Sorina Popa

Vineri, la Haţeg, sute de persoane şi-au luat rămas bun de la deputatul Ioan Timiş, care a decedat pe 14 august într-o clinică din Londra. Deşi suferea de mai mulţi ani de o boală necruţătoare, parlamentarul a avut până în ultima clipă speranţa că Dumnezeu îl va ajuta să meargă mai departe, să-şi ducă la îndeplinire menirea cu care a venit pe lume, aceea de a-i ajuta pe semeni. Din păcate, nu s-a întâmplat aşa şi inima lui a încetat să bată mai devreme cu o lună să împlinească 59 de ani.

Cine nu l-a cunoscut pe Ioan Timiş înseamnă că a fost vitregit de un prieten deosebit, de un om experimentat, care avea pentru oricine un cuvânt bun de spus. Cine nu l-a cunoscut pe Ioan Timiş nu a avut de unde să ştie că printre noi sunt şi oameni pentru care contează cinstea, dreptatea, demnitatea şi încrederea în semeni. Dar, cuvintele sunt prea mici pentru ca o personalitate ca Ioan Timiş să fie descrisă.
Plecat mult prea devreme dintre noi, parlamentarul hunedorean a fost plâns  de rude şi colegi, de numeroşi membri ai tuturor partidelor politice, colegi din  Parlamentul României, reprezentanţi ai Guvernului şi ai autorităţilor judeţene şi locale, directori ai instituţiilor de stat, dar şi prieteni şi oameni simpli, din Haţeg şi din localităţile învecinate, care au dorit să-l conducă pe ultimul drum pe concetăţeanul lor, deputatul Ioan Timiş. Biserica din centrul oraşului Haţeg s-a umplut de lume, vineri la amiază. Sute de coroane de flori au fost aşezate în curtea şi în jurul lăcaşului de cult din Haţeg. Slujba de înmormântare a fost oficiată de Preasfinţitul Părinte Gurie, Episcop al Hunedoarei şi Devei, însoţit de un sobor de 14 preoţi, din Ţara Haţegului.
Întreaga ceremonie a fost pe măsura personalităţii deputatului Ioan Timiş, sobră, dar emoţionantă pentru toţi cei prezenţi. Sicriul cu trupul neînsufleţit al lui Ioan Timiş a fost transportat, după slujba de înmormântare, în satul său natal, Reea, unde a fost îngropat în curtea bisericii din sat, biserică de curând renovată şi cu sprijinul celui decedat şi al celorlalţi membri ai familiei sale. Asta, pentru că, atunci când şi-a simţit aproape sfârşitul, Ioan Timiş şi-a exprimat dorinţa de a fi îngropat în curtea bisericii din satul său natal, acolo unde a făcut primii paşi în viaţă. Mulţi au fost cei care l-au condus pe ultimul drum pe deputatul Ioan Timiş.
Desigur, vor trece anii şi colbul uitării se va aşterne peste evenimente şi faptele unor oameni. Dar cu certitudine, oamenii din Reea, din Haţeg şi din toată Ţara Haţegului nu-l vor uita pe bărbatul şi omul politic care s-a înălţat dintre ei, făcând cinste frumoaselor locuri haţegane şi oamenilor de aici. Şi mulţi îşi vor aminti de sufletul său bun, de bărbatul şi omul politic care a le-a fost un prieten adevărat.
Iar noi, cei de la MESAGERUL HUNEDOREAN, mai putem acum doar să spunem: adio, dragă prietene, şi Dumnezeu să-ţi odihnească sufletul tău cel bun în Împărăţia Sa cea Veşnică!

Livia Botici

Totul a pornit de la un anunţ într-un săptămânal de mică publicitate, care suna în felul următor: „Aveţi probleme cu banii? Noi vă putem ajuta. Special pentru dumneavoastră, avem soluţii de creditare, cu ipotecă, de nevoi personale sau de refinanţare a unor credite pe care le aveţi deja contractate. Dacă doriţi ca problemele financiare să ia sfârşit, nu ezitaţi să ne contactaţi”.

„Nu părea a lucra pentru o bancă”

În cursul zilei de miercuri, cititoarea noastră, o femeie din Deva, interesată de contractarea unui credit bancar, a sunat la numărul de telefon care apărea în anunţ. „Bărbatul care mi-a răspuns la telefon, mi-a dat întâlnire în oraş, în faţa unui bloc. Am mers, pentru că am nevoie urgentă de bani, dar atunci când ne-am întâlnit, ceva mi se părea dubios. După înfăţişare, omul nu părea a lucra pentru vreo bancă, dimpotrivă. Ce m-a speriat şi mai tare a fost că atunci când i-am spus că în momentul în care îi voi aduce actele necesare, vreau să vin la el la birou, să fie totul într-un cadru legal, bărbatul mi-a spus că nu poate să ne vedem, decât aşa, pe stradă. I-am mulţumit şi am făcut stânga-împrejur, pentru că nu am putut să am încredere în el, întrucât atitudinea sa nu prezintă nici un fel de garanţii”, ne-a povestit cititoarea noastră.

Întâlnirea de la terasă

Ieri, pentru a încerca să descoperim ce se petrece în spatele acestei poveşti, am sunat şi noi la numărul de telefon care apărea în anunţul cu pricina. Reporterul MESAGERULUI HUNEDOREAN, care s-a dat drept o vânzătoare într-un magazin sătesc, a fost cel care a luat legătura cu individul din spatele anunţului. La telefon, ”vânzătoarea” s-a prezentat, a spus că are nevoie de un credit, iar după jumătate de oră, se întâlnea, lângă Piaţa centrală din Deva, cu bărbatul care pretindea a fi broker de asigurări şi credite. Precizăm că martor – de la oarecare distanţă – la întâlnirea reporterului nostru cu aşa-zisul broker, era fotoreporterul ziarului, care a imortalizat secvenţă cu secvenţă toată scena. După ce s-au cunoscut, omul, care s-a prezentat sub numele de Nicolae Adam, şi reporterul nostru, au trecut la discuţii serioase, la o terasă şi nicidecum într-un birou, aşa cum se procedează de obicei. Au urmat întrebări de genul: „Ce salariu aveţi?” „Ce valoare să aibă creditul?” „La ce bancă?”, apoi, aşa zisul broker a scris, pe o hârtie mizerabilă, care sunt documentele necesare pentru portofoliul pentru bancă. „La următoarea întâlnire, ne vom vedea tot prin oraş, pentru că la birou toţi se uită în gura noastră, e mai bine aici, la terasă. Va trebui să îmi aduceţi completate, toate actele pe care vi le-am scris. De aici, nu vă mai interesează nimic. Eu merg, depun toată documentaţia, iar apoi, atunci când banca vă va contacta, va trebui să mergem împreună să ridicaţi banii”, i-a spus Nicolae Adam, reporterului nostru.

„Nu am nevoie de comision”

Potrivit afirmaţiilor bărbatului – care, conform celor scrise pe cartea de vizită pe care a înmânat-o reporterului – este diplomat inginer, broker în asigurări şi credite, munca sa este una gratuită. Asta, pentru că, atunci când „vânzătoarea” l-a întrebat câţi bani va trebui să-i dea din valoarea creditului, pentru serviciile sale, omul a spus că el este plătit de bănci, nu de clienţi. „Eu sunt angajat, mai exact spus, am contract cu o firmă din Timişoara (n.r. bărbatul i-a spus reporterului nostru cum se numeşte această firmă, dar din motive deontologice, nu o putem face publică), care, la rândul ei, are contracte cu toate băncile din România. În baza acestui contract, eu duc băncilor clienţi interesaţi de contractarea unui credit, iar atunci când contractul este finalizat, banca îmi plăteşte un comision”, a spus Nicolae Adam, pentru a-şi justifica, într-un fel, munca pe care o face.

„Nu este angajatul nostru”

După ce întâlnirea a luat sfârşit, reporterul a verificat cât este adevăr şi cât fabulaţie în cele declarate de diplomatul inginer broker, Nicolae Adam. În primul rând, directorul regional al băncii, de la care „vânzătoarea” urma să scoată creditul, ne-a declarat că nu are nici un fel de contract de colaborare cu firma din Timişoara, pentru care bărbatul spunea că lucrează. De fapt, după verificările de rigoare, ni s-a confirmat, ceea ce ştiam deja, că băncile nu se folosesc de intermediari care să le aducă clienţi interesaţi de credite. Apoi, minciunile diplomatului inginer au fost demontate una după alta. În Timişoara, nu există firma al cărei reprezentant susţinea Nicolae Adam că este. Am găsit o firmă cu aceeaşi denumire în Bucureşti. „Nu avem, nici în Deva, şi nici în altă parte a ţării, vreun angajat, sau colaborator, cu numele de Nicolae Adam. Mai mult, noi nici nu avem ca obiect de activitate operaţiuni financiar-bancare, noi suntem o societate care se ocupă de cumpărare şi vânzare de bunuri imobiliare”, ne-a declarat directorul firmei bucureştene.

Cele constatate pe parcursul investigaţiei noastre ne-au întărit convingerea că sub anunţul din săptămânalul de mică publicitate, se ascund lucruri mult mai grave, care ar putea ajunge în atenţia oamenilor legii.

Nu aveţi încredere în nimeni!

Ca urmare, am decis să facem publică această investigaţie, pentru ca hunedorenii să nu se încreadă decât în persoane autorizate, pentru că doar aşa pot să se pună la adăpost de eventuale situaţii neplăcute. „Îi sfătuim pe toţi hunedorenii care vor să contracteze astfel de credite, să apeleze doar la persoane de încredere, angajate ale instituţiilor bancare, pentru a nu deveni victime ale unor înşelăciuni”, întăreşte cele spuse de noi, Bogdan Niţu, purtătorul de cuvânt al Inspectoratului Judeţean de Poliţie.

Nicolle Ebner

Maria Miertoiu (foto), artist plastic de o deosebită valoare, pe care a avut prilejul să-l cunoască, prin intermediul cotidianului nostru, şi publicul larg, nu doar cunoscătorii şi iubitorii de artă, nelipsiţi de la evenimentele organizate de ea, a considerat că a sosit momentul să se supună şi judecăţii publicului din municipiul Hunedoara.

„…să reuşesc să exprim esenţa”

Expoziţia intitulată „Pastel” a fost vernisată în urmă cu două săptămâni la Galeriile de Artă din Hunedoara, iar lucrările demonstrează fără echivoc faptul că Maria Miertoiu nu s-a abătut nici un milimetru de la standardul profesional expus în Occident. Ba chiar, se poate spune că hunedorenii sunt privilegiaţi, deoarece au şansa de a contempla, în premieră, o serie de lucrări finale, asupra cărora Maria Miertoiu a revenit, pentru ultima oară. Asta înseamnă că, pentru tehnica pastelului, a ajuns la formula cea mai puternică de creaţie, cea care în sfârşit, a reuşit să o satisfacă şi să-i aducă pacea, liniştea şi împăcarea cu sine, ştiut fiind faptul că este o perfecţionistă, că nu se mulţumeşte cu puţin şi că tot timpul învaţă de la cei mai buni. Într-o lume atât de răvăşită, pastelurile artistului plastic devean pot aduce echilibrul de care avem nevoie pentru a merge mai departe. „Cu lucrările expuse acum, la galeriile din Hunedoara, în formulă finală, până la urmă, pot întâmpina şi critica internă, care este foarte puternică, mai ales în Capitală (…) Nu sunt nici prima nici, ultima care prelungeşte diferitele formulări pe aceeaşi matrice. Păstrez matricea esenţială şi îi aplic tratament, de fiecare dată altul şi altul, pentru că mereu caut altă formulă de interpretare, astfel încât, în formula finală, în funcţie de tehnică sau de suport, să reuşesc să exprim esenţa, printr-o foarte mare încărcătură de scriitură”, mărturiseşte artistul plastic devean.

În sfârşit, după 35 de ani de muncă…

…Maria Miertoiu se declară mulţumită de creaţiile ei. „Nu ştiu dacă înseamnă ceva pentru public, dar dacă eu am considerat că unele din lucrările mele sunt «închise», adică nu voi mai reveni asupra lor, înseamnă că am dat nota finală pentru ceea ce am lucrat şi am prezentat până acum. Am considerat că, după 35 de ani, am atins formula optimă”, se destăinuie aceasta. Căpiţele Mariei Miertoiu, cea mai dragă temă, nu numai prin limbajul plastic foarte bine realizat, ci şi prin mesajul pe care-l exprimă, au o conotaţie mai largă. „În felul în care le prezint eu, poţi vedea o fereastră, o uşă, un spaţiu care te poate duce şi în spaţialitate – deci, cu trecere prin el -, sau pur şi simplu, te prinde în interiorul lui, pentru că sunt cu un conţinut dinamic”, spune Maria.

Expoziţia conţine 28 de lucrări cu temele: „Motiv vegetal”, „Căpiţe”, „Genesis”-10 piese, „Mâini”, „Autoportret”-doar unul, pe care Maria Miertoiu, după mai multe reveniri asupra lucrării, consideră a atins formula finală, cea mai izbutită. Majoritatea picturilor sunt cele expuse, începând cu 2003, la Luxemburg, dar apar şi noutăţi la tema „Căpiţe”. Toate lucrările sunt unice, unicitate dată de propriile acumulări, răsfrânte mai apoi în propriile creaţii.

Dana Istudor

Un căţeluş pe nume Tuţi duce în fiecare dimineaţă presa magistraţilor de la Petroşani. Câinele s-a aciuat pe lângă Judecătoria Petroşani, în urmă cu aproape 10 ani, după ce stăpâna lui, o bucătăreasă de la un complex turistic din localitate, nu a mai putut să-l ţină.

Cumpără zilnic ziarul
Patrupedul este răsfăţatul magistraţilor şi se dovedeşte şi foarte curajos, după ce i-a salvat viaţa celui care îl are în grijă, un agajat al Parchetului Petroşani. Între căţel şi angajatul Parchetului, care i-a devenit stăpân şi prieten, s-a stabilit o legătură strânsă, încât cei doi nu se despart aproape niciodată. „Ne-am salvat viaţa reciproc. Am mers la ţară, la Vâlcea, şi eram lângă un râu pe partea cealaltă, iar Tuţi a sărit în apă să vină la mine. N-a contat că apa era mare şi valurile uriaşe. A trebuit să sar după el şi să-l salvez. Şi el mi-a salvat mie viaţa. Cineva a dat foc la nişte butoaie cu deşeuri în ele în faţa blocului unde locuiesc, chiar sub geamul meu. Din neglijenţă, nu ştiu, dar este cert că era un fum gros şi înecăcios. Eu aveam gemul deschis puţin şi căţelul a venit din bucătărie până la mine în dormitor şi m-a tras de picioare să mă trezesc. Era un fum în casă, foarte mult dioxid de carbon şi puteam muri. Sper să nu mai fie nevoie să ne salvăm reciproc, dar oricând aş face orice pentru el”, povesteşte Gheorghe Belea, angajatul Parchetului care se îngrijeşte de căţel.
Foarte jucăuş, patrupedul i-a cucerit imediat pe angajaţii instituţiei, iar aceştia l-au adoptat şi-l îngrijesc de aproape 10 ani. Tot de atunci, Tuţi le întoarce serviciul în fiecare dimineaţă şi le aduce ziarul de la chioşcul aflat la câteva străzi distanţă. El merge la chioşc cu banii pentru ziare în gură şi se întoarce înapoi cu ziarele, tot ţinute bine în dinţi. Tuţi se dovedeşte un bun paznic. Deşi mulţi au râvnit la bancnota de 10 sau de 50 de lei aflată în colţii căţeluşului, nimeni n-a reuşit să i-o ia, în afară de stăpân sau vânzătorul de ziare de la chioşc.

Nicolle Ebner

Dacă până acum, cei care se speteau muncind erau mai tot timpul ţinta ironiilor venite din partea colegilor, care considerau că nimeni nu-ţi ridică statuie dacă munceşti mai mult decât ţi se cere, iată că, „Europa FM îţi ridică statuie” demontează această atitudine. Marţi, 4 mai, Europa FM a dezvelit la Cluj Napoca statuia celui de-al doilea „Erou în muncă” dintre cei mai harnici cinci români. Cel care a fost surprins să vadă o statuie cu propriul chip, în faţa firmei la care lucrează, a fost Cristian Laza, devean get-beget, stabilit cu familia, în Cluj, din 2006.

Pentru omul care nu spune niciodată NU

Potrivit informaţiilor de pe site-ul www. europafm.ro, concursul „Europa FM îţi ridică statuie“ s-a desfăşurat în luna aprilie, la Europa FM, şi a fost deschis tuturor ascultătorilor. Scopul concursului a fost de a-l găsi pe cel mai muncitor român. Pentru munca, dedicaţia, spiritul de echipă, fair play-ul şi disponibilitatea lui, Cristi Laza a fost înscris de colegii lui din compania IQUEST Technologies (în jur de 500 de angajaţi), în campania „Europa FM îţi ridică statuie”, iar ascultătorii au considerat că merită această recunoaştere şi l-au votat ca făcând parte dintre cei mai harnici români. Deveanul nostru, în vârstă de 35 de ani, a declarat pentru MESAGERUL HUNEDOREAN, că s-a stabilit în Cluj, în urmă cu patru ani, deoarece a considerat că este mai bine pentru fiica lui, care acum are şase ani, să trăiască într-un oraş mai mare. Cristi nu a devenit harnic datorită conjuncturii actuale sau a statutului de familist, ci este un nativ. Era la fel de muncitor, dedicat, dădea dovadă de acelaşi spirit de echipă şi fair play şi prin 1996 (cam de pe atunci îl cunosc eu), când, ca voluntar la asociaţia Alter Ego din Deva, organiza şi participa la acţiuni ce aveau scopul de a-i ajuta pe copiii din casele de copii – pe atunci – din Deva şi nu numai. Pe vremea când încă mai era în Deva, „Cristi Laza a contribuit, în 2001, la realizarea şi elaborarea statutului Asociaţiei pentru Promovarea Egalităţii de Şanse (APES), prima asociaţie înfiinţată în România cu scopul promovării şi abordării integrate a egalitaţii de şanse pentru toate categoriile sociale, fără discriminare. Cristi e băiatul nostru, şi mă bucur că a rămas acelaşi om pe care te poţi bizui”, povesteşte Carmen Micu, preşedintele APES România.

Cristian Laza este cel mai apreciat angajat al companiei IQUEST Technologies din Cluj Napoca, iar colegii lui l-au propus la acest concurs cu umătorul argument: „este un profesionist desăvârşit, de la care avem încă multe de învăţat şi care găseşte soluţiile optime situaţiilor cheie”. În semn de recunoaştere a muncii sale, colegii lui, prin intermediul concursului lansat de Europa FM, i-au ridicat o statuie în faţa firmei. Invitat la dezvelirea statuii, Cristi povesteşte că a fost şocat de ceea ce a văzut în faţa ochilor. Totul se făcuse în mare secret, pentru ca surpriza să fie cu adevărat surpriză. „Am rămas fără grai. Nici nu am putut vorbi de emoţie. Nu m-am gândit niciodată că mi se poate întâmpla aşa ceva. Imediat după mediatizarea evenimentului, care s-a desfăşurat în prezenţa primarului Sorin Apostu şi a peste 100 dintre colegii mei, au început să sune telefoanele. Toată ziua a trebuit să mulţumesc celor care mă felicitau. Ar fi trebuit să-mi iau o zi liberă, ca, să răspund la toate apelurile”, a declarat pentru MESAGERUL HUNEDOREAN, unul dintre cei mai harnici cinci români.

Încurajaţi de succesul din 2009 (competiţie caracterizată ca una dintre cele mai bune din ţară), membrii Clubului Moto Haita Deva anunţă organizarea celei de-a doua ediţii a „Enduro Panorama”, care se desfăşoară în perioada 30 aprilie – 2 mai 2010. Campionii europeni de enduro vin să lupte cu Munţii Poiana Ruscăi, într-o „prietenească”, anunţată a fi evenimentul moto al anului în judeţul Hunedoara.

Campioni europeni şi vedete de televiziune

Până acum, au confirmat prezenţa peste 110 rideri din Ungaria, Germania, Austria, Italia, Franţa şi Anglia, plus mulţi endurişti români. La concurs, sunt înscrişi Dani Oţil, vedeta Antenei 1, francezii Greg Eyries (foto) (între primii 10 în Campionatul Mondial de Enduro, în prezent, instructor de enduro) şi Patrick Boissy (unul dintre cei mai experimentaţi endurişti), Katay Peter (campionul naţional al Ungariei), germanul Kronpas Manuel (locul 6, clasa experţi, RedBull Romaniacs), austriacul Nesuta Peter (locul doi, clasa hobby, Romaniacs 2009), Ioan Tara (organizator al celebrului Romaniacs, „omul cu traseul”, şi locul doi în Campionatul Est-european de Enduro), Romeo Dunca (participant Paris – Dakar) şi fiul său de 15 ani. Alături de motociclişti, îşi vor încerca măiestria şi două reprezentante ale sexului frumos: Daniela Pexa din Austria şi românca Diana Bădău. Atât startul, cât şi finish-ul etapelor zilnice vor avea loc în localitatea Ghelari, la 35 de kilometri de oraşul Deva. Tabăra de bază este la Pensiunea Panorama din localitate. Premiile „Enduro Panorama 2010” însumează 3.000 de euro în bani şi echipamente. Pentru informaţii suplimentare, puteţi accesa site-ul Clubului Haita, pe www.motoclubhaita.ro.

Coborâri abrupte, drumuri prin văgăuni, probe speciale

Concursul debutează astăzi, la ora 17,30, cu prologul – un circuit de enduro de circa cinci kilometri. Organizatorii dau startul din apropierea monumentului din Ghelari, situat pe drumul principal din localitate. După start, motocicliştilor li s-a pregătit o coborâre abruptă către o clădire dezafectată, după care riderii vor intra într-o pădure unde îi aşteaptă văgăuni, pâraie şi drumuri forestiere. A doua zi de concurs, enduriştii vor avea în faţă peste 100 de kilometri de traseu în zona Florese – Lunca Cernii, cu porţiuni extrem de solicitante pentru participanţi şi motoare. Spectatorii pot urmări una dintre specialele de pe Valea Florese chiar de pe drumul de acces din zonă, loc unde riderilor li s-au pregătit mai multe urcări şi coborâri pe versanţi ai muntelui, situaţi faţă în faţă. În cea de-a treia zi, „oferta” organizatorilor sunt 55 de kilometri în zona Runcu-Govăjdie, un traseu cu multe speciale. Spectatorii sunt aşteptaţi pe drumul de acces către localitatea Runcu, unde, pe partea stângă, riderii fac o coborâre spectaculoasă peste stânci sau, în satul Runcu, la punctul de alimentare, loc de unde pot vedea o altă specială: o urcare extremă pe bolovăniş.

Nicolle Ebner

Un grup de oameni inimoşi, din Deva, care dispune şi de fondurile necesare, a decis înfiinţarea unei şcoli de fotbal, după modelul marilor echipe din Italia. Prin urmare, e de la sine înţeles că şcoala din Deva nu se putea numi altfel decât „Primavera“ – renaştere, tineret, suflu nou.

După model internaţional

Având resursele financiare asigurate de „oamenii de bine”, decişi să investească în valorile şi talentele locale, oferind în acelaşi timp o alternativă pentru petrecerea cu folos a timpului liber, la o lună de la demararea activităţii la Şcoala de Fotbal „Primavera“ din Deva, s-au format deja trei grupe de copii (mică-clasele II-IV; mijlocie-clasele IV-VI; mare-clasele VII-VIII), activând la această oră în jur de 50 de copii din Deva şi Simeria. Echipa mică a avut deja 10 jocuri, la un turneu naţional, iar în acest an, sunt contractate şi câteva meciuri, în Ungaria. „Noi sperăm să le oferim o oportunitate, le oferim toate condiţiile. Din punct de vedere economic stăm bine, la fel şi colectivul tehnic este unul serios şi competent. Avem trei antrenori, plus unul specializat numai pentru portari, astfel încât se lucrează diferenţiat. Din punct de vedere al colectivului tehnic, educaţia este foarte importantă, pentru că nu putem forma un sportiv de performanţă fără să aibă un caracter bine definit, o personalitate puternică, o bază de cunoştinţe generale, deoarece numai aşa este mai inteligent şi pe teren. Mai ales că, în ziua de astăzi, se pune accent pe inteligenţa tactică. Tocmai de aceea, trebuie formaţi şi educaţional. Iar ca şi strategie, vrem să fim un liant între educaţia lor, familie şi formarea lor ca sportivi”, spune Marius Sîrbu (foto), antrenor coordonator.

Urmează propria bază sportivă

Antrenamentele se fac pe terenurile IPJ Hunedoara şi Unitatea Militară şi, de curând, s-a reuşit concesionarea terenului de fotbal de la Veţel. În urma investiţiilor, aici, Şcoala de Fotbal „Primavera“ va avea propria bază sportivă, departe de viaţa citadină (tot după modelul marilor cluburi), dotată cu duşuri, vestiare, cabine de masaj, o cameră de semicantonament cu 10-15 paturi, o bucătărie. Conducerea clubului a achiziţionat şi un microbuz cu 22 de locuri, dotat cu televizor LCD şi DVD, pentru ca, în timpul deplasărilor, copiii să poată urmări filme educative sau de desene animate cu teme sportive, metodă prin care sportivii sunt scoşi din rutina şi şabloanele cu care au fost obişnuiţi.

„Noi dorim să facem performanţă, să reuşim ca la 18 ani, să-i promovăm la echipe mari. În acest scop, am contactat câteva agenţii importante, cu care sper să avem o colaborare pe termen lung”, mai spune profesorul Marius Sîrbu. Se ştie că disciplina pleacă şi de la formă, nu doar de la conţinut. Prin urmare, toţi copiii beneficiază gratuit de treninguri, ghete, tricouri, ghiozdane pentru echipament. Consolidarea pregătirii se face în două cantonamente pe an, iarna la munte, vara la mare, conform strategiei pe următorii trei ani. Zilele trecute, un grup de 20 de sportivi tocmai s-a întors de la Arieşeni.

Porţile sunt deschise tuturor, însă aviz părinţilor şi amatorilor: rămân doar cei consecvenţi, serioşi, care-şi doresc să devină cineva în viaţă şi bineînţeles, cei care au aptitudini.

Nicolle Ebner

Ce mediu mai propice pentru a scrie o poveste adevărată despre un Paşti tradiţional, cu bucate ca pe vremea bunicii, decât la ţară, într-o casă mare şi frumoasă, cu mulţi copii şi părinţi adevăraţi, cum rar ţi-e dat să vezi în vremurile noastre. Unde în altă parte poţi simţi, cu fiecare părticică din tine, cum omul îşi vine în simţiri şi natura învie, ca un miracol, aşa cum a Înviat Hristos?

O mamă mândră de odraslele ei

Am descoperit acest loc într-o casă de tip familial din Băcia, unde, de 10 ani, Elena şi Gheorghe Neamţu cresc şi educă opt copii-unii orfani, alţii abandonaţi-ca pe copiii lor. Casa de tip familial, înfiinţată prin strădania şi dăruirea iniţiatoarei Fundaţiei „Ajutaţi copiii”, Edith Kirchmann, a devenit, în timp, o adevărată fermă. Spre deosebire de orăşeni, care din cauza prejudecăţilor se uită de sus la micii fermieri, cei opt fraţi din Băcia duc o viaţă ca-n sânul lui Avram. Văcuţa dă lapte, porcii dau cărniţă, zecile de găini fac ouă proaspete în fiecare dimineaţă, iepuroaicele dau şi ele rod bogat-ca la o casă mare, în solarii creşte salata şi ceapa verde, spanacul şi tot felul de legume. La capătul livezii, tronează un heleşteu cu peşte, unde vreo trei dintre copii au învăţat să prindă peşte de la tatăl lor, Gheorghe. Toate „BIO”, pentru că Gheorghe nu foloseşte ca îngrăşământ decât bălegarul curăţat zi de zi din grajd. Cu opt ajutoare de nădejde, ferma şi casa arată ca o farmacie. „Băieţii mei ştiu să facă ordine, curăţenie şi mâncare, mai ceva ca fetele. Spală geamurile, zugrăvesc camerele lor, mătură, pun şi strâng masa. Fiecare are atribuţii, ca şi noi, după un program pe care-l hotărâm împreună. La masa de seară, ei stabilesc ce vor să mănânce şi îşi fac tot felul de «fiţăraie»”, povesteşte Elena, scuzându-se că i-am surprins în plină activitate gospodărească, dar în acelaşi timp, lăudându-se, ca orice mamă, cu vrednicia copiilor ei.

Ospăţul din livadă

Copiii familiei Neamţu sunt Cosmin – sau „piciul“ cum mai este poreclit, Sebastian – deşteptul casei, tare la matematici şi care de patru ani vine acasă numai cu coroniţă de premiant, Alex, Valentin, Costel – elev la liceul din Simeria şi care vrea să se facă profesor de limba română – Nicuşor – tocmai face o pregătire în meseria de pădurar, Samir – se pregăteşte în meseria de bucătar, şi Aurel, în clasa a XIII-a la Şcoala Profesională din Simeria, specialistul casei în sudură, care a ocupat locul I pe judeţ şi IV pe ţară la concursul pe meserii. Unii zburdau prin sat la joacă cu prietenii, alţi doi, mai măricei, văruiau de zor pomii din livadă – înainte să-i atace dăunătorii. Cei mici învăţau de la Elena cum să vopsească ouăle roşii folosind coaja de la ceapa roşie, aşa cum făceau şi bunicii noştri cu mult înainte să se inventeze coloranţii chimici, plini de E-uri. Samir pregătea reţeta pentru tortul de Paşti. „Facem cam patru-cinci feluri de prăjituri, vreo trei-patru cozonaci, sărmăluţe, borş, friptură de pui, iepure, porc şi salată. Totul natural, din ferma noastră. Cumpărăm şi miel, dar numai de poftă. Carnea e cam grea şi nu prea e sănătos pentru copii”, mai spune Elena.

Ce loc mai binecuvântat de Dumnezeu, decât cel pe care tocmai l-am descris? După ce vine cu „Lumina” de la biserică, familia Neamţu se pune pe ospăţ, iar masa de Paşti se ia tot timpul pe masa din livadă, unde tocmai au început să înflorească cireşii şi corcoduşii.

Alexandru Gruian

Prima zi a Târgului de turism al României a marcat un succes pentru reprezentanţii judeţului Hunedoara. Standul amenajat de Compania judeţeană de turism Hunedoara, cu sprijinul Consiliului Judeţean, a fost apreciat de ministrul Turismului şi Dezvoltării Regionale, Elena Udrea. Aceasta a fost servită cu ţuică din căţui dacice şi invitată să inaugureze Cartea de onoare a Companiei de turism.

Prezentat sub genericul „Hunedoara – natură, cultură, aventură”, standul prezintă în imagini o selecţie a ofertei turistice, incluzând, bineînţeles Parcul Naţional Retezat, cetăţile dacice, capitala Daciei romane, bisericile medievale şi Geoparcul dinozaurilor. Elena Udrea consideră că sunt necesare investiţii masive în infrastructură, fără de care nu se poate vorbi despre un turism performant. Ministrul a apreciat înfiinţarea Companiei judeţene de turism Hunedoara şi s-a arătat preocupată de noua staţiune de schi pe care o are în vedere, cea din Masivul Parâng, despre care crede că ar trebui să se dezvolte sincron cu zona Straja.

Mâine va avea loc un spectacol festiv, oferit de formaţii artistice din judeţ, iar publicul va putea să guste dintr-o specialitate culinară specifică zonei, virşlii. La eveniment, va fi prezent şi preşedintele Consiliului Judeţean Hunedoara, Mircea Ioan Moloţ.

Sorina Popa

Aproximativ 1.000 de persoane, în majoritate columbofili, au fost prezente sâmbătă şi duminică, la Simeria, la cea de-a doua ediţie a expoziţiei internaţionale de columbofilie, intitulată Zilele Porţilor Deschise „Natural-Bricon-România”, manifestare găzduită de firma Courtage Combo, din localitate.

Prezenţi, lideri mondiali în domeniu

Agitaţie mare, sâmbătă şi duminică, la evenimentul de la Simeria, columbofilii din întreaga ţară sosind aici, pentru a pune la punct ultimele detalii pentru noul sezon competiţional. Cei prezenţi au putut asista la sosirea primului import de pui, din acest an, de la Crescătoria Natural din Belgia. Patronii firmelor belgiene Bricon, Francis Nolmans şi Natural, Josepf de Scheemaecker, au fost prezenţi şi ei la Simeria, participanţii având ocazia să discute cu cei doi lideri mondiali din domeniu.

„Cu ajutorul celor două firme belgiene, ambele lidere în domeniul columbofil, am deschis astfel porţile pasionaţilor de porumbei, punându-le la dispoziţie mai multe oferte promoţionale, cu produse specifice. A fost o ocazie a columbofililor din ţară să comunice între ei, să facă schimb de experienţă, acum, înainte de începerea sezonului 2010, care va avea loc pe 25 aprilie”, a declarat Jean Francois Cure, (medalion) patronul firmei Courtage Combo, organizatorul evenimentului de la Simeria.

Pui şi reproducători cu pedigree

Participanţii au stat pur şi simplu la coadă, pentru a-şi face aprovizionarea cu produse pentru porumbei, de la mâncare, sare de baie, până la ceasuri electronice de constatare, marca Bricon, care s-au vândut la preţuri cuprinse între 300 şi 600 de euro. Reprezentanţii firmei Courtage Combo au adus, la Simeria, pentru vânzare, porumbei de linie cu origine sănătoasă şi cu pedigree, păsările găsindu-şi stăpâni în scurt timp de la deschiderea expoziţiei. Un pui de porumbel, adus din Belgia, s-a vândut cu suma de 125 de lei, iar un reproducător, tot din Belgia, cu 250 de lei.

Hunedorenii, cei mai buni

În judeţul Hunedoara sunt 13 cluburi de columbofili, afiliate la Asociaţia Columbofilă „Voiajorul Hunedorean”, numărul membrilor activi, care participă la competiţii, ridicându-se la 7.400. Judeţul Hunedoara se află pe locul trei în ţară în ceea ce priveşte numărul de membri, după Bucureşti şi judeţul Prahova. Columbofilii hunedoreni sunt cei mai buni din ţară. Acest lucru a fost dovedit de rezultatele excepţionale obţinute la concursurile naţionale.

De pildă, anul trecut, la Campionatul Naţional de Porumbei Călători, membrii Asociaţiei Columbofile „Voiajorul Hunedorean”, împreună cu porumbeii lor, au obţinut 35 de locuri I, II şi III, la maraton, fond, general, as, demifond şi viteză.