Vorbeşte lumea prin târg că într-una dintre primăriile comunale din judeţ, toate sunt cu susul în jos. Cea mai nouă păţanie s-a întâmplat în urmă cu o săptămână, când un tânăr care abia împlinise 14 ani a vrut să îşi facă mult dorita carte de identitate. Ei bine, deşi s-a prezentat împreună cu persoana care era trecută în arhive drept capul gospodăriei, băiatul nu a putut fi luat în spaţiu locativ, aşa cum cere legea. Motivul este unul de neînţeles pentru cei implicaţi. Se pare că bătrânelul de la primărie, care se ocupă cu actele de identitate era un foarte bun prieten al celui care, în urmă cu mult timp, a fost trecut în registre cap al gospodăriei. De un an de zile, însă, pentru acea casă s-a schimbat persoana care este trecută în catastif drept cel care poate lua în spaţiu pe cineva. Bătrânelul, poate din cauza vârstei sau din cauză că era amic cu fostul cap al gospodăriei, nu a vrut nicicum să înţeleagă situaţia, tânărul fiind obligat să se reîntoarcă împreună cu acea persoană, care acum nu mai figura în registre. Ei bine, funcţionarul abia atunci i-a dat documentele necesare.

Vorbesc cârcotaşii pe la colţuri că printre primii clienţi ai celor care fac contrabandă cu ţigări prin pieţele hunedorene se află chiar cei care ar trebui să vegheze asupra menţinerii unor activităţi legale şi să-i umfle pe infractori. Susţin oamenii prin pieţele din marile municipii ale judeţului că taman indivizii îmbrăcaţi în straie care inspiră respect, sunt primii care se aprovizionează de la cei care vând ţigări de contrabandă. Cică, zic băgătorii de seamă, la primele ore ale zilei, când apar în zona pieţei cei cu ţigările netimbrate, băieţii în uniforma comunitară sunt primii care-şi fac aprovizionarea. Şi, mai mult ca sigur, că nu plătesc pentru ţigările luate, ele fiind considerate drept taxă de protecţie. Şi atunci, nici nu-i de mirare că deşi comunitarii împânzesc piaţa, bruneţeii vând ţigările sub nasul lor, fără nici o teamă.

Se aude că pe primarul unei comune situată pe Valea Mureşului, băiat simpatic de felul lui şi descurcăreţ, îl aşteaptă oarece surprize neplăcute în viitorul nu prea îndepărtat. Cică omul, ca orice primar, a făcut şi el ceva lucrări prin satele aparţinătoare comunei. Însă, adversarii săi politici şi nu numai ei, susţin că au dovezi de niscaiva licitaţii măsluite şi lucrări făcute de mântuială, dar recepţionate că ar fi fost realizate ca la carte. Asta, pentru ca şmecherii care au câştigat licitaţia să-i poată deconta edilului cel isteţ comisionul cuvenit. Acum, că vorbesc adversarii politici şi cârcotaşii de prin comună despre asemenea isprăvi n-ar fi mare lucru, mai ales că ele trebuie şi dovedite. Dar, se aude că unul dintre foştii săi contracandidaţi i-ar fi întocmit o reclamaţie stufoasă, la care a ataşat şi niscaiva documente pe care le-a mătrăşit de prin primărie, pe care a trimis-o recomandată la instituţia care luptă împotriva corupţiei.

Cică într-un municipiu situat prin sudul judeţului, autorităţile locale, dar şi oamenii legii, îndeosebi cei de la poliţia rutieră, se străduiesc, şi chiar au reuşit într-o oarecare măsură, să facă ordine în privinţa celor care fac transport ilegal de persoane. Toate ar fi bune şi frumoase, dacă ei nu ar fi sabotaţi chiar din interior, adică de nişte purtători de chipie care, se vede treaba, nu sunt nici poliţişti, dar nici miliţieni, ci un fel de amestec, adică poliţieni. Şi care au uitat că ei sunt oameni ai legii şi nu ai fărădelegii. Urmarea? Fiind pe felie cu cei care fac taximetrie la negru, poliţienii reuşesc să-i cam anunţe pe „piraţii şoselelor” atunci când se pune de o acţiune împotriva lor. Iar când ies la vânătoare rutieriştii şi cei de la celelalte instituţii abilitate, prinde orbul, scoate-i ochii.

Vorbeşte lumea că un adjunct de la o instituţie care se ocupă cu învăţământul s-a axat în prezent doar pe şpaga de verzişori. Obiceiul omului nu-i nou, gurile rele vorbind prin târg că încă de pe vremea când era director de şcoală lua de la părinţii elevilor şpagă. Numai că atunci accepta şi alte lucruri, nu doar bani, de pildă aparate electrocasnice. Asta, ca să aranjeze ploile, pentru a promova progeniturile acestora examenele. Aşa că, după ce a fost uns adjunct, nu şi-a uitat obiceiul. Numai că acum, nu mai acceptă decât verzişori, nu altceva. Şi treaba se pare că-i merge ca unsă, spun cârcotaşii, mai un examen, mai un post aranjat, toate costă, iar oamenii nu vor să ajungă pe drumuri, mai ales acum, pe vreme de criză. Să te mai miri, zic răspândacii, că omul cu pricina a ajuns să aibă o situaţie materială de invidiat, de parcă-i plouă cu bani în curte.

Vorbesc cârcotaşii din lumea politico-administrativă că mai mulţi primari din judeţ se gândesc serios să-şi schimbe coloratura politică, după ce au ajuns în opoziţie. Gurile rele spun că numărul edililor şefi care s-au săturat de opoziţie şi vor neapărat să simtă din nou, gustul puterii, creşte de la o zi la alta. Este vorba, cică, de edili şefi de comune, din ambele partide aflate în opoziţie. Cum legea nu le permite să demisioneze şi să migreze spre partidul diriguit de la Cotroceni, primarii de care facem vorbire au bătut deocamdată doar palma cu reprezentanţii puterii, cu promisiunea că vor sufla în continuare vârtos în pânzele corăbiei conduse oficial de premier şi, neoficial, de preşedinte. Este vorba, zic zvonerii din judeţ, despre vreo câţiva primari din Ţara Haţegului, câţiva de prin Zarand, dar şi de pe Valea Mureşului. Trocul făcut de toţi cei care se predau deja cu arme şi bagaje actualei puteri este că la alegerile de peste doi ani, tot ei să fie nominalizaţi pentru funcţiile deţinute acum. Deocamdată, au obţinut promisiunea că aşa va fi. Dar ştiţi cum este, deşteptul promite, iar prostul trage nădejde.

O avocată din oraşul cu cetate, recunoscută pentru încrâncenarea cu care se bate pentru drepturile clienţilor săi (cuvenite sau nu), pentru ferocitatea cu care îşi execută adversarii şi pentru răutatea discursului, a avut recent parte de o premieră greu de crezut în activitatea profesională. Cică o clientă, aflată în proces de divorţ, a picat la pace cu reclamatul din toate punctele de vedere, iar avocatei i s-a cerut doar să ajute la încheierea actelor de partaj, fără a-l mai „porcăi” şi „executa” pe cel care devenea fostul soţ. O astfel de cerere de divorţ de comun acord şi fără năbădăi, venită din partea avocatei războinice, a fost taxată cu umor de o judecătoare. Aceasta s-a arătat mirată de situaţie şi a ironizat-o pe avocată cu întrebarea: „Dar cum de este posibil aşa ceva, la un caz în care sunteţi implicată dumneavoastră, doamna avocat?”. Înghiţind în sec, avocata, care aproape nu concepe împăcarea dintre părţi, a întors-o ca Ploieşti şi a precizat că asistenţa sa juridică şi umană a fost „motorul” ajungerii la această înţelegere, spre hazul colegilor prezenţi, care-i cunoşteau felul de a fi.

Ca orice afacere în care banii vin de la stat şi programul „Rabla 2”, aflat în plină desfăşurare, este căpuşat de „băieţii deştepţi” sau de cei din sistem, care au relaţii influente. Astfel, la nivelul judeţului sunt foarte puţini oameni simpli, fără spate în sferele politice sau ale autorităţilor, care au reuşit să-şi ducă rabla la casat şi să primească respectivul talon de 3.800 lei, pe care să-l utilizeze la cumpărarea unei maşini noi, sau pe care să-l vândă altora, aflaţi în căutare de astfel de cupoane. Bârfitorii de serviciu au identificat cauza acestei situaţii şi susţin că principalii vinovaţi sunt reprezentanţii unor societăţi care au ca obiect de activitate vânzarea de maşini. Cică, unii „dilări” auto au făcut blat cu cei care au cupoanele şi adună rablele şi s-au înţeles să-şi împartă profitul. Sistemul este simplu. Cei de la centrele de colectare au anunţat că nu mai sunt cupoane, iar dealerii cumpără rable la preţuri modice (800 – 1.000 de lei) de la cei care şi-au pierdut speranţele că îşi pot valorifica maşina. Apoi, aceştia duc maşinile la casare, primesc cuponul şi lasă în schimb „dreptul” celor de la centrele de colectare. La final, dealerii valorifică cupoanele în agenţiile lor, fie oferindu-le clienţilor la preţuri mai mari, dar convenabile, fie trăgându-şi lor banii, când cineva cumpără o maşină cu banii jos. Afacerea nu e foarte ilegală, însă este  imorală.

Chef cu pistolul încărcat pe masă, ameninţări şi fetiţe. Acesta este tabloul unei chermeze pusă la cale la o cabană în creierii munţilor, de un băiat cu ochi albaştri, care lucrează la o structură informativă care are acronim din trei litere ezonatoare. Băiatul deştept, acoperit de o funcţie într-o companie de stat, a sărbătorit ziua bărbatului mai mult decât ar fi fost normal. Nu singur, ci împreună cu vreo câţiva şefi ai unei instituţii care se face obiectul supravegherii informative. N-ar fi nimic ieşit din comun, dat fiind faptul că omul îşi făcea serviciul, iar metodele prin care încerca acest lucru nu pot fi standardizate. Problema apare însă când chiar băiatul dă informaţii din cauza lui Bachus.  Strategia lui a fost următoarea: îi urcă în munte la chefuit pe cei pe care ar fi trebuit să-i lucreze informativ, îi îmbată bine şi apoi extrage de la ei tot ce ştiu, dar în practică, lucrurile au stat exact invers. Omul s-a îmbătat de mama focului şi a ciripit tot. Spun gurile rele că, încurajat de meseni, omul nostru şi-a scos pistolul din dotare, l-a pus pe masă să le arate cât de bazat este şi apoi a ameninţat sub formă de glumă câţiva tineri aflaţi în local, determinându-i să plece.

Şeful unor mineri din judeţ a intrat în atenţia organelor de cercetare penală, după ce, colegii lui l-au dat în gât că s-a băgat în afaceri cu banii subunităţii pe care trebuie să o conducă. Spun cârcotaşii că, directoraşul în cauză şi-a tras o firmă pe numele nevestei şi în cârdăşie cu un patron, face aprovizionarea cu lemn pentru unitate la un preţ exorbitant. Deşi i s-a spus de către şefii lui că nu mai sunt bani pentru asemenea achiziţii de lux şi că ar fi bine măcar să mai scadă din preţ dacă nu vrea să se retragă, directorul nu vrea cu nici un chip să facă după cum îi spun superiorii. Aşa se face, spun bârfitorii, că la subunitatea lui a ajuns pe facturi, lemn de brad, folosit pentru propte cu preţ de lemn exotic folosit la mobila luxuriantă a miliardarilor lumii. Cum afacerile puse la cale de directoraş au ajuns de pomină, dar de tras de mânecă nu se poate, pentru că are propte portocalii, jaful continuă şi astăzi. Asta, dacă nu cumva se vor sesiza şi oamenii legii, care nu se vor lăsa impresionaţi de coloratura lui politică şi-i vor arăta o pereche de cătuşe.

Vorbeşte lumea prin târg că a fost agitaţie mare înainte cu două săptămâni ca un înalt reprezentant al ministerului care se îngrijeşte de sănătatea românilor, să vină în vizită în localitatea de la poalele cetăţii. Se pare că angajaţii instituţiei vizitate de acesta ştiau că va fi prezent în localitate, dar nu ştiau exact ziua în care îşi va face simţită prezenţa. Acesta este motivul pentru care, în cele două săptămâni anterioare, toţi angajaţii trebăluiau ca furnicuţele. Au fost schimbate lenjeriile de pat în fiecare zi, sutele de geamuri ale clădirii au fost curăţate lună şi bec, duşumelele spălate zilnic de trei ori, iar tot personalul a trebuit să fie îmbrăcat cu haine noi şi bonete pe cap. Şi ca totul să fie perfect, datorită faptului că, într-una din zilele dinaintea apariţiei ministerialului, a plouat în rafale şi apoi ploaia s-a transformat în ninsoare, rezultând murdărirea geamurilor tocmai spălate, angajatele au primit ordin prietenesc să le mai spele o dată, doar nu vor ca înaltul demnitar să îşi facă o părere proastă despre ele.

Se pare că prostirea prostimii continuă în frumosul nostru judeţ. Aşa se face că, pentru a-şi atrage clienţii cu oferte ceva mai mici decât cele ale concurenţei, un sensibil lanţ de farmacii care se implică în acţiuni umanitare frecvent, îşi minte clienţii, afişând pe produse nişte preţuri, iar cumpărătorii, la casa de marcat, plătesc cu 10 la sută mai mult. Am fi putut crede că este doar o greşeală, dacă se întâmpla pentru un singur produs. Dar cum, într-o zi, una dintre clientele farmaciei, a cumpărat patru produse diferite şi toate au avut adaos de aproape 10 la sută din valoarea mărfii, credem că totul este doar o strategie de marketing, menită a trage în piept clienţii neatenţi. Atunci când a reclamat faptul că produsul costă mai mult decât scrie pe eticheta lui, vânzătoarea a dat vina pe colega care tocmai ieşise din schimbul de dimineaţă, spunând că aceea a uitat să schimbe preţurile. Suntem siguri că, indiferent de vânzătoare, nici una nu şi-ar fi asumat greşeala şi ar fi dat vina tot pe una dintre colege.

Vorbeşte lumea că un director de la o firmă mare din apropierea municipiului cu cetate a început bătălia pentru a obţine şi funcţia de lider al organizaţiei judeţene a partidului cu un trandafir. Vorbesc gurile rele că directorul nostru, care a condus o vreme judeţul, umblă prin teritoriu, încercând să-i convingă pe unii dintre primarii de aceeaşi culoare politică să îi dea votul la viitoarele alegeri pentru şefia organizaţiei, promiţându-le sponsorizări de ciment sau alte materiale de construcţii, cu care edilii să se mai gospodărească prin comunităţile lor, să mai repare una alta. Omul nostru vrea să cumpere voturile colegilor săi, deoarece, altfel nu ar putea să ajungă în fruntea filialei de partid. Acum, suntem curioşi cum vor reacţiona ceilalţi candidaţi la şefia organizaţiei de partid, care îşi fac campanie în mod corect şi nu merg cu şpaga pe la membri.

Şeful unei instituţii care se ocupă cu amendarea celor care încalcă regulile de protecţia mediului s-a gândit că i-a pus Dumnezeu mâna în cap. Asta, deoarece şeful de care vorbim a prins gust de putere, iar acum, conduc cei cu care s-a aliat, după ce a fost numit pe post de un partid cu balanţă. Comisarul nostru nu a stat mult pe gânduri, după ce partidul la care a aderat a revenit la cârma ţării, şi-a luat oferta de la firma sa particulară la subsuoară şi a plecat prin judeţ, pe la edili şi directori de firme de stat, vrând să-i oblige să cumpere de la el diferite produse. Nu ştim câţi dintre cei vizitaţi de comisarul care ar trebui să aibă cu totul şi cu totul alte preocupări au pus botul şi s-au lăsat ademeniţi de ofertele lui. Dar, cârcotaşii zic că s-au găsit vreo câţiva, nu prea mulţi, să cadă la pace cu omul de care facem vorbire.

Cică noua coaliţie a partidelor de stânga, mai de stânga decât partidul rozelor, şi care este în chinurile facerii încă din toamna anului trecut, s-ar fi înecat ca ţiganul la mal, din cauza unui act de trădare. Persoane bine informate din sânul noii grupări politice ce va să se nască totuşi, în ciuda tuturor cumpenelor, spun că portocaliul şef al naţiunii şi-ar fi dat seama dintr-o ochire de pericolul pe care-l reprezintă noul curent, care risca să-i spulbere popularitatea – dată fiind viaţa grea pe care o duc românii – şi atunci, a acţionat cum ştie el mai bine. Adică, a convins o parte dintre membrii fondatori cu greutate şi nume sonore în rândul activităţii universitare să renunţe la înfiinţarea noului partid de stânga şi să treacă de partea independenţilor, care, la rândul lor, se luptă de zor să facă şi ei un partid, declarat pe faţă susţinător al portocaliului şef al naţiunii. Gurile rele spun că universitarii cu pricina n-au plecat oricum, ci după ce şi-ar fi negociat la greu continuarea afacerii pe care ministresa trandafirie a Educaţiei era cât pe ce să le-o pună pe butuci, din prea mult zel pentru respectarea legislaţiei.

Faptele demonstrează că şi pe meleagurile noastre trăieşte un Bercea, numai că al nostru nu-i „mondialul”, ci este „universalul” de municipiu sudist, dar tot portocaliu în cerul gurii. Vorbesc gurile rele, că atunci când şi-a pus pirostriile pe cap, „universalul” a fost năşit de şeful municipiului şi consoarta lui, iar de atunci, sub protecţia naşilor, „universalul” şi-a ridicat tot felul de construcţii, apoi, mai spun gurile rele, ar fi primit în dar un teren chiar de unde va pleca telegondola, vadul cel mai bun destinat unui hotel, şi tot aşa. Cică nici oamenii legii nu prea pot face multe, adică sunt legaţi de mâini şi de picioare când e vorba de acţiunile „universalului”, că doar pe fin nu-l doare gura să ameninţe în stânga şi-n dreapta cu gradele lui de rudenie şi influenţa pe care o are. Numai că, de curând, „universalul” şi-ar fi pus în cap toată presa din sudul judeţului şi, în consecinţă, se va face ceva vânzoleală, de ochii lumii, ca norodul să doarmă liniştit că organele abilitate veghează.

O tânără blondă şi sexy, care este destul de activă în lumea politică locală, în rol de asistentă a celui mai tânăr reprezentant din judeţ, a partidului cu trei trandafiri, în camera superioară a Parlamentului, cică s-a apucat recent de afaceri. Spre cinstea ei, fata n-a intrat în vreo combinaţie cu statul, cu sprijinul şefului, ci şi-a tras un site prin care pune în vânzare „veşminte frumoase, de calitate, dar şi genţi sau accesorii pentru femei”. Nu se ştie dacă deschiderea afacerii e dovadă că şeful ei n-o plăteşte suficient de bine, însă frumoasa „politiciană” pare destul de afectată financiar, din moment ce oferă spre vânzare şi haine purtate. Adică, second-hand. Astfel, în oferta prezentă pe site, „marfa” este împărţită în trei categorii, după cum urmează: nou – adică chiar nou, cu etichetă; impecabil – tot nou, dar fără etichetă; bine, poate o fi purtată de câteva ori; vintage – prea frumoasă ca să-i rezişti, hăinuţă cu poveste. Iar explicaţia este de înţeles cu adevărat numai de reprezentantele sexului frumos „că între noi, fetele, ne mai împrumutăm, din când în când, hainele, iar rochiile de la închirieri te vor cuceri, cu siguranţă”.

Oficial şi chiar ştiinţific (adică pe baza statisticii) viteza este principala cauză a mult prea numeroaselor accidente de circulaţie din România. În consecinţă, poliţia s-a dotat recent cu radare extrem de performante (şi scumpe), pentru a-i linişti, chipurile, pe presupuşii vitezomani, semn că purtătorii de chipiu judecă lucrurile doar din acest unghi de vedere extrem. De fapt, zic cârcotaşii, excesele de viteză sunt generate, în România, în 95 la sută din cazuri de infrastructura deficitară. E de înţeles că nu-ţi vine să circuli cu viteza legală de 50 la oră prin diverse comune, când se întâmplă ca drumul să fie liber şi cât de cât circulabil, după ce ai stat ore în şir în coloane, sau ai mers cu 20-30 la oră prin gropi şi hârtoape incredibile. Dincolo de „teoria” vitezei, zvonerii dau de ştire că românii au găsit deja ac de cojocul noilor şi performantelor radare ale poliţiştilor rutierişti. Astfel, pe Internet circulă deja e-mail-uri cu numerele de înmatriculare ale Logan-urilor dotate cu noile aparate. Cică, în judeţul de baştină al preşedintelui, maşinile cu noile radare au numere de Bucureşti, au în componenţă cifra 18, iar prima literă din cele trei este Z. Iar în judeţ la noi, cârcotaşii spun că înmatricularea e aproximativ identică, doar că cifra este alta.

Şeful unei instituţii odinioară militarizată, bate săptămânal ţara în lat, către kilometrul zero, unde încearcă din răsputeri să-şi aranjeze un post de conducere la centrul judeţean al instituţiei care apără legea. Gurile rele spun că omul nostru, versat în afaceri cu tutun şi cu multe hibe la dosarul său pe când conducea o ramificaţie locală a instituţiei respective, vrea să-l debarce pe actualul şef de la centru, profitând şi de un adjunct al acestuia, dar şi de cârdăşia sa cu un politician din judeţ, aflat odinioară, el şi nevasta lui, în graţiile conducătorului iubit al statului. Zarurile cică au fost aruncate şi de la kilometrul zero s-a dat dispoziţie să i se găsească nod în papură actualului şef, iar dacă la el nu poate fi nimic găsit, atunci, măcar la subalternii săi să se facă un loc.

Un edil care-şi spiona angajaţii, de i s-a dus vestea în toată ţara, atât pentru fapta asta, cât şi pentru nişte kitschuri construite din dispoziţia sa şi amplasate în urbea pe care o conduce, spun gurile rele că s-a înfruptat din banii localnicilor, pentru a-şi echipa amanta cu silicoane şi dinţi din porţelan. În plus, respectivul şi-a adus ibovnica lângă el în instituţie şi o plăteşte regeşte, doar pentru că-i satisface poftele sexuale. Numai că, spun cârcotaşii, dama respectivă s-a cam văzut cu sacii în căruţă şi s-a săturat să accepte un butucănos lângă ea în fiecare noapte, aşa că şi-a găsit un alt iubiţel, tinerel şi bine făcut. Relaţia lor se consumă la un local din munte, mai spun informatorii, cel puţin de două ori pe săptămână. Blondina nu renunţă însă la relaţia ei cu sponsorul principal, pentru că încă mai are balta peşte, cel puţin pentru încă aproape doi ani.