Se zvoneşte prin judeţ că oamenii sunt tot mai dezamăgiţi de un mare magazin care se laudă săptămânal cu fel şi fel de promoţii tentante, după ce au luat plasă în repetate rânduri. Cârcotaşii povestesc că, de obicei, una scrie în reclamă şi alta găseşti la faţa locului, în cazul în care ai norocul să găseşti ceva. Asta, pentru că gurile rele susţin că nu o dată s-a întâmplat ca nici dimineaţa, la prima oră, magazinul să nu fie aprovizionat, şi oamenii  care s-au înghesuit la raioane au rămas cu buza umflată. Unii, de exemplu, care au ţinut morţiş să beneficieze de mega ofertă, au luat la rând magazinele brandului din mai multe localităţi din judeţ, şi tot n-au reuşit să cumpere mai mult de două kilograme din produsul căruia i se făcea reclamă.  Unde mai pui că luaţi la întrebări, nici reprezentanţii firmei n-au găsit o explicaţie plauzibilă la această problemă, spunând că nu au habar de începerea vreunei promoţii.

Vorbesc gurile rele despre un guru care-şi duce veacul prin ţinutul moţilor, că se ocupă cu treburi nu prea cuşere, pentru a-şi ţine afacerea prosperă. Cică, pe lângă faptul că îi obligă pe toţi cei care i se alătură să îi cedeze lui averile pe care le deţin, mentorul respectiv are şi o seamă de  învăţăcei minori, pe care i-a adunat în ferma spirituală din marginea pădurii. Culmea este că, vorbesc cârcotaşii, meditatorul este ajutat din afară, exact de către o instituţie care, cum se face, cum nu, de fiecare dată când desfăşoară un control, nu vede nici un minor şi nu descoperă nici o neregulă în acte. Mulţi părinţi sunt deja speriaţi de zvonurile care circulă prin toată ţara şi nu ştiu ce să mai creadă, însă gurul îi linişteşte, susţinând că ucenicii săi au descoperit adevărata viaţă şi adevărata bogăţie a sufletului.

Vorbesc gurile rele că directorul unei firme din municipiul de pe Cerna va avea mari probleme, după ce în societatea pe care o conduce a fost angajată o nouă persoană. Cârcotaşii povestesc că omul de care vorbim a solicitat să fie angajat în această firmă, de stat, sperând că, în scurt timp, îi va lua locul şefului. În aceste condiţii, directorul de acolo nu ştie ce pericol îl paşte, mai ales că îl cunoaşte foarte bine pe cel care-i vânează postul. Zvonerii au aflat că omul nostru s-a gândit la un plan serios prin care să reuşească să ajungă pe funcţia de director al firmei cu pricina, mai ales că se pare, are un ajutor extrem de important, de la o persoană cu funcţie mare în municipiu. Gurile rele spun că fotoliul şefului este serios ameninţat, mai ales că noul venit este cunoscut că nu ţine cont de nimic şi trece şi peste cadavre, dacă este nevoie ca să-şi atingă scopul. Nu ştim, acum, dacă directorul vizat mai are şanse să rămână pe post şi dacă are susţinerea necesară să se întâmple aşa.

Zvonerii vorbesc tot mai intens despre un primar dintr-o comună cu peisaje frumoase din judeţ, că face ilegalităţi pe bandă rulantă, atunci când vine vorba de împărţirea terenurilor din ograda sa. Cică, susţin cârcotaşii, primarul de care vorbim a făcut ce a făcut şi a dat suprafeţe mari de teren unor săteni, despre care ştie el că-l vor vota la alegerile din acest an. Numai că, spun gurile rele, aceste terenuri aparţin unei femei care acum locuieşte prin străinătate şi care, când să vină să-şi preia proprietăţile, şi-a dat seama că nu mai are ce să ia, deoarece toate suprafeţele au fost date de edilul şef altora. Rămasă cu buza umflată, femeia s-a hotărât să demaşte toate lucrurile nelegale făcute de cel care conduce frumoasa comună. Cârcotaşii au aflat că doamna cu pricina deja îşi pregăteşte documentaţia pentru o înainta la organele de cercetatare abilitate şi, în plus, va recurge şi la instanţele judecătoreşti, pentru a-şi găsi dreptatea. Aşa că s-ar putea ca respectivul edil, care, fie vorba între noi, are mari şanse să mai prindă un mandat, să nu mai apuce să-l şi încheie, dacă organele în drept îşi vor face treaba pe cinstite şi până la capăt.

Un reprezentant al formaţiunii cu trei trandafiri roşii ca sângele din municipiul cu castel, care are aspiraţii înalte şi se vede chiar în Parlament, s-a făcut lider de sindicat la firma la care lucrează şi care se ocupă cu furnizarea apei potabile. Şi cum s-a văzut el pe scaunul de lider, s-a gândit să facă ceva pentru oamenii care l-au ales. Nu pentru toţi, însă, ci doar pentru el şi încă unul extrem de apropiat, adică propria soţie, pentru care a renegociat salariile. Numai că oamenii s-au lămurit rapid şi nu i-au dat ştampila sindicatului şi acum se gândesc chiar să desfiinţeze structura sindicală.

Se zvoneşte că un june, destul de recent intrat pe scena politică, se îmbogăţeşte văzând cu ochii. Acesta a ajuns să câştige contracte comerciale cu instituţii ale statului, pe sume impresionante, fără să mai treacă prin furcile caudine ale licitaţiilor, unde ar trebui să se bată direct cu firme mult mai titrate. Procedeul este simplu, spun cunoscătorii. Se foloseşte de metoda cumpărării directe. Asta înseamnă că instituţiile care caută partener de afaceri intră pe SEAP şi dau direct cu nasul de oferta junelui politician, care li se lipeşte de retină iremediabil. Şi firma este declarată direct câştigătoare, fără a mai studia şi ofertele altor societăţi de profil. Deja, mulţi se întreabă cine stă, de fapt, în spatele politicianului „junior”, care şi-a extins atât de mult sfera afacerilor?

Criza financiară a administrat lovituri dure multor cluburi sportive din judeţ, care au fost obligate fie să abandoneze competiţiile, fie să îşi reducă drastic cheltuielile. În acest ocean de necazuri produs de negativul fenomen financiar global, antrenorul unei formaţii cu blazon din sudul judeţului a descoperit şi o insuliţă de „beneficii”. Astfel, la reluarea pregătirilor, tehnicianul a sesizat cu plăcută surpriză că nici un component al lotului nu s-a prezentat la antrenamente cu kilograme în plus, cum se întâmpla de multe ori în anii anteriori, când încă economia „duduia” şi creditele cu buletinul umflau conturile şi umpleau frigiderele tuturor. Realist, antrenorul şi-a dat seama că fenomenul lipsei de kilograme în plus nu e rodul unei mentalităţi profesioniste ori a respectării programului de pregătire prescris pentru vacanţă jucătorilor. Prin urmare, acum, la ceas de criză financiară, când nimeni nu-şi permite să se îngraşe, tehnicianul s-a simţit dator să solicite oficialilor echipei suplimente alimentare pentru unii dintre jucători, care au fost prea „serioşi” la respectarea programului de pregătire din vacanţă.

La majoritatea echipelor de fotbal din ligile inferioare, banii pentru cheltuielile cu transportul şi echipamentele sportive sunt asiguraţi de la bugetul public al localităţilor pe care le reprezintă. Teoretic, la fel stau lucrurile şi la un club cu nume italian dintr-o zonă cu lămpaşe, unde oficial, consiliul local a alocat fonduri pentru toate echipele clubului, de la grupele de copii, până la seniori. Numai că în realitate, banii special destinaţi echipelor de copii şi juniori nu ajung decât foarte rar la destinaţie. Astfel, în situaţiile dese când fondurile se evaporă pe drum, antrenorii respectivelor grupe sunt obligaţi să se descurce pe cont propriu. Evident, în cele mai multe cazuri, se face chetă de la părinţii copiilor şi micii fotbalişti se bucură de competiţie. Însă, cum în zonă sărăcia e un fenomen de amploare, există momente când părinţii nu au resurse şi trebuie găsite soluţii alternative. Uneori, antrenorii reuşesc să facă rost de bani din împrumuturi, alteori însă, situaţia rămâne fără rezolvare. La fel cum, tot cu autor necunoscut rămâne şi fapta penală a celor sau celui care delapidează fondurile şi se bucură de sumele alocate acestor echipe.

Lăcomia şi prostia sunt caracteristice pentru un fost şef de formaţiune politică, în prezent, simplu membru. Omul despre care cârcotaşii ne-au mai spus poveşti reale şi în trecut, spre exemplu aceea că era legat de pat în pivniţă câte două săptămâni, ca să nu mai apuce să dea iama în sticlele cu băutură, a făcut-o lată încă o dată. Acum, se află la butoanele unei societăţi care gestionează bani, primeşte cotizaţii şi dă împrumuturi cu dobânzi mici. Din această funcţie, a autorizat câteva împrumuturi către persoane care aveau documente false şi care practic, după ce au luat banii, n-au mai dat pe la casierie pentru a-şi achita ratele. Cârcotaşii spun că nu degeaba a dat omul respectivele credite, ci pentru un procent care i-a fost returnat lui, drept comision. însă nu în toate cazurile acest lucru este valabil, unele împrumuturi fiind date din prostie. Cică, în mapa cu documentele ce trebuiau verificate sau mai bine spus neverificate, pentru că erau credite aranjate de el, s-au strecurat şi câteva dosare cu acte false ale unor împrumutaţi ce nu aveau înţelegere cu şeful. Gurile rele spun că respectivele dosare de credit au ajuns să fie protejate, după ce omul s-a cinstit bine şi ameţit la fel de bine, n-a mai fost în stare să verifice care-i de-al lui şi care nu. Le-a băgat pe toate de pe masă la mapa de protecţie şi acum, calculează prejudiciul. Acelaşi lucru îl fac şi organele, mai spun cârcotaşii.

O instituţie cu şef ales de populaţie şi-a făcut staţie de carburanţi, spun gurile rele. Mai precis, în fiecare lună maşinile instituţiei sunt alimentate cu carburanţi achiziţionaţi pe bani publici, însă cantitatea este cu mult mai mare decât necesarul. Fiecare maşină primeşte cam 200 de litri de motorină sau benzină doar pentru deplasările pe la diferite obiective prin oraş. Cum localitatea este relativ mică, are vreo doi kilometri dintr-un capăt în altul, înseamnă că zilnic, şoferul face vreo 50 de ture dintr-un capăt într-altul, pentru a reuşi să consume raţia. Chiar şi aşa, tot îi mai rămâne pentru o ieşire la iarbă verde. Şi totuşi, lună de lună, rezervoarele maşinilor sunt uscate, pentru că şoferii vând din carburant, pentru a face şi ei un ban de buzunar, iar edilul bagă la teşcherea sume frumuşele de la singura benzinărie din oraş, unde îşi alimentează maşinile.

Vorbeşte lumea prin municipiul cu Castel că o profesoară de la o şcoală postliceală are un mare viciu. Cică dăscăliţa cu pricina este dependentă de păcănele, în preajma cărora îşi pierde majoritatea timpului în care nu este la şcoală. Băgătorii de seamă spun că nu o dată s-a întâmplat ca duduia să fie surprinsă de elevii săi în timp ce juca la păcănele, prin cele mai rău famate localuri din urbe. Mai mult, circulă zvonul că din cauza dependenţei sale de jocuri, dăscăliţa a păpat nişte bani strânşi de la elevi pentru a-i duce într-o tabără de iarnă, dar şi banii colectaţi de  aceştia pentru cadourile de sărbători ce urmau să ajungă la copiii de la un orfelinat. Mai rău este, spun gurile rele, că de o vreme încoace, dăscăliţa de care facem vorbire a ajuns să ceară bani cu împrumut de la elevii săi, pe care, de regulă, uită să-i mai restituie.

Un personaj politic din judeţ, care pe lângă activitatea de ales local, practică şi medicina, a intrat în gura cârcotaşilor, după ce mai mulţi pacienţi s-au plâns de condiţiile de care (n-)au beneficiat la cabinetul acestuia, situat la parterul unui bloc. Oamenii – mai cu seamă pacientele de sex feminin – vorbesc că nu doar dezordinea şi spaţiul mic deranjează în respectivul cabinet medical, ci mai ales faptul că fereastra mare, care dă înspre o stradă circulată, nu avea nici măcar o perdea. Aşa că  ea oferea trecătorilor o transparenţă perfectă a examinării medicale, oricât de intimă ar fi fost aceasta. Iar doctorului cu putere de decizie în problemele de interes local se pare că nu-i pasă de pudoarea unor oameni, cărora nu le convine să se dezgolească, chiar şi până la brâu, ştiindu-se priviţi de te miri ce indivizi care se nimeresc să treacă prin faţa ferestrei cabinetului medical.

Spun gurile rele că un director, care lucrează de ani buni, la o instituţie ce se ocupă de retribuţiile oamenilor vârstnici, i-a lăsat cu gura căscată pe toţi angajaţii, prietenii şi mai ales pe nevastă, după ce a anunţat că va divorţa şi se va recăsători cu… o subalternă de-a sa. Cârcotaşii susţin că omul nostru i-a lăsat pe toţi nedumeriţi, deoarece domnişoara are cam jumătate din vârsta şefului ei. Dar asta este, nu te poţi pune în calea fericirii celor doi. Mai ales că demoazela cu pricina este frumuşică şi, cică, are mult sex-appeal. Aşa se face că mai avem un divorţ printre cei din gruparea cu un trandafir, iar zvonerii spun că omul e nevoit să grăbească nunta, deoarece domnişoara are deja un „balon cu muzicuţă” la purtător şi nu se face ca să nu fie lucrurile bine puse la punct.

Cârcotaşii susţin că autostrada Deva-Orăştie e posibil să nu se termine la timp. După ce autorităţile de mediu au oprit excavările la gropile de împrumut, în urma mai multor sesizări venite de la cetăţeni, constructorii au acum altă problemă. Zvonerii au aflat că oamenii nu pot lucra, din cauză că nu au obţinut aprobările pentru noile amplasamente unde să bage excavatoarele. Planul urbanistic zonal nu a fost aprobat de Consiliul Local Turdaş, iar unele instituţii judeţene, ceva mai zeloase, care au emis avize şi acorduri înainte de aprobarea planului respectiv sunt descoperite din punct de vedere legal. Practic, constructorul nu poate excava, autorităţile nu pot autoriza lucrările, iar actele deja emise sunt în contradicţie cu procedura autorizării. Zvonerii spun că unii dintre cei care au semnat actele în cauză sunt deja în fierbere şi caută soluţii pentru a nu da cu subsemnatul.

Umblă vorba prin târg că un şef de poliţie mai mititică, de prin sudul judeţului, care nu pare în stare să vadă hoţii nici când sunt lângă el, le-a pus gând rău celor care îi dădeau de furcă în fiecare seară. Nu, nici vorbă, nu ne referim la cei care fură localitatea bucată cu bucată, ci la cei care îşi strigă nemulţumirile pe străzi. S-a umflat o dată omul în uniformă şi s-a dus glonţ la cei care îşi vedeau de protestele lor, cărora le-a cerut autorizaţia. De unde, nene, că e spontan?, i-au răspuns cei care erau pe străzi. Dar n-au avut pe cine convinge. Aşa că, purtătorul nostru de epoleţi i-a trimis repejor acasă, până nu se înfurie mai rău şi le dă şi câte o amendă.

Şi să rămânem tot la epoleţi, de data aceasta, la unul cu funcţie mai mare. Omul nostru nu putea să ridice din umeri când l-ar fi întrebat şefii lui direcţi ce se întâmplă prin oraşul pe unde îşi are aria de acoperire şi, din câte se pare, nu prea avea încredere în cuvântul subordonaţilor săi. Aşa că a decis să se transforme într-un fel de Cuza Vodă, dar nu căuta ocaua mică, ci pe cei care protestau în stradă. Personajul de care vorbim a încercat să se camufleze cât mai bine, să nu fie recunoscut şi a supravegheat atent mitingul din maşina care rula cu viteză mică, pe lângă coloana de nemulţumiţi. A dispărut însă rapid, când şi-a dat seama că a fost deconspirat şi mai ales, după ce mai multe degete acuzatoare din mulţime s-au îndreptat direct către el.

La fel ca şi în comerţ, unde publicitatea contează uneori mai mult decât calitatea mărfii, şi în fotbal, imaginea „subţire” cu… propagandă insistentă se ţine. Conştient de această realitate şi având şi un orgoliu nemăsurat, antrenorul unei echipe „studioase” dintr-o zonă cu lămpaşe a făcut un scandal monstru, zilele trecute, pentru a apăra imaginea echipei sale. Tehnicianul a cerut insistent ca instituţia care organizează competiţiile la nivelul judeţului să corecteze rapid pe site-ul oficial clasamentul unei întreceri în care evoluează jucători de 10-11 ani. Antrenorul era nemulţumit că echipa sa era pusă în mod eronat pe locul secund, în urma unei rivale tradiţionale, deşi în realitate, ar fi trebuit să fie pe primul loc, întrucât avea golaveraj mai bun.  Agasaţi de cearta cu antrenorul respectiv, responsabilii site-ului au modificat clasamentul, deşi acesta nu conta prea mult, întrucât ambele echipe erau calificate în faza superioară a întrecerii.

În ciuda progreselor tehnologice deosebite şi a schimbărilor substanţiale de mentalitate în rândul elevilor, metodele de lucru ale unor dascăli rămân tot cele învechite. Nu ne referim aici la clasicele deja favorizări ale unor elevi pe criterii financiare. Nici la mai noile „manevre” prin care nu se predă suficient de bine şi de explicit la clasă, pentru a-i obliga pe elevi să solicite meditaţii particulare ca să facă faţă cerinţelor ridicate. Vom prezent, un caz în care un dascăl trece cu vederea lipsa de pregătire a unor elevi, în contul cheltuirii de către copii a unei sume de bani din care foarte probabil avea şi profesorul comision. Cică, un profesor de la un liceu de super-fiţe din oraşul cu cetate, a surprins, zilele trecute, trei-patru elevi cu temele nefăcute. În prima etapă, dascălul s-a arătat exigent şi le-a spus copiilor că vor fi sancţionaţi cu câte un trei în catalog. După un timp, profesorul s-a sucit şi le-a propus elevilor un târg reciproc avantajos. Astfel, profesorul a spus că va renunţa să treacă în catalog notele mici, dacă elevii vor cumpăra câte două-trei bilete, pentru ei, prieteni ori părinţi, la un spectacol de teatru. Evident, copiii au acceptat, preferând să renunţe la banii de buzunar, decât să încaseze note slabe. Nu ştim însă dacă dascălul are probleme cu banii din cauza reducerii salariului cu 25 la sută, ori doar e dornic de câştiguri suplimentare pe spatele elevilor săi.

Un edil portocaliu dintr-o localitate străbătută de Jiu vrea capul unuia dintre şefii de serviciu din urbea pe care o păstoreşte, deoarece nu a jucat pe muzica sa la o licitaţie. Gurile rele spun că funcţionarul, dintr-o eroare, a impus câteva condiţii perfect legale în organizarea licitaţiei pentru construirea unui obiectiv în staţiunea montană de curând apărută. Respectivele obligaţii îi scoteau din cursă exact pe cei care ar fi trebuit să primească lucrarea. De aici şi supărarea edilului pe angajat, pe care-l vrea concediat. Cârcotaşii spun că şeful urbei i-a trimis un control, care în loc să-i verifice activitatea, s-a legat de faptul că pe biroul său erau mai multe documente împrăştiate, iar pentru această dezordine, i-au dat avertisment scris. Aceasta ar fi prima abatere şi după alte două sau trei trecute în „cazierul” de la serviciu, funcţionarul care vroia doar să respecte legea va putea fi dat afară. Ceea ce nu vrea să înţeleagă şeful urbei este că pentru asemenea motive, va fi obligat de judecători, încă de la primul termen, să-l repună în funcţie pe angajat.

Câţiva băieţi din regiunea cu lămpaşe, ce erau veseli mai tot timpul, dar nu pentru că aveau motive, ci din cauza substanţelor interzise cu care se delectau, cică s-au regrupat. Băieţii prinşi în flagrant cu ceva timp în urmă de un serviciu specializat şi-au refăcut reţeaua, deşi ştiu că prima abatere îi va duce direct într-un loc răcoros şi neprimitor. Cârcotaşii spun că şi-au găsit furnizori de substanţe care îi duc în lumea viselor tocmai peste graniţa de est a ţării şi aduc otrava în regiunea cu multe lămpaşe unde au cartierul general. Acum, sunt mai precauţi şi nu se mai aventurează să o distribuie în tot judeţul şi oricui, ci doar celor verificaţi, cu multe recomandări şi foarte bine cunoscuţi. Cum marfa este puţină, şi preţul este pe măsură. Nu de alta, dar dacă sunt prinşi din nou, măcar să fi meritat efortul şi să facă ceva bani de apărător.

Gurile rele spun că un magazin cu renume dintr-un mare municipiu al judeţului a început, în urmă cu câteva zile, un nou inventar. La încheierea acestuia, şefii magazinului s-au luat cu mâinile de cap. Asta, pentru că a rezultat că supermarketul cu pricina a înregistrat pierderi serioase, datorate în principal furturilor care se produc acolo cu regularitate. Adevărul este că respectivul supermagazin este cunoscut ca fiind unul dintre cele mai potrivite locaţii din urbe pentru furturi mărunte. Şi asta, vorbesc cârcotaşii, întotdeauna din cauza paznicilor, care se dovedesc că au aceleaşi apucături ca şi hoţii. Altfel spus, deşi în ultimii ani au fost schimbate mai multe firme de pază, deocamdată, conducerea nu a reuşit să găsească una care să nu sprijine şi care să nu le acopere spatele celor care fură. De aceea, zvonerii care se dau bine informaţi vorbesc prin târg că firma proprietară a supermarketului, care le produce doar pagube, intenţionează să pună lacătul pe uşile acestuia, să-şi strângă catrafusele şi să-l mute într-un alt oraş din judeţ.

După săptămâna de proteste împotriva actualei puteri, cei de la partidele din opoziţie au organizat, ieri, marele miting din Bucureşti, la care au mobilizat membri ai partidelor useliste din toată ţara. Aşa s-a făcut de a ajuns ieri în  Capitală şi un viceprimar al unui oraş din sudul judeţului. Cică nici bine nu a ajuns viceprimarul la marea manifestaţie, că a şi început să se tragă în chip în faţa Arcului de Triumf, postând rapid fotografiile pe Facebook, pentru a arăta lumii din oraşul natal unde se află el. Acum, nu se ştie de ce a postat el fotografiile pe cunoscuta reţea de socializare. Ca să arate alegătorilor din urbea sa că  luptă cot la cot cu amărâţii sătui de situaţia din ţară? Sau ca să vadă nevasta că el se află, într-adevăr, la proteste şi nu umblă după piţipoance prin marele oraş?

Vorbeşte lumea că un corb cu inel în cioc a început să croncăne că favoritul pentru cuibul de primar din oraşul cu castel nu ar mai fi nici corbul cel galben, dar nici cel roşu, ci un fost corb portocaliu, intrat mai nou în graţiile trandafiriilor şi săgetătorilor de la judeţ. Spun gurile rele că, de fapt, corbul cel roşu ar fi fost scos din joc de mai bine de un an de zile, când s-ar fi aflat în tabăra greşită la alegerea boss-ului de la judeţ, pe când corbul cel galben va fi alungat din cuibul văruit, susţin cârcotaşii, din motive de dosare, lucru, care l-ar face vulnerabil la alegerile din acest an. Cârcotaşii sunt, totuşi, curioşi ce vor spune şefii din Capitală despre noua zburătoare favorită la candidatura respectivă, când vor afla despre vechile dosare cu iz de corupţie ale acesteia sau, de ce nu, despre un proces pierdut cu un fost boxer-politician, pentru refuzul de a pune în practică o hotărâre pe vremea când deţinea funcţia de primar.

Spun zvonerii că mai mulţi edili din judeţ, cu săgeata la cozoroc, sunt nervoşi nevoie mare, după ce împărţeala banilor de la judeţ nu a fost aşa cum se aşteptau ei. Vorbesc gurile rele că primarii cu pricina sunt hotărâţi să facă pasul spre alte formaţiuni politice, supăraţi că nu vor mai avea bani în an electoral şi că oamenii nu îi mai vor vota din acest motiv. Cârcotaşii susţin că edilii respectivi au mai strâmbat din nas şi când a venit vorba să strângă oameni şi să-i transporte la Capitală, la miting, spunând că nu vor mişca un deget în acest sens, iar dacă preşedintele de la judeţ vrea ca membrii de partid să meargă să protesteze, atunci să le dea şi bani. Zvonerii spun că reacţia primarilor săgetaţi este tot mai înverşunată împotriva liderului lor politic şi acum, că nu mai au ce pierde, varsă totul, spre necazul şi îngrijorarea mai marilor lor conducători. Iar ordinul prin care fiecare primar săgetat trebuie să ducă la capitală 100 de oameni pare să fie doar un vis de-al unora şi atâta tot.

Numeroasele lecţii încasate de la viaţă, care l-au urcat pe valul popularităţii,  dar l-au şi băgat niţel la zdup, nu i-au prea intrat la cap unui cunoscut personaj din municipiul cu cetate. Cică, aflat în rol de suporter al unei echipe dintr-un campionat de amatori, respectivul s-a manifestat fără dram de sportivitate la adresa adversarilor, dar la final, era cât pe ce să primească răsplata pentru lipsa sa de fair-play.  Astfel, la scorul de 3-0 pentru favoriţii săi, suporterul lipsit de eleganţă i-a ironizat cu un limbaj super-colorat pe cei conduşi, strigându-le „opriţi măcelul!!!” sau „ca voi joacă şi soacră-mea” şi alte chestii din arsenalul peluzelor. Spre final, meciul s-a încins şi a devenit echilibrat, iar la 3-2, suporterul cu pricina a tremurat din toate încheieturile, de teamă ca echipa sa favorită să nu fie egalată.

La fel cum pentru oricine şi orice există un preţ pentru a putea fi cumpărat, tot aşa există şi anumite limite minime, la care unele persoane consideră sub valoarea şi demnitatea lor lucreze. Într-o astfel de situaţie delicată, de a accepta sau nu neajunsurile sărăciei, au ajuns antrenorul şi managerul unui club de tradiţie din sudul judeţului. Pentru că situaţia e încă la nivel de tatonări şi mesaje indirecte, cei doi au dat sfoară-n ţară că vor părăsi echipa, înainte de startul returului, dacă nu li se asigură condiţiile cerute pentru desfăşurarea activităţii. Pretenţiile antrenorului se referă la achiziţionarea a minimum cinci jucători şi la achitarea propriului salariu, în vreme ce managerul vrea plătirea salariilor jucătorilor şi linişte financiară la echipă. Rămâne de văzut dacă manevrele celor doi vor avea succes, însă se ştie, pe de altă parte, că o probă de caracter şi fidelitate o reprezintă şi rămânerea alături de echipă şi la greu, nu numai la bine.

Se pune de o revoltă generală în cea mai mare regiune cu lămpaşe a judeţului. Gurile rele spun că protestul se coace în secret şi primul semnal a fost dat zilele trecute, când mai mulţi muncitori, din senin, n-au mai vrut să lucreze. La mascaradă participă toţi şefii muncitorilor, chiar dacă sunt certaţi şi dezbinaţi. Banul este motivul care-i uneşte şi e acelaşi pentru toţi. Pentru că instituţia la care lucrează nu mai primeşte bani cu nemiluita, au rămas şi ei cu conturile goale. Din ajutorul bănesc primit de întreprindere, ei luau un mic procent şi cum sunt câteva mii de angajaţi, sumele erau consistente. Cum ajutorul nu s-a dat nici anul trecut, sindicaliştii vor să pună presiune şi prin urmare, îşi aţâţă oamenii să facă scandal. Motivul oficial pentru care vor protesta muncitorii este că industria este în pericol să dispară dacă nu va fi ajutată să supravieţuiască.

Un şef de urbe care şi-a făcut conac cu ajutorul săracilor angajaţi pe munci comunitare este la strâmtoare, după ce iubita, ce are jumătate din vârsta lui vrea să-l părăsească. Omul a divorţat acum vreo doi ani de nevasta cu care a împărţit bunele şi relele zeci de ani şi şi-a căutat fericirea în braţele unei june. A şi luat-o ca de nevastă, chiar dacă nu şi în acte, spun gurile rele. Totuşi, după doi ani de mariaj, lucrurile nu mai sunt aşa de roz cum le credea el. Tinerica este foarte nefericită şi s-a săturat de el, pentru că nu-şi mai poate onora îndatoririle în pat. Nici nu e de mirare, dat fiind faptul că omul are totuşi o anumită vârstă şi din vigoarea tinereţii s-a mai dus odată cu timpul. Prin urmare, femeia ar vrea să se mai bucure de viaţă şi dacă cu „soţul” nu poate, măcar cu banii lui ar avea şansa unui nou start şi de ce nu, chiar să-şi găsească prinţişorul mult dorit.

Se vorbeşte despre un personaj care trebuia să supravegheze aplicarea corectă a legilor şi să ancheteze în cazuri de infracţionalitate până află adevărul, pentru a-i trimite pe cei vinovaţi în faţa judecătorilor, că s-ar fi lăsat mânjit de un crescător de oi, care-şi duce de mai multă vreme traiul prin judeţul nostru. Mirare mare, domn’le, deoarece funcţionarul respectiv era considerat de multă lume drept un om cu frica lui Dumnezeu şi corect ca nimeni altul. Dar, ştiţi cum se zice, dacă nu-i foc, nu iese fum. De fapt, cum stă trebuşoara? Cică, oierul cu pricina l-ar fi ţepuit cu vreo câteva zeci de mioare pe un locuitor de prin Ţara Zarandului, iar acesta, fireşte, s-a adresat organelor, ca să-i facă dreptate. Şi aşa, într-un final, dosarul cauzei a ajuns la personajul de care facem vorbire, care ar fi avut grijă să tărăgăneze lucrurile, până cauza s-a apropiat de prescriere, iar el a ieşit din sistem.

Circulă zvonul prin judeţ că nici bine nu ne-am apropiat de perioada când începe sesiunea de examene, că la o instituţie de învăţământ superior dintr-un mare municipiu al judeţului, au şi început să stabilească nivelul „cotizaţiilor” pe care trebuie să le plătească loazele de studenţi pentru promovarea examenelor. Cârcotaşii spun că aproape că nu este dascăl în respectiva instituţie, care să nu aibă pretenţii de acest gen. Vorbesc loazele de studenţi de aici că fără să contribui, nu ai nici o şansă să te vezi integralist. Necazu-i vorbesc gurile slobode din institutul cu pricina, că şi atunci când îţi dai obolul în puşculiţa profesorală, nu eşti sigur că treci examenul. Deoarece, după ce s-au împărţit „cotizaţiile”, o parte dintre dascăli îi mai şi pică pe unii studenţaşi, aşa, ca să nu bată la ochi.

Vorbeşte lumea că un personaj ce poartă caschetă la serviciu, dintr-un orăşel feroviar, i-a convins pe şefii organizaţiei cu un trandafir din judeţ să-l pună candidatul respectivei formaţiuni politice la alegerile din acest an pentru postul de primar al localităţii. Respectivul, spun cârcotaşii, are se pare oameni grei în spate, printre care un fost finanţator al echipei de fotbal din orăşelul cu pricina, care vrea să revină în prim planul vieţii sportive şi atunci finanţează candidaţi la primărie. Posesorul de caschetă a afirmat prin stânga şi prin dreapta că ar avea şi alţi susţinători cu bani, oameni de afaceri potenţi, care vor să schimbe actuala conducere a primăriei. Zvonerii povestesc însă că personajul care vrea să renunţe la caschetă pentru fotoliul de primar mai are un contracandidat chiar în partidul de la care-şi aşteaptă susţinerea, contracandidat ce trage tare să-l întreacă pe omul nostru în sondajele preliminare.

Spun gurile rele că un ales local galben-albastru săgetat, din municipiul cu castel, este cu un picior în ograda progresiştilor, după ce s-a aflat despre apropierea sa de un edil de municipiu, care stă cel mai bine în toate sondajele efectuate de partide. Astfel, susţin zvonerii, consilierul de care a venit vorba a intrat, pe bună dreptate, în dizgraţia primarului din localitate, mai ales că el ia bani frumoşi de la o societate a consiliului local şi, se pare că lucrează aici împotriva intereselor primăriei. Cârcotaşii povestesc că omul nostru s-a supărat rău de tot pe colegii săgetaţi şi se gândeşte serios să se îmbarce în corabia progresiştilor. Numai că problema lui este că, dacă face asta, pierde sume importante, din indemnizaţiile pe care le încasează ca membru în consiliile de administraţie de la firmele subordonate primăriei. Aşa că încearcă să stea cât mai mult în partidul săgetaţilor, iar edilul şef nu ştie cum să-l facă plecat din consiliul local cât mai repede.

Vocea unui ales de printr-un micuţ oraş din sudul judeţului se aude, în ultima vreme, tot mai tare. Omul e în opoziţie de când lumea şi pământul, adică de pe când a fost ales în legislativul local, dar până de curând, stătea în banca lui, cuminte şi, atunci când trebuia, lipsea de la şedinţe, pentru a pune beţe în roate colegilor de opoziţie. Personajul nostru s-a trezit brusc din reverie şi a început să-şi urmeze menirea de ales în opoziţie cu puterea, dar cârcotaşii spun că nu e nicidecum vocea conştiinţei, ci supărarea că soţia lui a fost schimbată dintr-un post călduţ. Şi cum nu mai trebuie să tacă, poate acum să-şi expună cu voce tare răbufnirile de orgoliu.

Zbatere mare într-o instituţie pe cale să se desfiinţeze. Cel mai tare se agită, cum altfel, chiar şeful acestei societăţi, dar nu de grija angajaţilor, ci a propriului buzunar. Omul îşi foloseşte toate relaţiile pe care le are, lucrează cu subordonaţii lui direcţi şi indirecţi pe toate planurile, ca furnicile, să convingă opinia publică de necesitatea instituţiei. Cârcotaşii spun însă că individul nu se zbate din milă pentru oamenii pe care îi conduce, care oricum, pleacă acasă cu mărunţiş. Ci tare se teme că va rămâne el fără salariul gras care îi umple conturile, în ciuda dificultăţilor pe care le traversează instituţia.

O tânără practicantă a sportului alb, recunoscut ca fiind cel mai elegant de pe planetă, a dat rău de tot cu bâta-n baltă la capitolul bună creştere la un recent turneu naţional. Cică sportivei, originare din sudul judeţului, i s-a cam urcat la cap faptul că a participat în luna decembrie 2011 la nişte turnee în Statele Unite ale Americii şi s-a certat cu arbitrii, vorbindu-le foarte urât. Astfel, în turul doi al turneului, la scorul de 2-6, 0-4, tânăra sportivă s-a răţoit la arbitrul de scaun, pe motiv că acesta ar fi dat mai multe decizii nedrepte. Autoritar, arbitrul i-a cerut jucătoarei să respecte regulamentul şi să nu mai comenteze, bazându-se şi pe faptul că deciziile sale erau evident, corecte. Cu un tupeu şi o nesimţire departe de eleganţa sportului alb, tânăra a ţipat la arbitru că o doare-n cot de regulamente, folosind un limbaj vulgar şi total nepotrivit. Drept urmare, arbitrul a reclamat-o pe jucătoare la organizatori, iar aceştia au descalificat-o, fără să stea prea mult la discuţii. Victimă colaterală a nesimţirii respectivei jucătoare a fost şi coechipiera ei din proba de dublu, legitimată la un club din oraşul cu cetate, care a rămas astfel fără parteneră.

Planurile de mărire anunţate cu surle şi trâmbiţe la începutul campionatului de oficialii unui club cu tradiţie din sudul judeţului tind să aibă soarta promisiunilor politicienilor, care de cele mai multe ori, sunt nerespectate. Cică în vreme ce jucătorii, antrenorii şi ceilalţi angajaţi ai clubului sunt în stare să se dea şi peste cap pentru transpunerea în realitate a obiectivului, finanţatorul echipei e din ce în ce mai puţin interesat de soarta acesteia. Mai mulţi angajaţi ai clubului susţin pe la colţuri că patronul, care s-a îmbogăţit din manevre cu cantinele minereşti, pare, în aceste zile, mult mai uşor de convins să bage bani în campania electorală din acest an, decât în achiziţiile de jucători. Şi cum banii sunt motorul principal al performanţei… visele suporterilor pot deveni simple iluzii.

Iubirea eternă jurată în faţa altarului pare că s-a cam ars pentru o blondină căsătorită cu primul om al unei urbe din regiunea sudică a judeţului. Gurile rele spun că tânăra, frumoasă ce-i drept, mai ales după  ce a trecut printr-o etapă de „tuning”, pe banii consortului bineînţeles, s-a cam săturat de ifosele şi gelozia exagerată a soţului şi ar cam fi hotărâtă să-şi recâştige libertatea. Cârcotaşii vorbesc că în urmă cu puţin timp, la o petrecere, femeia a fost atracţia serii, după ce s-a distrat toată noaptea şi a dănţuit, de mai că şi-a rupt încălţările. Numai că partenerul de hore şi învârtite n-a fost soţul, ci diverşi petrecăreţi, preferabil tineri şi chipeşi. Suficient pentru a încolţi şi sămânţa de scandal în mintea bărbatului, care la finalul distracţiei, n-a mai aşteptat până acasă şi s-a pus pe reproşat. Gurile rele spun că a ţinut-o în reproşuri şi a ocărât-o toată dimineaţa, de se întrebau vecinii celor doi dacă nu cumva omul şi-a pierdut minţile şi va face un lucru necugetat.

Zona cu multe lămpaşe a judeţului pare că este raiul pedofililor, după ce au fost prinşi mai mulţi dezaxaţi care profitau de faptul că există familii sărace şi dispuse să-şi lase odraslele pe mâna unor „binefăcători”, care îi duceau la muncă sau le asigurau educaţia, fără a cere, chipurile, nimic la schimb. Când este vorba despre un samaritean care susţine că propovăduieşte cele sfinte, însă în realitate nu e altceva, decât un traficant de carne vie, lucrurile sunt şi mai grave. Gurile rele spun că în zona amintită de ceva vreme, un tânăr care se prezintă ca pastor, a racolat zeci de băieţi minori, pe unii chiar cu procură de la părinţi, pentru a-i scoate din ţară. Le promite educaţie şi bani, însă ajung să fie vânduţi reţelelor de prostituţie. Deşi totul se întâmplă de ceva vreme, nimeni n-a intrat la bănuieli, pentru a-l întreba ce se întâmplă cu minorii, nimeni dintre autorităţile locale. Din fericire, informaţia a ajuns însă la urechile unor structuri cu şeful într-un judeţ învecinat, oameni care nu se prea joacă şi au demarat investigaţia. Ceea ce au descoperit până acum este uluitor, mai spun cârcotaşii, şi traficul de carne vie este ca şi probat.

Vorbeşte lumea prin târg că odrasla unui şef de instituţie, dintr-un mare municipiu din judeţ, ar fi comis-o taman de sărbători, crezându-se un mare zmeu la volan. Acesta a fost prins de poliţişti, noaptea, gonind cu bolidul prin localitate cu nu mai puţin de 160 de kilometri la oră, drept pentru care oamenii legii l-au lăsat mintenaş fără permis. Vorbesc gurile rele că oricât a încercat el să scape nepedepsit, apelând la pilele pe care le are, nu a reuşit să-i îndure pe poliţişti. Culmea este, zic zvonerii, că în loc să fie supărat pe el, pentru că a încălcat legea şi l-a mai făcut de ruşine şi pe tatăl său, un om de toată isprava, de altfel, tânărul povesteşte în stânga şi în dreapta, ca şi cum ar fi făcut vreo mare bravură, ce i s-a întâmplat. Poate în cele trei luni, cât nu are voie să se urce la volanul maşinii, îi vor mai veni minţile la cap şi-şi va da seama că viteza prea mare, mai ales prin localitate, nu este bună deloc.

Se vede că este mare sărăcie şi foame prin localităţile minereşti din sudul judeţului. Dovada-i şi faptul că hoţii de fier au ajuns să profaneze şi să distrugă mormintele de prin cimitire. După ce au ras cam tot ce era din metal şi se putea fura, inclusiv capace de canal, garduri şi porţi metalice, şine de cale ferată şi cabluri telefonice, hoţii şi-au îndreptat atenţia spre cimitire. Mai întâi au furat crucile şi gardurile metalice pe care le-au găsit la unele morminte. După ce n-au mai fost nici din astea, au început să spargă plăcile din ciment care acoperă locurile de veci, pentru a fura fierul beton din ele. Cică, până acum, au fost profanate mai multe morminte, fără ca hoţii, care acţionează noaptea, să fie încă prinşi.

Un tun de zeci de mii de euro se pregăteşte pe meleagurile străbătute de Jiu, iar cel care pune în aplicare toată afacerea este un şef de instituţie culturală, de unde nimeni nu s-ar gândi că pot ieşi atâţia bani. Totul se desfăşoară după următorul scenariu: şeful, sau mai bine spun şefa, a anunţat că a luat decizia să aducă un artist renumit pentru reluarea unui spectacol. Respectivul, personaj premiat şi cu talent recunoscut, nu vine pe mărunţiş, ci pe sume colosale, cel puţin, aşa apare în scripte. Totuşi, cârcotaşii spun că onorariul lui nu este chiar exagerat de mare şi diferenţa dintre suma achitată lui şi cea reală trecută în hârtii intră în buzunarul coniţei. La fel a fost şi în urmă cu ceva timp, când artistul a ajuns în zona dintre Jii, iar pentru vreo cinci reprezentaţii, a încasat aproape trei miliarde de lei vechi. Cam scumpicel, dacă ne-am raporta chiar şi la centrele culturale mari din ţară, însă dacă atunci n-a bătut la ochi, de ce ar fi acum diferit, şi-a spus şefa. Poate că totuşi, până la urmă, cuiva îi va mirosi frauda şi va hotărî că este timpul să o ia la bani mărunţi.

Şeful unei instituţii care lucrează cu artişti, sau cel puţin, aşa ar trebui, chiar dacă în realitate, în instituţia respectivă se vând suzete şi ocazional, mai cântă câte un trubadur necunoscut, s-a supărat foarte tare când a aflat că din propria ogradă au ieşit nişte acte contabile incriminatoare pentru el. Domniţa, că despre o ea este vorba, e neagră de furie, nu neapărat pentru că documentele au ajuns şi pe la presă, ci pentru că nu ştie cum au ajuns acele acte din sertarul ei, în mâna tuturor. Astfel, a anunţat, spun cârcotaşii, că va oferi o recompensă financiară pentru oricine îi va da un indiciu cu privire la parcursul documentelor incriminatoare, dar mai ales, cine este cel care le-a dat organelor de cercetare penală. Suma acordată de către director nu este de neglijat, cu ea putându-se cumpăra cu uşurinţă o maşină la mâna a doua, e drept, mai rablagită, că e criză.

Chef de chef într-o unitate de poliţie de prin sudul judeţului, care a ţinut morţiş să intre mai repede în noul an decât restul lumii. Spun clevetitorii că a fost atâta veselie la sediul celor cu epoleţi, iar băutura a curs râuri – râuri, încât, în cele din urmă, oamenii legii n-au mai ştiut cine este infractor şi cine reclamant. Aşa se face că, în loc să-i tragă la răspundere pe cei care i-au ameninţat pe nişte sărmani, purtătorii de uniforme i-au luat la pumni chiar pe cei care au îndrăznit să reclame fapta. Acum, nu putem şti dacă nu cumva s-au supărat tare rău că au fost întrerupţi din chefuit şi puşi la treabă. Ghinionul lor. Sărmane, sărmane, dar dornice să-şi caute dreptatea, victimele noastre au luat calea Devei ca să reclame păţania lor.

Răsturnare de situaţie într-o localitate cu multe lămpaşe, unde cei care se vedeau deja candidaţi la postul de primar din partea unei proaspete alianţe şi-au văzut visul năruit. Vorbesc deja cârcotaşii că liderii de la centru au scos din adormire un personaj, despre care multă vreme nu s-a mai ştiut mai nimic. Omul nostru, care pentru scurt timp a avut şi veleităţi de conducător al lămpaşelor, şi-a dat seama că nu este atât de bolnav cum părea în acte, când s-a încercat pensionarea lui şi că bine i-ar mai sta în prima funcţie a urbei. Iar cei care şi-au pregătit cu râvnă viitorul politic şi s-au luptat cu puterea pe unde au putut, au rămas cu buzele umflate, uitându-se lung după candidatura pierdută.

Vorbeşte lumea prin municipiul cu castel că un profesor care a făcut tam-tam în presă în urmă cu ceva timp, iritat fiind de comportamentul necivilizat al unui părinte, n-ar fi nici el chiar uşă de biserică. Vorbesc cârcotaşii de prin curtea şcolii că, în ultima vreme, dascălul cu pricina este extrem de irascibil, iar săracii copii nu mai ştiu care, încotro s-o apuce atunci când încep urletele şi injuriile. Şi nu numai atât, dar cârcotaşii spun că uneori, profesorul  mai şi urechiază pe câte-o loază de elev. Asta mai că n-ar fi nimic, dar sunt unii care susţin şi că acesta nu e singurul obicei prost al dascălului, ci mai are două vicii de care nu poate uita nici măcar în timpul orelor de curs. Zic şcolerii, dar noi nu băgăm mâna în foc că într-adevăr aşa se întâmplă, că deseori, proful cu pricina  mai trage o duşcă la repezeală şi mai aprinde câte o ţigară în şcoală, nepăsându-i de faptul că este văzut de elevi.

Gurile rele dintr-un municipiu cu lămpaşe vorbesc că şeful peste oamenii legii din localitate nu mai conteneşte cu abuzurile asupra angajaţilor săi. Deci nu-i o noutate că respectivul îi face cu ou şi cu oţet pe subalterni, dar se zvoneşte că în ultima vreme, îşi bagă nasul puternic în anchetele lor, pe care  uneori, ajunge să le compromită, obligându-i pe subordonaţi să acopere unele persoane. Şi pentru că interesul poartă fesul şi şeful ştie că se poate folosi după bunul său plac de puterile pe care le are în instituţia pe care o conduce, acesta câştigă din două părţi deodată, pe de-o parte scăpându-i pe unii de necaz, contracost, evident, şi pe de altă parte, ieşind basma curată, întrucât nu intervine decât în anchetele altora, dezinteresat fiind de problemele pe care le poate crea angajaţilor săi.

Vorbesc cârcotaşii că un primar dintr-o comună din apropierea reşedinţei de judeţ s-a hotărât să facă un pas important în viaţa sa politică. Astfel, zvonerii au aflat că primarul respectiv, cu trei trandafiri la piept, vrea să atace o primărie mai importantă, ca să nu rămână pe drumuri, în caz că se face reorganizarea teritorială şi primăria sa va fi desfiinţată. Cârcotaşii spun că edilul şef de care vorbim are însă o problemă. Uniunea din care face parte şi-a desemnat deja candidatul la primăria oraşului respectiv, un membru al săgetaţilor. Gurile rele povestesc că omul nostru a găsit repede soluţia. El va candida independent la postul de primar al oraşului cu pricina. De unde se vede treaba că tot mai mult, uniunea de care vorbim dă semne de slăbiciune, având în vedere că în mai multe locuri, candidaţii nu vor fi comuni. Oricum, edilul de care a venit vorba crede că are şanse mari să-l bată pe contracandidatul cu săgeată. Ca atare, vom trăi şi vom vedea.

Spun gurile rele că un parlamentar cu un trandafir la rever a ieşit rău de tot într-un sondaj efectuat de adversarii politici în municipiul cu castel, clasându-se doar pe locul al patrulea. În aceste condiţii, susţin cârcotaşii, colegii săi de partid s-au supărat tare de tot şi au ajuns la concluzia că acesta nu prea ar avea şanse la fotoliul de primar al municipiului respectiv. Vorbesc apropiaţii săi că este pentru prima oară, de când şi-a propus să candideze la primăria municipiului şi a tot lucrat cu sârg pentru asta, când sondajele îl dau pe un asemenea loc. De regulă, se situa pe primul sau al doilea loc în preferinţele locuitorilor municipiului. Acum, că i-a căzut pe cap pocinogul cu sondajul, care arată că şansele lui pentru câştigarea primăriei scad pe zi ce trece, cică domnul deputat se gândeşte serios să-şi schimbe strategia politică şi să se orienteze, din nou, spre un colegiu, pentru obţinerea unui nou mandat de parlamentar.

Un om de afaceri, care s-a dorit a fi şi mare politician, nu mai ştie cum să o scoată pe mânecă, după ce a primit bani cu nemiluita de la o primărie, pentru nişte lucrări pe care nu le-a executat. Culmea, spun gurile rele, omul ar trebui să se priceapă la finanţe, atât prin prisma funcţiei pe care o deţine pe la judeţ, dar şi a averii lui transfrontaliere. Numai că, acum, nu i-au prea ieşit socotelile. Cel puţin aşa vorbesc cârcotaşii. Şi, după ce ani de zile s-a prefăcut că lucrează, acum a pus biciul pe angajaţii lui, pe care îi scoate la muncă fie ploaie, fie ninsoare, pentru că factura trebuie decontată. Ghinionul lui este faptul că edilii care au plătit cu generozitate până acum au strâns băierile pungii şi i-au cerut afaceristului decontul detaliat.

Spun gurile rele că un clan interlop de prin sudul judeţului se laudă că are poliţia la degetul mic. Cum-necum, aceştia sunt în libertate, indiferent ce ar face, în timp ce poliţia mimează că îşi face treaba şi îi apără pe cei care se tem pentru viaţa lor. Şeful uniformelor din zonă promitea măsuri dure împotriva acestui grup, care terorizează o urbe întreagă, dar asta era cu ceva ani în urmă, când a fost numit în funcţie. Între timp, zilele au trecut, iar memoria şefului s-a şters puţin câte puţin. Vorbesc gurile rele că, de vină pentru amnezia bruscă a acestuia ar fi şi nişte fetiţe vesele şi bineînţeles minore, băgate în aşternuturile şefului, în camerele unui motel, aranjate bine cu aparatura necesară pentru imortalizarea scenelor petrecute în spatele uşilor închise.