercenarii năimiţi pe bani, tot mercenari rămân şi mâine, dacă adversarul îi oferă cu trei galbeni mai mult, trece imediat în tabăra acestuia. Asta, dacă nu te înjunghie mai întâi pe la spate.

Vorbeşte lumea prin municipiul cu castel că un personaj apolitic care prin diverse acţiuni de voluntariat a reuşit de-a lungul timpului să câştige simpatia a zeci de cetăţeni, este curtat intens de la o vreme încoace de reprezentanţii partidului galben-albastru. Şi asta, pentru că, deşi omul nu şi-a exprimat public nici o clipă intenţia de a candida la alegerile din vară, la fotoliul de primar sau măcar la scaunul de consilier, internauţii l-au inclus în câteva sondaje online în care, surpriză, a câştigat detaşat în faţa altor prezumtivi candidaţi. Aşa că galben-albaştrii, care sunt în cădere liberă în intenţiile de vot în municipiul respectiv, văzând că omul are priză la popor, s-au gândit că-i bine să-l atragă în barca lor, propunându-i un loc pe listele de consilieri, care să le mai aducă niscaiva voturi.

Au aflat răspândacii că un primar dintr-o zonă cu mulţi pădureni nu mai vrea în ruptul capului să stea în partidul celor trei roze, deoarece are o ofertă mult mai bună, susţine el, de la formaţiunea cu un trandafir. Aşa, omul nostru reuşeşte să facă economie la trandafiri şi, mai mult, primeşte şi oareşce fonduri atât de necesare, mai ales, acum în prag de campanie electorală. Edilul de care vorbim conduce o comună săracă, iar în aceste condiţii, orice leu e binevenit la buget, s-a gândit primarul care vrea să lase două roze deoparte şi să poarte doar una la rever. Cârcotaşii povestesc că omul nostru a dus tratative puternice, de parcă ar fi vorba de ditamai localitatea. Gurile rele susţin că decizia edilului respectiv de a schimba partidul, dar nu şi trandafirul, a venit după ce s-a făcut alianţa de trei partide, lucru de neconceput pentru el. Şi, spun zvonerii, se pregătesc şi alţi primari să treacă de la opoziţie la putere, iar pe ultima sută de metri să facă rost şi de ceva bănet de investiţii.

Un director cu halat alb, pus pe post doar pe criterii de prietenie şi de coloratură politică cu şeful de la judeţ, spun cârcotaşii, că îşi cam face bagajul, şi vrea să se care de aici, după ce tot mai multe reclamaţii au apărut la adresa sa. Zvonerii povestesc prin multe locuri că directorul nostru şi-a făcut plinul bine de tot, după ce şpaga încasată era suficient de consistentă, de la fiecare contract încheiat cu unitatea pe care încă o conduce. Suma pe care a reuşit omul să o strângă, şi asta o spun gurile rele, este suficientă ca să se poată achiziţiona două vile, dar nu oriunde, ci tocmai la capitală. Şi, pentru că se aude un zăngănit de cătuşe, directorul respectiv vrea să-şi ia tălpăşiţa, crezând că astfel poate scăpa de urma anchetatorilor. Acum, vom vedea dacă chiar  toţi cei care-i poartă sâmbetele,  şi se pare că a adunat destui de când s-a aciuat prin zona noastră, îl vor lăsa să plece fără să dea socoteală pentru alişverişurile pe care le-a făcut de cât timp ocupă postul de director.

Vorbesc cârcotaşii, pe la mai multe colţuri, că o salariată de la o instituţie care se ocupă şi cu subvenţiile pentru fermieri, face şi drege pe acolo, de parcă ea ar fi şefa cea mare. Cică, pe lângă faptul că femeia se poartă cu oamenii care vin în instituţie ca şi cum toţi ar fi nişte păduchioşi, ultima faptă pe care a comis-o doamna, este în ziua de 8 martie. Atunci, susţin zvonerii, fermierii s-au perindat prin instituţia de care vorbim, cu o floare pentru fiecare salariată, că aşa le stă bine oamenilor, să fie amabili cu doamnele şi domnişoarele. Şi, pentru că şi duduia respectivă a primit şi ea, o lalea, la fel ca şi celelalte salariate, se pare că asta a deranjat-o extrem de tare pe cucoana cu pricina. Martorii povestesc că femeia a aruncat pur şi simplu laleaua, exclamând că ea nu este de-o floare. În aceste condiţii, fermierii au făcut rapid stânga-mprejur, supăraţi că gestul lor nu a fost apreciat deloc.

Vorbesc zvonerii prin capitala de judeţ că un lider de organizaţie judeţeană, care ani de zile a condus filiala celor cu trei trandafiri, vrea cu tot preţul să-şi pună protejata, care spun gurile rele, este mai mult decât atât, pe o funcţie de adjunct într-o instituţie cu profil agricol. Zvonerii povestesc că liderul cu pricina se zbate de ceva timp să-şi ducă la bun sfârşit acest plan, dar se pare că lucrurile îi sunt potrivnice. Şi, astfel, el se plânge pe la toată lumea că nimeni nu vrea să-l ajute, mai ales colegii de partid, şi uite aşa, au aflat toţi despre problema şefului de la organizaţia respectivă. Omul nostru însă se pare că vrea să o pună pe protejata lui pe postul de adjunctă, numai că acesta nu este scos la concurs de către mai marii instituţiei de la Bucureşti. Dar omul nostru, vorbesc gurile rele, nu renunţă, se zbate, dă tare din coate, trage tot felul de sfori, poate, poate, reuşeşte să-şi planteze protejata pe funcţia mult visată.

Respectul faţă de lege al unui edil din sudul judeţului este mai puţin viril decât iubirea exagerat de supusă pentru draga sa soţie. Blondă, tânără şi cu… operaţii (recunoscute de ea) de mărire a sânilor şi a buzelor, femeia îl joacă pe degete cum vrea „libidoul” ei pe primarele cu pricina, care e un pic mai trecut ca vârstă decât juna soţioară. Astfel, după ce l-a convins să o angajeze pe ea ca şi consilieră personală, întreprinzătoarea nevastă a plusat în „jocul iubirii” şi i-a cerut soţului să angajeze în organigrama primăriei alte două rude de-ale ei. Conştient că un refuz ar fi scump plătit în dormitor, edilul a înghiţit în sec şi a tras sforile pentru angajarea tatălui soţiei (a socrului său n.r) şi a altei rude a tinerei sale neveste. Ştiam de pe vrema lui Napoleon că sabia pierde bătălia cu înţelepciunea sau „forţa iubirii”. Însă, în democraţie, legea ar trebui să fie mai puternică atât faţă de tupeu, cât şi faţă de slăbiciunile unora.

Politica monedei de 50 de bani care „alimentează” cărucioarele de cumpărături de la majoritatea supermarketurilor îi scuteşte pe angajaţi şi chiar pe clienţi de multe bătăi de cap. Din păcate, acolo unde firmele s-au zgârcit să achiziţioneze astfel de cărucioare moderne şi au pus la dispoziţia clienţilor coşuri de mână sau cărucioare fără monedă domneşte haosul. Astfel, la un hypermarket dintr-un complex comercial din oraşul cu cetate, lucrătoarele de la casele de marcat sunt exasperate de „invazia haotică” a coşurilor şi cărucioarelor. Nervoase, pentru că clienţii le lasă pe unde apucă şi că ele trebuie să le adune şi să le transporte la locul special amenajat, comerciantele devin agresive şi, cu mult tupeu, impun clienţilor să execute ei acest serviciu. La adresa celor care refuză această manevră, gura respectivelor este foarte slobodă, atributele mergând de la nesimţit, la neruşinat. Mulţi dintre clienţi, care până la urmă nu au nici o obligaţie, ripostează cu aceeaşi monedă, considerând că vina pentru situaţie o poartă şefii hypermarketului, care au organizat prost sistemul de utilizare a coşurilor şi cărucioarelor.

Un sindicalist de la lămpaşe a fost la un pas să iasă şifonat în urma unei întâmplări ce a avut loc în timpul unei răzmeriţe petrecute în capitala huilei româneşti. Nu cei care-l contestau sau adulau pe sindicalistul şef erau să-l lase fără bărbăţie, ori măcar puţin zdruncinat. Ci două june cu care acesta zice-se că ar fi răvăşit aşternuturile şi care, prin natura serviciului, au fost obligate să ia parte la manifestaţie. Cele două, în momentele de respiro, depănând amintiri, s-au scăpat una alteia şi şi-au dat numele amantului. Buba mare e că exista un singur nume, al celui ce se afla în faţa lor şi care se chinuia de zor să liniştească masele de nemulţumiţi. Pentru a nu risca să se facă de ruşine, cele două s-au bătut doar din priviri, însă au răbufnit când au dat ochii cu iubiţelul pe care-l împărţeau. Adică, într-un separeu din instituţia în faţa căreia era adunată lume câtă frunză şi iarbă.

Un şef peste chipiuri fu cât pe ce să iasă al naibi de rău, după ce a încercat să discute cu un puhoi de nemulţumiţi, care călcau totul în picioare mai ceva ca o turmă de bivoli africani. Omul s-a gândit că gradele de pe umăr, mari ce e drept, îi vor conferi autoritate şi respect în faţa masei de nemulţumiţi. Numai că, s-a înşelat, pentru că nici dracu’ nu mai avea timp să vadă ce trese poartă acesta pe umeri ori ce vrea el. Momentul a fost atât de jenant, mai ales că, lângă el se afla şi un reprezentant în judeţ al celor ce conduc ţara. În mod normal, un superior ca el ar fi anticipat că o mişcare de acest fel, mai ales când ai de-a face cu o turmă nervoasă, este neinspirată. De fapt, şeful peste chipiuri pentru cel de la judeţ a încercat să facă pârtie, dar şi pentru a-şi arăta curajul în luptă. Numai că gloata n-a apreciat gestul şi cât a fost ziua de lungă, l-a suduit şi huiduit, încât omul s-a făcut roşu ca racul şi de atunci, se pare că, de ruşine, n-a mai dat ochii cu nimeni.

Spun gurile rele că într-un cămin studenţesc din  judeţ, de o vreme încoace, de când o nouă persoană a fost numită să răspundă de linişte, ordine şi disciplină în cămin, adică un fel de pedagogă, dar la studenţi, lucrurile au cam luat-o razna. Asta, pentru că studenţii cazaţi în respectivul internat, nu o prea bagă în seamă pe feminina care a fost numită pe post şi îşi cam fac de cap. Din cauză că respectiva ”pedagogă” a cam scăpat lucrurile de sub control, vorbesc gurile rele, seară de seară, pe coridoarele internatului circulă străinii ca la ei acasă, fără să-i tragă nimeni de mânecă. Şi poate, acest lucru n-ar fi ieşit la iveală, dacă în urmă cu câteva seri, n-ar fi dispărut diverse bunuri din camerele ocupate de studenţi. Cică, degeaba au reclamat cei păgubiţi furtul, că atât portarii, cât şi „pedagoga“ au ridicat din umeri, fără să fie în stare să dea vreo explicaţie.

Cârcotaşii spun că şeful unei instituţii judeţene, care în această perioadă ar trebui să se ocupe de cei care provoacă incendii pe păşuni, fâneţe şi liziere de păduri, arzându-i la buzunare, respectivul preferă să se ocupe de tot felul de alte controale. Aşa că în timp ce pompierii se luptă din greu să stingă flăcările de pe terenurile aprinse, omul nostru bate din uşă în uşă pe la firme mai mari sau mai mititele, verificând, de pildă, cum îşi depozitează acestea cartoanele şi unde le aruncă, după ce nu mai au nevoie de ele. E de-nţeles, zic cârcotaşii, de ce şeful respectiv se ocupă doar de acele firme. Cică, acolo, mai rezolvă vreo mânărie, mai pică oarece şpăguţă. Doar ştie şi el că de la lelea Floare sau badea Gheorghe, care dau şi ei foc la gunoi sau la mirişte, veci n-o să-i pice nimic. Aşa că, de ce să-şi mai piardă timpul, umblând pe coclauri, după cei care provoacă asemenea incendii, că tot nu se alege cu nimic.

Cârcotaşii vorbesc prin municipiul de reşedinţă al judeţului, că motivul pentru care grupul de protestatari de sub coada calului s-a tot micşorat, ajungând cam la vreo 8-10 oameni în ultimele zile, este faptul că s-a redus substanţial „susţinerea financiară”, din partea sponsorilor politici. Tot zvonerii vorbeau prin târg, iar noi nu facem altceva decât s-o dăm mai departe, că personajele  care-şi recită mecanic poezeaua, la umbra calului, câte două ore zilnic, sunt stimulaţi cu câte 50 de arginţi pe zi. Başca câte-o tărie. La început, stimulentul financiar era destul de consistent, reuşind să acopere buzunarele unui număr mai mare de agitatori la comandă. Dar, după cum se vede treaba, fondurile pentru menţinerea „la muncă” a protestatarilor s-au tot redus. Ca urmare, şi rândurile celor care se prezintă la orele patru fix la coada calului s-au subţiat pe măsură. Aşa că, în ultimele zile, mai vin la „serviciu” doar câţiva oameni. Necazul este că şi aceştia, cu toate eforturile mobilizatoare depuse de „dirijorul” înţolit în culorile unui papagal Ara, susţin tot mai anemic şi neconvingător programul zilnic de ţipurituri.

Vorbeşte lumea că un personaj intens curtat pentru a candida la postul de primar în municipiul cu castel a primit o nouă ofertă din partea partidului cu o singură roză. Cârcotaşii au aflat că omului nostru i s-a propus, ca să nu îi mai streseze pe candidaţii la funcţia de edil şef în municipiul cu combinat şi să-i lase să-şi dispute doar ei scaunul de primar, un post de adjunct la instituţia care veghează asupra legalităţii în judeţ. Acum, nu se ştie dacă personajul respectiv a şi acceptat propunerea cu pricina, cert este că i-ar surâde un asemenea job în fruntea judeţului. Zvonerii spun că omul nostru trebuie eliminat rapid din cursa pentru primăria municipiului, deoarece are cele mai mari şanse de câştig, iar multora nu le convine acest lucru. Vom vedea dacă propunerea cu pricina va fi şi acceptată, sau omul va rămâne în cursă pentru primărie.

Vorbeşte lumea că un primar dintr-o comună frumoasă de pe Valea Mureşului a fost curtat de cei cu trei roze, ca să facă pasul de la un trandafir, la trei. Spun gurile rele că omul nostru duce tratative de luni de zile, el fiind cam nemulţumit de ce se întâmplă în prezent în partidul său. Aşa se face că primarul de care vorbim s-a gândit el ce s-a gândit, iar acum, le-a dat răspunsul celor cu trei roze, hotărându-se că e vremea schimbării. Vorbesc cârcotaşii că mai mulţi edili portocalii ar face pasul să treacă în Opoziţie, nemulţumiţi de cum merg treburile cu finanţările. Aşa se face că, dacă nu iau măsuri, liderii judeţeni ai partidului aflat la putere se pot trezi fără primari prin ogradă, aceştia dând fuguţa la adversarii politici, în speranţa că vor găsi acolo lapte şi miere. Cel puţin aşa susţin cârcotaşii.

Un fost primar dintr-un municipiu cu combinat a ajuns să negocieze nevoie mare, tocmai cu cel pe care-l hulea în urmă cu mulţi ani, când el se afla la cârma oraşului. Vorbesc cârcotaşii că omul nostru trage nădejde să fie pus pe lista unui partid cu nume de moderator, însă cel cu care negociază este tocmai un duşman declarat, pe care l-a jignit pe când el era primar, iar celălalt, director într-o unitate turistică. Numai că, se ştie, în politică nu se mai ţine cont chiar de nimic, şi cei doi au ajuns, acum, să stea la aceeaşi masă şi, mai mult, să discute şi să negocieze candidatura fostului edil şef. Zvonerii au aflat şi povestesc că e de râsul curcilor ce se întâmplă în oraşul cu castel, iar lucrurile se pare că au luat-o razna. Cârcotaşii susţin că, fiind vorba de ciolan, cei doi au trecut peste orice animozităţi, au bătut oarecum palma, pentru atingerea scopului comun, acela de a câştiga fotoliul de primar al municipiului respectiv.

Politicienii sunt, de regulă, superficiali şi cred că dacă pozează alături de sportivi sau cluburi de succes, imaginea lor va fi automat asociată cu performerii. Drept dovadă, finanţatorul unei echipe de tradiţie din zona cu lămpaşe, care cochetează de mai mulţi ani şi cu politica, încearcă să-şi facă din clubul sportiv un vehicul electoral în alegerile locale care vor urma. Cică omul de afaceri respectiv spune în stânga şi-n dreapta, cât mai sonor posibil, că obiectivul echipei sale este promovarea, cu speranţa că va reuşi să obţină voturile de la cât mai mulţi localnici pasionaţi de fotbal. În realitate însă, se pare că finanţatorul a cam ajuns la fundul sacului de bani şi nici prin gând nu-i trece să biciuiască echipa pentru a se bate la promovare. Oricum, respectivul politician s-a ars şi la precedentele alegeri, când a mizat pe promovarea electorală prin echipa sa, aşa că e puţin probabil să păcălească mai mulţi oameni în acest an.

Cine are informaţii corecte şi de valoare are putere sau performanţe. Bazându-se pe acest concept, deja clasic, antrenorul unei echipe cu pretenţii din fotbalul judeţean a încercat să dea o lovitură de maestru în prima etapă a returului. Tehnicianul avea informaţii că echipa adversă nu dispunea de un lot complet pentru data partidei şi nu a cerut amânare întâlnirii pe care formaţia sa trebuia să o susţină, deşi ştia că terenul de joc era aproape impracticabil. Din păcate pentru antrenor, informaţiile s-au dovedit incorecte, iar când a ajuns la clubul adversarilor, a găsit un lot complet, cu aerul de a fi şi competitiv. Ca să nu rişte un eventual eşec, din cauza terenului la limita regulamentului care anula diferenţa de tehnică dintre jucători, tehnicianul a tras sforile şi i-a convins pe arbitri să amâne jocul, pe motiv de teren neregulamentar. Aşadar, dincolo de faptul că a dat cu bâta-n baltă la capitolul informare, tehnicianul s-a dovedit totuşi maestru la convingerea arbitrilor. Păcat însă că forul care guvernează întrecerea permite efectuarea unor astfel de manevre şi nu e mai ferm.

Fratele unui fost lider de sindicat, băgat la zdup ani de zile pentru năzbâtiile făcute în tinereţe, se foloseşte de un cal troian, pentru a obţine diferite avantaje, atât pentru el, cât şi pentru oamenii pe care-i reprezintă. Omul nu ar vrea să iasă în faţă cu îndemnuri la proteste, dar nici nu poate sta deoparte, atât timp cât oamenii îi cer să le apere interesele. Cârcotaşii spun că se teme că ar fi imediat comparat cu fratele mai mare şi s-ar spune despre el că incită la violenţă şi poate chiar ar putea fi arestat. Prin urmare, spun gurile rele, a găsit o soluţie de a-şi îndeplini sarcinile de lider. În plus, împuşcă doi iepuri dintr-un foc, îşi asigură şi scaunul de la sindicat. Astfel, el se foloseşte de un apropiat pentru acţiunile revendicative şi protestele spontane.

Zeci de familii din regiunea cu multe lămpaşe au avut surpriza neplăcută să primească nişte pachete cu diferite alimente, care, dacă le-ar fi consumat, cu siguranţă ar fi bolit câteva luni de zile. Oamenii, care aveau dreptul la un ajutor dat de străini săracilor din Uniunea Europeană, au mers şi şi-au ridicat raţiile şi s-au gândit că vor avea ce pune în gură o perioadă. Gurile rele spun că gospodinele, când s-au pus pe făcut colaci, au descoperit că în făină sunt nişte boabe negre la culoare. După ce s-au uitat mai atent, au văzut că-s de-a dreptul gândaci. Cum era şi normal, au aruncat la gunoi tot ajutorul promis şi fac în continuare foamea. Vinovatul pentru alimentele cu care nici porcii n-ar putea fi hrăniţi nu este UE. Buba e chiar la noi, mai precis, la depozitul unde au fost ţinute bunurile. Pentru că locul este într-un subsol, deci, impropriu depozitării alimentelor, acestea s-au alterat. Cârcotaşii mai spun că funcţionarele care le-au distribuit au descoperit din timp că nu mai sunt bune de consum, însă n-au catadicsit să-şi întrebe şefii, dacă ar fi bine să nu le mai dea oamenilor.

Se ştie că este mare vânzoleală prin lumea politico-administrativă a judeţului, din cauza apropiatelor alegeri. Este clar că aproape toţi aleşii, începând cu primarii şi continuând cu membrii consiliilor locale şi judeţean, vor neapărat să mai prindă un mandat. Dar, prin crearea uniunii de stânga-dreapta, locurile pe liste s-au limitat drastic, deoarece cele trei partide din respectiva uniune vor avea liste comune. Aşa că unii dintre primari şi mulţi dintre consilierii locali şi judeţeni au ajuns la concluzia că s-ar putea să nu mai prindă locuri eligibile pe lista comună a uniunii de stânga-dreapta. Ca urmare, au început să-şi caute alte partide care să-i promoveze pe listele lor. Dar nu orice partid, ci din cele care au cât de cât trecere la electorat, cum ar fi, de pildă, cel otevist, aflat la mare căutare în ultimele zile de către cei care vor să reintre în viaţa politică şi să prindă oarece ciolan de ros. Nu băgăm mâna-n foc, dar răspândacii au lansat în judeţ că doi primari, unul de comună mare şi bogată şi altul de oraş, sunt ca şi trecuţi în barca otevistă. N-o dau, încă, pe faţă, deoarece n-au interes să se afle acest lucru acum, se înţelege de ce, ci doar în preajma alegerilor, când le vor spune adio, actualilor colegi de partid.

Că la un mare spital din judeţ, locul portarilor angajaţi ai unităţii a fost luat de greucenii unei firme specializată în pază şi protecţie, nu putem zice că-i rău. Ar fi rău doar dacă banii plătiţi lunar de spital firmei de pază ar fi mai mulţi decât salariile celor trei sau patru portari pe care i-a disponibilizat. Întrebarea-i, însă, alta. Oare noii paznici, echipaţi în uniformă semimilitară şi cu ecusoane strălucitoare, sunt mai eficienţi decât foştii boactări, daţi afară pe motiv de economii la bugetul spitalului? După cum ni s-a plâns un cetăţean, care a trebuit să-şi ducă la spital bunica bolnavă, ceva este putred în Danemarca, vorba nefericitului prinţ Hamlet. Reclama omul faptul că, ajungând el la poartă cu bunicuţa lui, care abia putea merge, a fost oprit de unul din cerberii în uniformă, care i-a pus mâna-n piept şi a început să urle ca apucatul la ei. Aşa a urlat şi, mai ales, aşa damf de trăscău le-a aruncat în faţă odată cu stropii de salivă, de săraca bătrânică era gata, gata să leşine. În final, cu chiu cu vai, omul a fost lăsat să meargă la urgenţe, dar a rămas cu un gust tare amar, după această întâmplare.