Vorbeşte lumea prin târg că a fost agitaţie mare înainte cu două săptămâni ca un înalt reprezentant al ministerului care se îngrijeşte de sănătatea românilor, să vină în vizită în localitatea de la poalele cetăţii. Se pare că angajaţii instituţiei vizitate de acesta ştiau că va fi prezent în localitate, dar nu ştiau exact ziua în care îşi va face simţită prezenţa. Acesta este motivul pentru care, în cele două săptămâni anterioare, toţi angajaţii trebăluiau ca furnicuţele. Au fost schimbate lenjeriile de pat în fiecare zi, sutele de geamuri ale clădirii au fost curăţate lună şi bec, duşumelele spălate zilnic de trei ori, iar tot personalul a trebuit să fie îmbrăcat cu haine noi şi bonete pe cap. Şi ca totul să fie perfect, datorită faptului că, într-una din zilele dinaintea apariţiei ministerialului, a plouat în rafale şi apoi ploaia s-a transformat în ninsoare, rezultând murdărirea geamurilor tocmai spălate, angajatele au primit ordin prietenesc să le mai spele o dată, doar nu vor ca înaltul demnitar să îşi facă o părere proastă despre ele.

Se pare că prostirea prostimii continuă în frumosul nostru judeţ. Aşa se face că, pentru a-şi atrage clienţii cu oferte ceva mai mici decât cele ale concurenţei, un sensibil lanţ de farmacii care se implică în acţiuni umanitare frecvent, îşi minte clienţii, afişând pe produse nişte preţuri, iar cumpărătorii, la casa de marcat, plătesc cu 10 la sută mai mult. Am fi putut crede că este doar o greşeală, dacă se întâmpla pentru un singur produs. Dar cum, într-o zi, una dintre clientele farmaciei, a cumpărat patru produse diferite şi toate au avut adaos de aproape 10 la sută din valoarea mărfii, credem că totul este doar o strategie de marketing, menită a trage în piept clienţii neatenţi. Atunci când a reclamat faptul că produsul costă mai mult decât scrie pe eticheta lui, vânzătoarea a dat vina pe colega care tocmai ieşise din schimbul de dimineaţă, spunând că aceea a uitat să schimbe preţurile. Suntem siguri că, indiferent de vânzătoare, nici una nu şi-ar fi asumat greşeala şi ar fi dat vina tot pe una dintre colege.

Vorbeşte lumea că un director de la o firmă mare din apropierea municipiului cu cetate a început bătălia pentru a obţine şi funcţia de lider al organizaţiei judeţene a partidului cu un trandafir. Vorbesc gurile rele că directorul nostru, care a condus o vreme judeţul, umblă prin teritoriu, încercând să-i convingă pe unii dintre primarii de aceeaşi culoare politică să îi dea votul la viitoarele alegeri pentru şefia organizaţiei, promiţându-le sponsorizări de ciment sau alte materiale de construcţii, cu care edilii să se mai gospodărească prin comunităţile lor, să mai repare una alta. Omul nostru vrea să cumpere voturile colegilor săi, deoarece, altfel nu ar putea să ajungă în fruntea filialei de partid. Acum, suntem curioşi cum vor reacţiona ceilalţi candidaţi la şefia organizaţiei de partid, care îşi fac campanie în mod corect şi nu merg cu şpaga pe la membri.

Şeful unei instituţii care se ocupă cu amendarea celor care încalcă regulile de protecţia mediului s-a gândit că i-a pus Dumnezeu mâna în cap. Asta, deoarece şeful de care vorbim a prins gust de putere, iar acum, conduc cei cu care s-a aliat, după ce a fost numit pe post de un partid cu balanţă. Comisarul nostru nu a stat mult pe gânduri, după ce partidul la care a aderat a revenit la cârma ţării, şi-a luat oferta de la firma sa particulară la subsuoară şi a plecat prin judeţ, pe la edili şi directori de firme de stat, vrând să-i oblige să cumpere de la el diferite produse. Nu ştim câţi dintre cei vizitaţi de comisarul care ar trebui să aibă cu totul şi cu totul alte preocupări au pus botul şi s-au lăsat ademeniţi de ofertele lui. Dar, cârcotaşii zic că s-au găsit vreo câţiva, nu prea mulţi, să cadă la pace cu omul de care facem vorbire.

Cică noua coaliţie a partidelor de stânga, mai de stânga decât partidul rozelor, şi care este în chinurile facerii încă din toamna anului trecut, s-ar fi înecat ca ţiganul la mal, din cauza unui act de trădare. Persoane bine informate din sânul noii grupări politice ce va să se nască totuşi, în ciuda tuturor cumpenelor, spun că portocaliul şef al naţiunii şi-ar fi dat seama dintr-o ochire de pericolul pe care-l reprezintă noul curent, care risca să-i spulbere popularitatea – dată fiind viaţa grea pe care o duc românii – şi atunci, a acţionat cum ştie el mai bine. Adică, a convins o parte dintre membrii fondatori cu greutate şi nume sonore în rândul activităţii universitare să renunţe la înfiinţarea noului partid de stânga şi să treacă de partea independenţilor, care, la rândul lor, se luptă de zor să facă şi ei un partid, declarat pe faţă susţinător al portocaliului şef al naţiunii. Gurile rele spun că universitarii cu pricina n-au plecat oricum, ci după ce şi-ar fi negociat la greu continuarea afacerii pe care ministresa trandafirie a Educaţiei era cât pe ce să le-o pună pe butuci, din prea mult zel pentru respectarea legislaţiei.

Faptele demonstrează că şi pe meleagurile noastre trăieşte un Bercea, numai că al nostru nu-i „mondialul”, ci este „universalul” de municipiu sudist, dar tot portocaliu în cerul gurii. Vorbesc gurile rele, că atunci când şi-a pus pirostriile pe cap, „universalul” a fost năşit de şeful municipiului şi consoarta lui, iar de atunci, sub protecţia naşilor, „universalul” şi-a ridicat tot felul de construcţii, apoi, mai spun gurile rele, ar fi primit în dar un teren chiar de unde va pleca telegondola, vadul cel mai bun destinat unui hotel, şi tot aşa. Cică nici oamenii legii nu prea pot face multe, adică sunt legaţi de mâini şi de picioare când e vorba de acţiunile „universalului”, că doar pe fin nu-l doare gura să ameninţe în stânga şi-n dreapta cu gradele lui de rudenie şi influenţa pe care o are. Numai că, de curând, „universalul” şi-ar fi pus în cap toată presa din sudul judeţului şi, în consecinţă, se va face ceva vânzoleală, de ochii lumii, ca norodul să doarmă liniştit că organele abilitate veghează.

O tânără blondă şi sexy, care este destul de activă în lumea politică locală, în rol de asistentă a celui mai tânăr reprezentant din judeţ, a partidului cu trei trandafiri, în camera superioară a Parlamentului, cică s-a apucat recent de afaceri. Spre cinstea ei, fata n-a intrat în vreo combinaţie cu statul, cu sprijinul şefului, ci şi-a tras un site prin care pune în vânzare „veşminte frumoase, de calitate, dar şi genţi sau accesorii pentru femei”. Nu se ştie dacă deschiderea afacerii e dovadă că şeful ei n-o plăteşte suficient de bine, însă frumoasa „politiciană” pare destul de afectată financiar, din moment ce oferă spre vânzare şi haine purtate. Adică, second-hand. Astfel, în oferta prezentă pe site, „marfa” este împărţită în trei categorii, după cum urmează: nou – adică chiar nou, cu etichetă; impecabil – tot nou, dar fără etichetă; bine, poate o fi purtată de câteva ori; vintage – prea frumoasă ca să-i rezişti, hăinuţă cu poveste. Iar explicaţia este de înţeles cu adevărat numai de reprezentantele sexului frumos „că între noi, fetele, ne mai împrumutăm, din când în când, hainele, iar rochiile de la închirieri te vor cuceri, cu siguranţă”.

Oficial şi chiar ştiinţific (adică pe baza statisticii) viteza este principala cauză a mult prea numeroaselor accidente de circulaţie din România. În consecinţă, poliţia s-a dotat recent cu radare extrem de performante (şi scumpe), pentru a-i linişti, chipurile, pe presupuşii vitezomani, semn că purtătorii de chipiu judecă lucrurile doar din acest unghi de vedere extrem. De fapt, zic cârcotaşii, excesele de viteză sunt generate, în România, în 95 la sută din cazuri de infrastructura deficitară. E de înţeles că nu-ţi vine să circuli cu viteza legală de 50 la oră prin diverse comune, când se întâmplă ca drumul să fie liber şi cât de cât circulabil, după ce ai stat ore în şir în coloane, sau ai mers cu 20-30 la oră prin gropi şi hârtoape incredibile. Dincolo de „teoria” vitezei, zvonerii dau de ştire că românii au găsit deja ac de cojocul noilor şi performantelor radare ale poliţiştilor rutierişti. Astfel, pe Internet circulă deja e-mail-uri cu numerele de înmatriculare ale Logan-urilor dotate cu noile aparate. Cică, în judeţul de baştină al preşedintelui, maşinile cu noile radare au numere de Bucureşti, au în componenţă cifra 18, iar prima literă din cele trei este Z. Iar în judeţ la noi, cârcotaşii spun că înmatricularea e aproximativ identică, doar că cifra este alta.

Şeful unei instituţii odinioară militarizată, bate săptămânal ţara în lat, către kilometrul zero, unde încearcă din răsputeri să-şi aranjeze un post de conducere la centrul judeţean al instituţiei care apără legea. Gurile rele spun că omul nostru, versat în afaceri cu tutun şi cu multe hibe la dosarul său pe când conducea o ramificaţie locală a instituţiei respective, vrea să-l debarce pe actualul şef de la centru, profitând şi de un adjunct al acestuia, dar şi de cârdăşia sa cu un politician din judeţ, aflat odinioară, el şi nevasta lui, în graţiile conducătorului iubit al statului. Zarurile cică au fost aruncate şi de la kilometrul zero s-a dat dispoziţie să i se găsească nod în papură actualului şef, iar dacă la el nu poate fi nimic găsit, atunci, măcar la subalternii săi să se facă un loc.

Un edil care-şi spiona angajaţii, de i s-a dus vestea în toată ţara, atât pentru fapta asta, cât şi pentru nişte kitschuri construite din dispoziţia sa şi amplasate în urbea pe care o conduce, spun gurile rele că s-a înfruptat din banii localnicilor, pentru a-şi echipa amanta cu silicoane şi dinţi din porţelan. În plus, respectivul şi-a adus ibovnica lângă el în instituţie şi o plăteşte regeşte, doar pentru că-i satisface poftele sexuale. Numai că, spun cârcotaşii, dama respectivă s-a cam văzut cu sacii în căruţă şi s-a săturat să accepte un butucănos lângă ea în fiecare noapte, aşa că şi-a găsit un alt iubiţel, tinerel şi bine făcut. Relaţia lor se consumă la un local din munte, mai spun informatorii, cel puţin de două ori pe săptămână. Blondina nu renunţă însă la relaţia ei cu sponsorul principal, pentru că încă mai are balta peşte, cel puţin pentru încă aproape doi ani.

Se pare că într-una dintre instituţiile statului se face curăţenie o dată la şapte luni. Doar aşa se poate explica faptul că dosarele depuse în vara trecută îşi fac apariţia abia acum, când afară iasă soarele şi oamenii se apucă de curăţenia de primăvară. Mai multe tinere au depus, acum aproape un an de zile, nişte acte, pentru a primi o indemnizaţie legală, de la bugetul statului. Cu toate că în fiecare lună aşteptau poştaşul pentru a-şi primi banii, jale mare! Poştaşul nu a mai venit, şi nu pentru că ar fi fost plecat pe undeva, ci pentru că, se pare că dosarele lor au făcut picioare şi au luat-o la goană din biroul angajaţilor statului. Când s-au hotărât să contacteze instituţia, pentru a vedea situaţia în care se află cererile lor, femeile au primit un răspuns stupefiant: „am pierdut, doamnelor, dosarele, dar haideţi, completaţi alte adeverinţe şi o să le rezolvăm pe acestea, în cel mai scurt timp”. Supărate de mama focului, nu au mai completat nimic şi s-au adresat primăriei de care aparţineau. Ei bine, atunci când primarul a sunat la acea instituţie, dosarele au apărut ca prin minune, şi, după o săptămână, tinerele şi-au primit banii. Ceea ce arată că un om sus-pus face în două minute, cât nu face un cetăţean simplu în şapte luni.

Vorbeşte lumea prin târg, cum că la un super magazin din oraşul cu un celebru castel medieval, care se laudă prin reclamele sale că toate produsele comercializate de ei sunt proaspete şi numai bune pentru a te înfrupta, a existat săptămâna trecută, un întreg stoc de iaurturi pentru copii, cu data expirată. A păţit-o o doamnă care, vrând să cumpere un desert pentru nepoţică, a ajuns acasă cu iaurturile stricate. Culmea ghinionului, în aceeaşi zi, şi fiica sa a ajuns la rafturile cu iaurturi ale magazinului respectiv şi a cumpărat aceleaşi iaurturi cu data de valabilitate expirată. Enervate la culme de ţepele primite, amândouă femeile s-au întors la magazin cu bonurile fiscale şi cu iaurturile în plasă. Dar, culmea superghinionului, odată ajunse la casiera care le-a luat banii, aceasta, în loc să asculte păsul cumpărătoarelor şi apoi să cheme şeful de raion sau de magazin să le rezolve problema, s-a luat cu ele la harţă. Noroc că, auzind scandal, şeful de tură şi-a făcut imediat apariţia şi a rezolvat problema femeilor.

Deşi alegerile locale vor avea loc abia peste doi ani, se pare că va fi bătaie mare pe postul de edil şef al municipiului cu vestit castel medieval. Zvonerii de serviciu îşi fac datoria la fix şi dau sfoară-n târg mintenaş ce află de un nou pretendent la fotoliul deţinut actualmente de primarul liberal, cu alură şi obiceiuri de american. Culmea este că persoanele scoase până acum pe piaţă de gura lumii, cum că vor să ia scaunul de sub fundul „americanului”, sunt nume grele din urbea cu castel. Cică, primul care şi-a arătat intenţia de a candida la fotoliul de primar este un parlamentar cu experienţă de două mandate, aparţinând acum de partidul portocaliu. El îşi pregăteşte candidatura din timp, lucrând, cică, vârtos, la consolidarea poziţiei sale în rândul electoratului local. A doua persoană care râvneşte, zic gurile rele, la acelaşi fotoliu, este tot un portocaliu, adică fostul edil şef în mandatul anterior, dar care ar zice că va candida independent, dacă partidul nu-l mai nominalizează. Noi nu băgăm mâna în foc de această variantă, dar dacă răspândacii au lansat-o prin târg, am dat-o şi noi pe ţeavă. În sfârşit, a treia candidatură ar veni, cică, din partea unui cunoscut personaj din oraş, mare director mare peste ce a mai rămas din citadela de foc a oţelului, care mai în glumă, mai în serios, ar fi spus-o, şi nu doar o dată, prietenarilor, că dacă se enervează, va candida pentru funcţia de edil şef al municipiului.

Cică un foarte controversat politician din judeţ, pus numai pe ceartă, scandal şi delaţiuni la DNA, şi care, prin felul lui de a fi, aduce numeroase deservicii partidului portocaliu, era s-o ia pe cocoaşă într-una din zilele trecute. Rămas fără slujbă, după ce a fost mătrăşit de pe postul de prim reprezentant al guvernului în teritoriu şi a pierdut şi alegerile pentru şefia legislativului judeţean, individul l-a tot bătut la cap pe unul din superiorii săi de la partid, ajuns ministru, să-i găsească şi lui un rost, că deh, nu se poate să fie lăsat pe cracă tocmai el, care s-a bătut pentru gloria partidului, până la ultimul petic de izmană. Aşa că, în cele din urmă, a ajuns şef la o mare unitate economică din judeţ. Dar, cum s-a văzut uns acolo, deşi nu prea are habar, zic subalternii lui, despre cum stau lucrurile în firmă, el a început să taie şi să spânzure. Ameninţări peste ameninţări, controale de zi şi de noapte pe capul angajaţilor, că nu ştiu oamenii ce să creadă. Azi aşa, mâine aşa, dar cică la un asemenea control a dat peste un salariat care nu era prea dus la biserică. Şi cum s-a luat de el, ăla pe loc s-a înroşit la faţă mai ceva ca un corcodan şi, zic martorii oculari, abia a scăpat dom’ director fără să încaseze câteva scatoalce peste scăfârlie.

Vorbeşte lumea prin târg că portocaliii autohtoni profită de frecuşurile şi războaiele din partidele adverse, ca să-şi vadă liniştiţi de treabă. Că doar, la cum decurg vremurile – mă refer la cât de mult s-a comprimat timpul – statul la putere poate fi mai scurt decât planificările făcute şi în consecinţă, nici „acumulările” n-or fi pe măsura celor visate. Cică unul din centrele noi apărute pentru derularea programului „Rabla“ aparţine unui tânăr portocaliu cu ceva funcţie în pepiniera de partid. Spun cârcotaşii să juniorul s-a trezit peste noapte cu acreditarea necesară desfăşurării activităţii şi atât de surprinzătoare fu pleaşca venită de la centru, încât nici măcar nu avea pregătit personalul, dar nici atelierul. Mai deunăzi, cică era mare coadă mare la unitatea cu pricina, pe motivele mai sus menţionate, aşa că beneficiarii au fost reprogramaţi, peste câteva zile, până îşi pune omul la punct toate cele. Tot gurile rele spun că autorizaţiile ar fi fost date pe sprânceană, la cât mai puţine unităţi de acest fel, ca să nu concureze între ele şi să facă profit cât mai mare. Cică pe la noi, sunt vreo trei, iar în judeţul vecin, doar una.

Cică, de ceva vreme, circulă nişte poze indecente cu o doamnă frumoasă foc, de toţi bărbaţii întorc privirile după ea. Brunetă, cu ochi de culoare deschisă, vorbă mieroasă cu ton grav, de parcă ar fi făcut cursuri de cum să seduci prin vorbe, fata se pregăteşte de zor în descifrarea secretelor fiscului, având promisiunea certă că va prinde un post de şef într-o unitate din sudul judeţului. Gurile rele spun că are tenul portocaliu şi pentru îmbogăţirea CV-ului a lucrat de zor, ore suplimentare, atât la firme private şi de stat, cât şi prin paturile patronilor. Cert este că fetei i s-a dus vestea, iar când unii dintre iubiţi au aflat de gândurile-i măreţe, au scos la iveală un dosar cu fotografii indecente, cu ei şi doamna cu pricina. Spun ei, că nu fac altceva, decât să arate şi altora metoda prin care s-a ridicat în funcţii, câştigând graţiile cu farmecele ei. Chiar şi foştii şefi-oameni de afaceri cu greutate în zona sudică-spun că este o femeie cu adevărat frumoasă şi merită un post de conducere, pentru că este şi descurcăreaţă şi „învaţă repede”. Gurile rele spun că mai nasol e că pozele îndosariate de foştii iubiţi nu circulă doar prin cercuri dubioase, ci şi prin direcţia judeţeană în care femeia munceşte pe rupte să câştige cât mai multă experienţă, în domeniu.

Ultimele „entităţi tinere” cu activitate culturală (mă rog, sub formă de dans modern), ce îşi desfăşurau activitatea într-un lăcaş de profil din oraşul cu castel, au fost aruncate în stradă, din cauza… războiului dintre generaţii. Cică, administratorii instituţiei respective n-au mai suportat muzica, distracţia, tinereţea exuberantă a artiştilor şi cine mai ştie ce, şi au sesizat brusc şi dintr-o dată că aceştia au stricat o clanţă de la una dintre săli. Imediat, au făcut referate, rapoarte şi scandal şi au obţinut interzicerea accesului tinerilor în sălile instituţiei, susţinută din bani publici. Se pare că dictatura birocraţilor va avea parte de o reacţie vehementă a tinerilor, care au dat mass-uri pe Internet (că sfoara în ţară e depăşită) şi pun la cale o acţiune de protest a tuturor organizaţiilor din localitate. Fie ca victoria să fie a celor care au cu adevărat dreptate.

Justiţia care se face într-o judecătorie din sudul judeţului fie e oarbă, fie are o plăcere deosebită în a se lăsa orbită, însă în mod sigur nu are suflet şi nu ştie (sau nu-i pasă) ce înseamnă să creşti doi copii, fără un părinte. Spun gurile rele, că instituţia cu „balanţa” a pus botul la vrăjeala cu argumente din sfera crizei financiare a unui miliardar din zonă şi a redus de aproape cinci ori pensia alimentară pe care acesta o avea de plătit, după procesul de divorţ, celor doi copii ai săi. Astfel, în loc de 3.000 de lei lunar, ditamai miliardarul, care printre altele e băgat şi în politică, mai trebuie să achite lunar doar 664 lei, 400 de lei fetiţei şi 264 de lei băieţelului, pe care-i are cu fosta sa soţie. Nu ştim ce argumente sau ce fişă fiscală o fi prezentat miliardarul, însă o astfel de decizie este dezgustătoare chiar şi pentru justiţia din România, în contextul în care respectivul are afaceri recunoscute ca extra-profitabile şi maşini de sute de mii de euro. Cât despre valoarea de tată a respectivului, care nu doar că şi-a lăsat soţia şi copiii, dar îi mai şi tratează cu zgârcenie, nu mai e nimic de zis. Lovită dur de situaţie, fosta soţie s-a adresat unei instanţe judeţene, cică superioare. Femeia a solicitat bilanţul contabil al societăţilor unde fostul soţ e acţionar sau proprietar, însă deocamdată, procesul e la faza de amânări. Iar la cât durează procesele în România, e posibil ca ambii copii ai miliardarului să împlinească între timp 18 ani şi să nu mai aibă dreptul la pensie alimentară.

Controale peste controale pe capul unui şef care se ocupă cu protecţia alimentară. Omul este hărţuit de doi şefi, care sunt rude cu potentaţi din partidul stat, iar pentru că a refuzat să facă jocul lor, i s-a pus gând rău. Cei doi au o mică afacere cu animale, pe care le vând la negru. Aşa că au venit într-o zonă cu mulţi mineri, pentru a-şi da bovinele, numai că n-au reuşit să convingă pe nimeni să le cumpere. Au apelat la şeful amintit mai sus, însă omul nu s-a băgat, pentru că era ilegal. Drept pedeapsă pentru că nu vrea, are din două în două zile, dubioşi care îi răscolesc biroul, pentru a găsi măcar un ac de gămălie care, nu e la locul lui. Până acum şeful de la protecţie a fost curat, aşa că în ciuda încercărilor de a-i găsi o bubă pentru care să fie dat afară, nu s-a reuşit. Cum nici nu sunt şanse de izbândă pe calea asta, controlorii se gândesc la o înscenare, spun cârcotaşii, mai ales că nu este membru al partidului portocaliu şi asta îl face o ţintă obligatorie.

Mahării dintr-o industrie subterană, care zice-se că le apără interesele celor care trudesc, şi-au schimbat locul unde se destrăbălau în voie şi puneau la cale afaceri cu banii muritorilor. Bârfitorii spun că respectivii s-au refugiat în sălbăticie, la o cabană nou-nouţă, după ce s-a cam aflat de locul lor de joacă. Noul cuibuşor de nebunii este bine ascuns de ochii lumii, iar pentru a se ajunge la el, trebuie să treci printr-un cimitir şi poteci, pe care le pierzi uşor dacă nu ai instrucţiuni clare. Ajunşi aici, spun cârcotaşii, găsim o micuţă cabană cu teren de fotbal şi tenis, muzicanţi şi folcloriste, adică fetiţe dornice de tăvăleală pe bani buni. De ele au parte aproape în fiecare sfârşit de lună şefii, dar şi alţi boşi veniţi de la Capitală. Gurile rele spun că ultimul dezmăţ a avut loc chiar în acest week-end, când de la centru a venit un mare mahăr, ce va conduce pe viitor industria. Ca să-i aibă la suflet pe reprezentanţii muncitorilor, a avut parte de o petrecere ca la carte, iar fetiţele au fost atracţia numărul 1. Ar mai fi de spus că locaţia unde au loc aceste întâlniri de destindere este păzită strict, mai abitir decât un buncăr de preşedinte.