Vorbesc cârcotaşii că un primar dintr-o comună renumită de pe Valea Mureşului s-a gândit el într-o seară, că nu ar mai trebui să lupte atât de tare, pentru ca şeful lui de partid  să obţină un scor bun în zona păstorită de el, deoarece acesta n-ar mai prea avea şanse să câştige un nou mandat pe funcţia pe care o deţine acum. Aşa că, după ce a rumegat lucrurile, în timp ce sorbea liniştit dintr-o stacană cu vin, dându-şi seama cum vor merge voturile, primarul de care facem vorbire a ajuns la concluzia că este bine pentru el să bată palma cu contracandidatul şefului său pe linie de partid şi să-l susţină pe acesta în alegeri. Numai că omul mai avea o problemă. Fiica acestuia lucrează taman în instituţia condusă de şeful său pe linie politică, iar dacă acesta se prinde de trădare, mai mult ca sigur că-i va pune odrasla pe liber.  Aşa că primarului cu pricina îi cam bâţâie fundul, să nu se prindă cine trebuie de mişcarea sa, până la alegeri. Că de atunci încolo, de-o fi una, de-o fi alta, problema odraslei se va rezolva.

Gurile rele povestesc că un candidat la postul de edil şef din oraşul cu cetate a fost văzut, mai deunăzi, pe holurile primăriei. Martorii spun că respectivul candidat a mers în vizită la primărie, pentru a-i cunoaşte pe salariaţi, spunându-le tuturor că el va câştiga alegerile şi că vrea să-i cunoască mai devreme pe cei care lucrează acolo. Zvonerii au dat iute pe goarnă vestea că funcţionarii din primărie nu doar că şi-au dat ghionturi, ci s-au pus pe râs de-a binelea, când au aflat de ce se preumblă prin birourile lor respectivul candidat. Asta, fiindcă toţi sunt siguri că omul n-are nici o şansă să ajungă şeful lor. De altfel, el şi-a mai încercat şi la alegerile precedente norocul, candidând pentru postul de primar, dar  a obţinut un scor descurajator, ca să nu-i spunem altcumva. Acum, noi ce să spunem? Teoretic, oricare candidat are şanse să ajungă primar. Numai că, ştiţi cum vine vorba? Teoria ca teoria, dar practica ne omoară!

Vorbesc cârcotaşii că adversarii politici ai celor cu săgeată şi trei roze deţin un filmuleţ, în care apar mai mulţi muncitori care lucrează la drumuri într-un oraş cu iz de staţiune. Problema, susţin gurile rele, nu este că ei muncesc pe rupte la asfaltarea drumurilor din localitate, ci că aceştia au primit ordine clare să asfalteze drumurile care duc la vilele unor boşi cu trei trandafiri la rever şi cu săgeată la curea. Şi, cum oamenii au fost surprinşi taman când asfaltau, pe banii cetăţenilor, se-nţelege, drumurile către trei dintre barosanii din judeţ, atunci, ce şi-au spus adversarii lor politici? Că nu ar strica să se facă publică înregistrarea cu pricina, să vadă şi locuitorii oraşului respectiv pe ce anume se duc banii din taxele şi impozitele strânse la primărie. Două dintre vile sunt, se pare, gemene, asta, pentru că proprietarii lor sunt colegi de partid şi, mai mult ca sigur, de afaceri cu iz penal.

Spun zvonerii că mai mulţi vlăjgani sunt văzuţi în aceste zile de campanie electorală, prin oraşul cu castel, unde au un scop bine stabilit. Cică, susţin cârcotaşii, că aceştia nu fac altceva, decât să rupă afişele celui mai de temut adversar politic al actualului şef de la judeţ. Şi, pentru că oamenii nu fac decât ceea ce sunt plătiţi să facă, ei spun şi-n stânga şi-n dreapta că sunt remuneraţi cu 100 de lei pe zi, la care se adaugă motorina consumată, pentru ca să rupă afişele respective. Cârcotaşii povestesc că băieţii de care vorbim au spus că ei oricum votează cu cine vor, că nu li se poate impune să pună ştampila pe cine le dictează un personaj amintit. Zvonerii spun că persoanele care rup de zor afişele electorale ale unora dintre candidaţi, pe lângă 100 de lei şi motorina decontată zilnic, mai primesc şi câteva sticle cu alcool, aşa, pentru ca haidamacii respectivi să aibă mai zvânc la rupt afişele.

Matrapazlâcurile din fotbal sunt mascate de multe ori prin aducerea pe banca acuzaţilor a unor vinovaţi… fără vină. Astfel, antrenorul unei echipe de fotbal din sudul judeţului a fost scos ţap ispăşitor pentru o înfrângere suferită de jucătorii săi într-un meci cu o echipă vecină, deşi există informaţii că partida ar fi fost trântită la nivel mai înalt. Cică finanţatorul echipei a dat ordin unor jucători de încredere, fără ştirea tehnicianului, să se predea în respectivul meci, pentru că avea datorii pe linie politică faţă de oficialii echipei adverse. Cum era de aşteptat, echipa a fost învinsă, şi datoriile achitate. Pentru a masca şmecheria, omul cu bani a mimat supărarea şi l-a concediat prin telefon pe antrenor, care oricum, avea un salariu prea mare. Tehnicianul, care nu e chiar un neica nimeni, a reacţionat diplomatic, anunţând că demisionează, pentru a-şi apăra imaginea. Mai mult, el a lăsat să se înţeleagă că va da în vileag manevrele de la fosta echipă, dacă nu îi sunt achitate drepturile băneşti.

Se spune că politica-i curvă, iar lupta electorală în România mileniului trei este mai murdară şi mai mârşavă decât oricând. Culmea depravării în acest sens pare a fi oferită de un primar din sudul judeţului, care candidează pentru un nou post de edil. Cunoscut ca un om fără respect faţă de lege, fie şi doar pentru că şi-a angajat tânăra şi siliconata soţie în postul de consilier personal, edilul respectiv a pus la cale un eveniment de propagandă electorală de cea mai joasă speţă. Cică, primarul-candidat s-a aliniat cu un cunoscut promotor al galelor de tip local kombat, domiciliat în localitatea sa, şi a pus la cale un nemaivăzut eveniment electoral. Este vorba de o competiţie de mini-kombat rezervată copiilor, care ar urma să aibă loc pe 1 iunie, de Ziua copilului. Ideea e pe cât de diabolică, întrucât vizează exploatarea copiilor, pe atât de ingenioasă, deoarece apetitul pentru astfel de manifestări în zonă este mare. Sperăm însă că se va autosesiza vreun rival al candidatului şi-l va reclama pe edil pentru organizarea unui astfel de circ josnic şi periculos, iar gala se va anula.

Un afacerist cu funcţie publică într-un for de conducere judeţean a ajuns la fundul sacului şi vrea cu orice preţ să se înfrupte din banii unei comunităţi. Cârcotaşii spun că este atât de flămând, încât e dispus să facă orice doar, pentru a ajunge pe mâna lui vistieria urbei. Omul şi-a făcut un plan pentru a-şi atinge scopul. A bătut palma cu partenerii de alianţă şi le-a lăsat lor cele mai bune locuri. După alegeri, un singur scaun îi revine lui în compensaţie. Acela de vice, iar alături de parteneri, poate truca toate licitaţiile, astfel ca firmele lui să obţină contractele pentru diferitele lucrări publice. Cârcotaşii spun că planul lui s-ar putea să nu dea roade, în condiţiile în care are mari probleme de imagine, deoarece multe din matrapazlâcurile lui sunt bine cunoscute de oamenii din zonă.

De câteva zile, în regiunea cu multe lămpaşe umblă vorba cum că un politician e disperat, după ce a aflat că nişte năzdrăvănii ale sale ar ajunge în atenţia publică. Cârcotaşii spun că nişte băieţi foarte bine pregătiţi au făcut o investigaţie la un domeniu al candidatului, domeniu aflat într-o zonă schiabilă. În cele câteva zile de documentat, aceştia au descoperit că omul are angajaţi la negru, care-i întreţin moşia, ce figurează în acte pe numele altei persoane. Mai important este faptul că investigatorii au descoperit la domeniul politicianului cu pricina, bunuri şi materiale luate cu japca de la o societate publică aflată sub conducerea candidatului. Mai mult, momiţi cu o bere, cei care se ocupă de moşioară au „dat din casă” cu lux de amănunte. Argaţii au povestit de o blondină cu care moşierul se delecta în vizitele sale la cabană,  sau de întrunirile cu afaceriştii veniţi să-i dea parandărătul. Că o fi adevărat sau nu, nu putem spune, dar cert e că nu iese fum fără foc.

Vorbeşte lumea prin târg tot felul de lucruri, mai mult rele decât bune, despre un personaj politic care de-o vreme încoace a tot fost promovat, iar acum tocmai s-a auzit că va fi din nou pus pe o înaltă funcţie executivă la nivel de judeţ.  Cică omul a avut mai multe firme, pe care le-a cam dus în cap, din cauză că nici nu este prea priceput în afaceri, zic cârcotaşii, dar şi fiindcă a cotizat din greu la  partid. Şi fiindcă a sponsorizat atât de vârtos partidul şi pe şeful său din judeţ, omul a fost ajutat fiind promovat pe diverse funcţii de şef. Toate bune şi frumoase, până la urmă personajul s-a descurcat. Necazul este că odată ce şi-a dus firmele în cap, oamenii care au rămas pe drumuri au încercat să intre în şomaj, iar unii chiar să se pensioneze. Numai că, atunci când s-au prezentat să-şi depună dosarele la instituţiile cu pricina, spre marea lor dezamăgire, au aflat că domnul patron nu le-a virat contribuţiile prevăzute de lege, nici la sănătate, nici la pensii, nici la şomaj, deşi ele le-au fost reţinute din salariu. Şi, nu-i vorba doar de o lună două, ci de ani buni. Aşa că bieţii oameni au simţit că le pică cerul în cap când au aflat că, după ani de zile de muncă, nu au dreptul nici măcar la un amărât de ajutor de şomaj.

Vorbesc gurile rele că un personaj aflat de multă vreme pe scena politică a judeţului, iar de vreo două legislaturi numai pe funcţie prezidenţială, este speriat de moarte că peste nici o lună de zile va pierde ciolanul din gură.  Zvonerii spun că vodă cel cu mutră de vulpoi face crize  de nervi de fiecare dată când află că principalul său adversar în bătălia electorală ajunge printr-o localitate păstorită de primarii din subordinea sa pe linie politică şi stă de vorbă cu ei.  Mintenaş, omul pune mâna pe telefon şi mi-i face pe bieţii edili varză, ameninţându-i că le taie fondurile – de parcă le-ar da din propriul buzunar, nu-s bani publici! – că le va face viaţă amară ş.a.m.d. Când nu-i poate porcăi el personal, pune pe vreunul din locotenenţii săi să-i sune şi să-i tragă de urechi în numele lui. Aşa că acum, edilii mai slabi de înger, sau cei cărora le tremură nădragii la orice pârţ trage şeful, se feresc şi să-l mai salute pe adversarul voievodului, de teamă să nu fie văzuţi şi turnaţi la acesta.

Vorbeşte lumea că o companie din judeţ nu mai funcţionează decât cu o amărâtă de filială, însă, la sediul central al acesteia se fac că muncesc aproape 100 de oameni. Zvonerii povestesc că aceştia mută toată ziua dosarele de la unul la altul, pentru a da impresia că se munceşte pe acolo, pentru că altă activitate nu prea au. Cârcotaşii susţin că directorul care se află încă pe funcţie aici şi-a angajat acolo amicii şi rudele, deoarece sărăcuţii de ei nu au locuri de muncă. Gurile rele spun că şeful companiei a reuşit să facă atâtea învârteli pe la firma cu pricina, astfel încât să aibă bani să plătească salariile paraziţilor, susţinând sus şi tare că el face ce vrea, pentru că este la putere. Lucrurile s-au schimbat însă şi omul nostru dă din colţ în colţ acum, neştiind cum să se acopere după matrapazlâcurile făcute de ani de zile. Şi, nici cu cei aproape 100 de salariaţi de la birouri, care freacă mentă pe banii statului nu ştim ce se va întâmpla sigur. Cert este că noul director care se anunţă în acel loc nu va mai tolera o asemenea situaţie.

Spun gurile rele că un edil şef dintr-o comună mare a judeţului a făcut încă o afacere destul de bună pentru el. Cică, susţin cârcotaşii, primarul de care vorbim a concesionat toate păşunile de pe teritoriul pe care-l păstoreşte unei prietene, care s-a bucurat, se-nţelege, de acest gest extrem de amabil al edilului de care vorbim. Numai că, zvonerii au aflat de ce s-a pus pe dat în concesiune domnul primar aceste păşuni. Cică la mijloc ar fi vorba de bani frumoşi primiţi de la Uniunea Europeană, pe care primarul şi amica sa, care de fapt este mai mult decât atât, cel puţin aşa spun gurile rele, i-ar împărţi la ceas de seară, printr-un local din centrul reşedinţei de judeţ. Se spune că ei nu sunt la prima afacere de acest gen, dar nu putem băga mâna-n foc pentru acest lucru. Cârcotaşii au aflat că, astfel, în buzunarele celor doi intră bani frumoşi, care însă ar fi putut ajunge la sătenii pe care-i conduce primarul respectiv, dar care habar nu au ce se întâmplă cu banii lor.

Problema parcărilor este mai puţin acută în oraşul cu Cetate decât în oraşele mai mari ale ţării, însă la orele de vârf şi în zonele centrale aglomerate, găsirea unui loc de parcare se poate dovedi dificilă. Din acest motiv şi pentru că ţine la etichetă, un local de fiţe dintr-o astfel de zonă specială şi-a   asigurat, prin plata unui abonament, trei locuri de parcare rezervate pentru clienţii proprii. Dar, deoarece gradul de civilizaţie al cetăţenilor urbei este uneori mai mic decât vigilenţa angajaţilor respectivului stabiliment, de multe ori, locurile de parcare rezervate localului sunt ocupate de şmecheri. Ca dovadă, zilele trecute pe la prânz, când în restaurant erau doar trei clienţi, toţi veniţi cu aceeaşi maşină, toate cele trei locuri erau ocupate. Şi uite aşa, intenţiile bune ale proprietarilor restaurantului sunt călcate în picioare de cei care suferă din cauza lipsei locurilor de parcare din zona respectivă.

Reprezentanţii unui club sportiv public (de stat) care are în administrare o bază sportivă cu caracter unicat în oraşul de la poalele Cetăţii sunt mai „scrofuloşi la datorie” decât era poliţaiul Pristanda cu adversarii politici ai şefilor săi, când vine vorba de închirierea respectivei locaţii. Cică, organizatorii unui eveniment sportiv găzduit recent de sala cu pricina s-au plâns peste tot că mai marii clubului i-au jecmănit la semnarea actelor de închiriere. Promotorii evenimentului au spus că oficialii sălii au cerut o chirie triplă decât în mod normal şi mai mare decât în alte oraşe din ţară, şi că au pretins comisioane din drepturile de televiziune şi din contractele de publicitate derulate la respectivul show. Colac peste pupăză, baza sportivă s-a comportat ca o saună, din cauza căldurii de afară, iar toaletele şi vestiarele erau sub standardele normale, existente în alte locaţii din ţară. Din aceste motive, respectivii promotori de evenimente sportive au spus că vor evita pe viitor locaţia aceasta din oraşul cu cetate.

Un şef de instituţie judeţeană, văzut deloc bine în regiunea cu multe lămpaşe, vrea să-şi refacă măcar puţin din imagine. Omul este în dizgraţia locuitorilor zonei, pentru că le-a pus un bir foarte mare la un serviciu esenţial. Ba, timp de vreo patru ani, s-a făcut că nu ştie de respectiva regiune şi i-a întors tot timpul spatele. Acum, când vin alegerile, şi-a dat seama că un contracandidat al lui ar lua foarte multe voturi din zona respectivă, pentru că s-a arătat interesat de locuitorii ei. Aşa că a pregătit o schemă care să-i spele din imaginea pătată şi vrea să ieftinească serviciul care i-a adus numai vorbe grele de la purtătorii de lămpaşe. Cârcotaşii spun că omul este răzbunător şi a fost afectat de ocara locuitorilor regiunii, aşa că măsura ce ar trebui să-i îmbunătăţească imaginea se va aplica pentru câteva luni. Adică, pentru vreo trei, şi dacă va ajunge din nou la şefia instituţiei, va anula ieftinirea şi aproape că va dubla preţul serviciului.

Un edil dintr-o urbe săracă a judeţului nostru, dovedit ca fost colaborator al regimului opresiv, se pregăteşte de o mutare importantă la o companie strategică în regiune. Ajuns la fundul sacului după ce a prăpădit bugetul localităţii, ba pe echipe de fotbal sau pomeni electorale, omul îşi vrea cu orice chip un apropiat la cârma companiei, de unde, chiar dacă este săracă, se pot face încă bani mulţi. Atât pentru el, cât şi pentru urbea pe care o are pe mână. Gurile rele spun că mutarea se va face cât de curând, imediat ce ai lui ajung să conducă ţara, pentru că alegerile bat la uşă şi nu are fonduri pentru campanie. Cârcotaşii ne reamintesc că în urmă cu câţiva ani, tot când ai lui erau pe cai mari, edilul în cauză şi-a pus un alt apropiat pe scaunul de conducere al întreprinderii. Drept recompensă a primit bani cu nemiluita faţă de restul localităţilor zonei, dar a şi băgat până în gât în datorie compania în cauză.

Se spune că încurcate sunt căile Domnului, dar se pare că şi mai încurcate sunt cele ale politicii. Pe principiul „fă-te frate cu dracu` până treci puntea“, patronul unei firme ce asigură transportul public în comun într-un municipiu din judeţ atâta s-a gudurat pe lângă cel ce a gospodărit localitatea în ultimii patru ani, până l-a convins pe acesta să bată palma cu el. Gurile rele, însă, susţin că până nu demult, afaceristul era tocmai cel care îl stigmatiza pe primar, urlând şi trâmbiţând jigniri la adresa acestuia, din pricina staţiilor de autobuz pe care le lăsase în paragină. Se pare, totuşi, că interesele sunt mai presus de orice, aşa că patronului i-a trecut orice supărare şi s-a aliat cu edilul, lăudându-se că îl va susţine în campania electorală.

Cică un om politic ce se visează primar într-o localitate nu tocmai mare din centrul judeţului încearcă să câştige voturile electoratului, nu doar cu mici şi bere, ci bombardându-i pe oameni cu tot felul de pliante şi felicitări, care mai de care mai dichisite, prin care-i îmbie să pună ştampila pe numele său. La astfel de lucruri ne aşteptam cu toţii, că doar la fel se întâmplă în fiecare prag de alegeri electorale, dar cârcotaşii susţin că hârtiile respectivului deja îi scot din minţi pe cetăţeni. Iar asta – spun zvonerii – pentru că nu mai există scară de bloc în oraşul cu pricina, sau colţ de stradă, în care să nu fie teancuri de materiale de campanie, iar oamenii s-au săturat deja să strângă mizeria în urma celor care le distribuie.

Scandal de scandal între doi candidaţi la o primărie de municipiu din judeţ. Cică, spun gurile rele, în urmă cu câteva zile, la o manifestare organizată pentru elevi, primarul municipiului a ajuns mai târziu la eveniment, fiind prins cu treburile administraţiei. Zvonerii povestesc însă, că, până să ajungă domnul primar la faţa locului, un contracandidat de-al său la funcţia de primar, s-a apucat, împreună cu staff-ul său de campanie, să împartă cărţi de vizită şi alte materiale promoţionale, deşi campania încă nu a început. Cârcotaşii susţin că edilul de care vorbim a organizat toată manifestarea, nicidecum contracandidatul cu pricina, dar când a ajuns acolo, a observat cu stupefacţie, că toate premiile au fost acordate deja de oamenii contracandidatului său. Normal, omul nostru s-a enervat aşa de tare, deoarece îi fusese furată întreaga muncă şi a dat foc la toate materialele de campanie ale adversarului său politic, în aplauzele spectatorilor. Gurile rele susţin că, de fapt, vinovat pentru incidentul respectiv nu a fost contracandidatul primarului, ci un alt membru al echipei sale de campanie, care l-a dezinformat deja pe respectivul. Atunci, ne întrebăm, dacă acum se întâmplă asemenea lucruri, la ce oare vom asista când, oficial, ne vom afla în campanie electorală?

Gurile rele spun că un primar care tocmai a plecat din partidul cu un trandafir a fost ameninţat că, dacă mai candidează din partea rozei, va ajunge la răcoare, că şi aşa e cald rău de tot în această perioadă, pe afară. În aceste condiţii, spun cârcotaşii, omul nostru a făcut cum i s-a comandat, însă a scăpat din vedere un lucru extrem de important. Spun zvonerii că edilul cu pricina are un dosărel foarte periculos pentru domnia sa, care s-ar putea să se încheie extrem de neplăcut pentru el. Cică, după ce omul nostru a trecut în barca duşmanilor pe linie politică, acum se pregătesc foştii lui camarazi să arunce pe piaţă tot ce ştiu despre el, în special, legăturile amoroase, care s-ar putea să-l compromită mai tare decât credea el. Cel puţin, aşa susţin cârcotaşii. Tot ei au mai aflat că nici în ceea ce priveşte lucrările executate prin localitatea pe care o păstoreşte nu stau prea bine. Sesizările se pare că vor curge râuri, iar primarul va trebui să dea socoteală în legătură cu toate aceste lucruri.

Vorbesc gurile rele că între un lider judeţean cu săgeată şi unul cu lalele roşii  la rever s-a pus de o colaborare extrem de strânsă, pentru apropiatele alegeri şi, poate, şi pe mai departe. Cică aceia cu laleaua roşie îl vor susţine pe  boss-ul local al săgetaţilor, pentru a cuceri, din nou, şefia instituţiei legislative judeţene. Iar pentru acest ajutor, care ar consta în aproximativ 5.000 de voturi venite de la alegătorii înrolaţi sub semnul lalelei roşii, săgetatul îi va da de la electorii săi vreo 2.000 de voturi, care să-l ajute să-şi trimită măcar un reprezentant în legislativul judeţean. Numai că, spun zvonerii prin târg, mai mulţi membri din judeţ ai formaţiunii cu lalea nu sunt toţi de acord cu această colaborare, susţinând că formaţiunea lor a cedat prea uşor şi prea multe obiective electorale locale, care puteau fi atinse dacă mergeau cu candidaţi proprii la judeţ şi în mai multe localităţi importante. Dar aşa, săgetaţii au luat caimacul, iar ei stau la cheremul acestora. Se pare că vocile contestatare din comunitatea respectivă încep să fie din ce în ce mai numeroase, aşa că deocamdată, această alianţă cu săgetatul amintit, şi el un personaj foarte controversat şi contestat, pare să-i aducă doar bătăi de cap liderului cu săgeata la butonieră.

Cică între două femei de afaceri din municipiul cu cetate, cunoscute şi ca  prietene,  a ieşit un pui de scandal, care în final, s-a rezolvat cu ajutorul poliţiştilor. Totul a pornit de la un utilaj agricol, pe care patroana de firmă mare l-a împrumutat de la prietena sa, că avea urgentă nevoie de el. Toate bune şi frumoase, numai că, femeia care se crede cea mai mare afaceristă din judeţ a „uitat” să înapoieze utilajul împrumutat cu multe luni în urmă. Ba mai mult, nu doar că nu l-a mai înapoiat, ci chiar l-a „închiriat”, la rândul ei, unei alte persoane.  Gurile rele zic că l-ar fi vândut de-a dreptul, dar noi nu suntem siguri de asta, aşa că rămânem la cuvântul „închiriat”. Când a fost presată de prietena ei, proprietara utilajului, să i-l restituie, aceasta s-a făcut că plouă, zicând că nu-şi aduce aminte să-l fi primit împrumut. Cum spuneam, în final, lucrurile nu au rămas nerezolvate. Cu ajutorul poliţiştilor, păgubita a reuşit să-şi recupereze utilajul împrumutat afaceristei umflată cu pompa. Şi s-a jurat că, potrivit zicalei, fereşte-mă Doamne de prieteni, că de duşmani mă feresc singură, n-o să mai păţească aşa ceva.

Vorbeşte lumea prin judeţ că un funcţionar public care se vrea primar într-o localitate nu foarte mare se pregăteşte să împânzească oraşul cu tot soiul de materiale de campanie, pe care le-a comandat unei firme care, culmea, este condusă de o rudă a primarului încă în funcţie. Zilele trecute, omul a fost văzut cum descărca, împreună cu alţi angajaţi ai primăriei, sute de pachete cu pliante şi bannere din mai multe autovehicule. Iar cârcotaşii spun că, plin de sine, personajul de care vorbim a pregătit nişte afişe mari, ca să fie sigur că sare în ochii lumii în timpul campaniei. Oamenii se întreabă oare câţi bani s-au investit în sutele de pachete cu materiale şi, mai ales, de unde au venit aceşti bani.

Gurile rele spun că locuitorii unei comune din judeţ i-au pus gând rău edilului în funcţie, tocmai acum, în prag de campanie. Primarul, cică, ar fi dat cu bâta-n baltă când oamenii i-au cerut, pentru a nu ştiu câta oară, în concesiune, un teren pe care să scoată rumegătoarele la păscut. Tot pentru a nu ştiu câta oară, au şi fost refuzaţi, iar cârcotaşii spun că primarul şi-ar fi pus deoparte, sub numele unor rubedenii mai îndepărtate, nişte pământuri, prin zonă, pentru a-şi face moşie. Acum, oamenii au înţeles că asta stă, de fapt, în calea rezolvării problemei lor, şi s-au decis să se descotorosească de el cu prima ocazie, adică la alegerile din iunie.

Cârcotaşii vorbesc despre o nouă mânărie a unui personaj cu funcţie înaltă la judeţ, care acum, în prag de alegeri, trage cât mai tare să-şi încheie unele afaceri aflate pe rol, că nu se ştie dacă după ziua votului, mai are ocazia să le rezolve. Cică, susţin gurile rele, şeful cu pricina vrea să achiziţioneze, un imobil din municipiul de sub cetate, pe care l-ar fi primit în folosinţă – până face rost de bani să-l cumpere – de la un tovarăş şi prieten de partid. Toate bune şi frumoase, numai că proprietarul imobilului, folosit ca pensiune, s-a gândit că a venit timpul să-şi recupereze banii, că vorba ceea, prieten, prieten, dar brânza-i pe bani. Zvonerii spun că solicitarea omului de a-şi primi banii pe clădirea cu pricina l-a cam luat prin surprindere pe şeful de care facem vorbire. Aşa că a făcut el calcule, s-a gândit vreo două nopţi, şi în cele din urmă, a găsit rezolvarea. Că doar banii instituţiei pe care o conduce sunt taman buni de cheltuit, iar onoraţii slujitori ai Domnului chiar au depusă zapiscă la marea instituţie, unde cer să li se găsească un imobil în care să se adăpostească feţele bisericeşti ce vin cu treburi prin judeţ. şi ei, de ce să vină omul cu suma de acasă. Şi uite aşa, vorbesc băgătorii de seamă, vulpoiul de şef a rezolvat două probleme dintr-o întorsătură de condei. Ar rezolva şi cu spaţiul solicitat de feţele bisericeşti şi l-ar umple de lovele şi pe tovarăşul său, care i-a lăsat imobilul atâta vreme pe mână. Întrebarea care se pune, totuşi, ar fi următoarea: la cât, se ridică şi cum se împarte comisionul?

Spun gurile rele că un personaj, care a trecut pe la mai multe partide, de la trei roze, la vultur, iar acum, a cotit către formaţiunea politică cu o televiziune, merge peste tot prin târg şi spune cum a învăţat el de la un primar de municipiu, ce înseamnă campanie electorală şi că, după ce şi-a intrat în mână, învăţând din experienţa edilului respectiv, acum, sigur el va câştiga primăria din oraşul cu mândru castel medieval. Numai că, zic gurile rele, omul nostru nu prea are şanse de câştig, deoarece lumea nu-l cunoaşte deloc şi nici partidul cu televiziune nu-l poate ajuta în acest caz. Ba mai mult, omul nostru se laudă şi că a venit la formaţiunea respectivă cu mai mulţi membri, în realitate, fiind vorba doar de prietena lui, nicidecum de mai multe persoane. Dar, zic zvonerii, omul speră, mai ales după vizita în oraş a fondatorului partidului în care a fugit cu câteva zile în urmă, că sub umbrela populară, va ajunge primar. Ce poţi să zici? Trăind-o sperando, murindo…

Vorbesc gurile rele că un şef cu chipiu a rămas cam fără susţinere, după ce şeful său de la Bucureşti a fost mazilit. Cârcotaşii susţin că respectivul trimitea la Capitală, lunar, câteva mii de verzişori, pentru a putea fi menţinut pe post, fără să aibă nici o grijă că va fi înlocuit din funcţie. Numai că, povestesc zvonerii, omul nostru a rămas cam pe dinafară, după ce şeful lui cel mare a fost trimis pe alt post. Aşa se face că, acum, boss-ul instituţiei cu pricina caută un alt stâlp de susţinere, pentru a fi sigur că nu îl clinteşte nimeni de acolo. Nu ştim dacă el a găsit persoana care să-l bage pe noua filieră şi cât va fi nevoit acesta să trimită lunar la Bucureşti, aşa, ca recompensă pentru că îl menţine pe funcţia respectivă de atâta timp. Cârcotaşii spun că omul nostru umblă cam disperat prin târg, în aceste zile, dar toată povestea nu va dura, decât până va găsi persoana potrivită care poate să-l ţină în cârcă şi în continuare.

Zvonerii au aflat că şefii străini ai unei firme de prin oraşul cu castel se lăfăie în vile şi se plimbă în maşini de lux, deşi salariaţii de aici sunt ameninţaţi cu datul afară, după ce compania a anunţat că va face restructurări importante. Gurile rele spun că şefii străinezi din firma cu pricina nu au nici o jenă când vine vorba să li se asigure tot confortul necesar, că doar nu au venit în ţara noastră să moară de foame. Deşi oamenii au salariile pe care le au, şefii străini nu se sfiesc să huzurească pe la noi, deşi habar nu au cu ce se mănâncâ funcţiile pe care le ocupă. Mai mult, pentru că s-au obişnuit să facă tot ceea ce vor ei, şefii cu pricina mai fac şi probleme societăţii, neplătindu-şi furnizorii. Problema este, susţin zvonerii, că tot cei care rămân aici vor avea de suferit, deoarece directorii străini vin şi pleacă, iar firma se trezeşte cu imaginea terfelită.

Folosirea sportivilor sau a dorinţelor cetăţenilor de a avea performanţă în sport este deja o strategie cu vechi state de plată în campaniile electorale. Ultima găselniţă a unei întreprinzătoare care are o echipă de fotbal este să utilizeze galeria formaţiei în sprijinul unor candidaţi pe care-i agreează. Ca dovadă, la mai multe meciuri disputate de echipa sa pe teren propriu în ultima perioadă, această mulţime organizată de suporteri, evident, una tratată cu mici şi bere sau cu oarece mici atenţii, după caz, a avut în repertoriul scandărilor şi numele unor „catindaţi”. Astfel, pe lângă tradiţionalele nume ale antrenorilor, jucătorilor şi al patroanei, cei de la galerie au scandat şi numele unui candidat. Acum, chiar nu-i putem acuza pe fanii echipei, deoarece este vorba de un pretendent la fotoliul de edil, care a avut vreme îndelungată legătură cu fotbalul, fiind arbitru şi preşedinte de club. Aşa că, ai putea spune că oamenii  chiar scandează pe bune numele personajului respectiv, deoarece îi apreciază realizările pe linie sportivă.

Bunele maniere lipsesc, la fel ca şi cei şapte ani de acasă, pentru mulţi domni români, indiferent de nivelul de pregătire sau situaţia materială. Ca dovadă, spun gurile rele, un cunoscut om de afaceri devean, care este implicat şi în sportul de performanţă din judeţ, a fost prins într-o ipostază nu prea civilizată. Mai exact, domnul cu pricina, care  ieşea după prânz dintr-un restaurant situat în inima oraşului cu cetate, a fost surprins cu mâna băgată în gură până la încheietură, căutând cu frenezie ceva. Poate că localul a rămas fără scobitori, sau poate regulile confuze de politeţe în folosirea beţişoarelor l-au încurcat pe afacerist. Cert e că acesta a ales să folosescă instrumentul cu care l-a dotat mama natură, mai exact, degetele de la mână. Mai există totuşi posibilitatea ca afaceristul să-şi fi sondat în măsele nu după resturi de mâncare, ci după un plan cu care să-şi revitalizeze business-ul, întrucât umblă vorba prin oraş că firma sa traversează o perioadă mai neagră, din cauza încurcăturilor cu autorităţile locale.  Oricum, omul s-a făcut de minune, mai ales că în preajma sa se aflau mai multe doamne şi domnişoare.

O domniţă din zona cu lămpaşe este prinsă între ciocan şi nicovală, după ce a aflat că există şanse foarte mari ca instituţia de cultură pe care o conduce să treacă de la un stăpân la altul. Cârcotaşii spun că cucoana, foarte iubăreaţă din fire, ar fi refuzat avansurile şefuţului de la judeţ după ce a auzit că din vară nu va mai fi finanţată. Forul judeţean care patronează la ora actuală instituţia ar vrea să se scape de ea şi să o transfere la forul local. Asta ar însemna şi o schimbare de stăpân şi în aceste condiţii, femeia a zis că nu mai are nici un motiv să-i satisfacă poftele şefuţului. Gurile rele spun că omul s-a înfuriat atât de tare pentru că domniţa n-a mai vrut să-l primească lângă ea în aşternuturi şi a făcut o criză de nervi, încât se putea auzi din stradă cum zbiera.

Pe vremuri, mai ales de sărbători, se difuza la televizor o scenetă de prin anii 70. Se făcea un control la o alimentară, iar cel care controla avea o plăsuţă ce odată desfăcută, se dovedea un ditamai sacul. În el, îndesa şpaga cerută pentru fiecare neregulă descoperită. Tot cam aşa se întâmplă şi în zilele noastre, numai că aceia care vin acum cu „plăsuţa” sunt mai mulţi şi mai pofticioşi. Cârcotaşii spun că în regiunea cu lămpaşe, mulţi dintre cei care se ocupă de fărădelegi economice se dedulcesc la diferite bunuri, pentru a închide ochii la greşeli. Cârcotaşii ne-au povestit modul de acţiune de la ultima vizită făcută de doi controlori cu epoleţi. Aceştia s-au uitat îndelung prin standurile unui magazin, au probat diferite lucruri şi la final, când a venit patronul, l-au luat la întrebări. Omul s-a pregătit să scoată actele pentru control, însă controlorii s-au sucit şi au schimbat vorba. Prietenoşi din cale afară, i-au spus proprietarului unităţii că ar vrea să-şi ia unele bunuri, pentru că pleacă la pescuit vreo câteva zile, dar sunt cam scumpe şi ei nu prea au bani, că sunt bugetari. Patronul a priceput mesajul şi şi-a chemat un angajat, care a îndesat tot ce au poftit controlorii în „plăsuţele” acestora.

Gurile rele spun că unul dintre aleşii locali ai „capitalei“ moţilor zărăndeni s-a făcut de mirul lumii, după ce a dat dovadă în primul rând de lipsă elementară de civilizaţie, apoi şi de faptul că pentru el, protecţia mediului înconjurător este o noţiune inexistentă. Martori oculari susţin că omul a fost văzut de curând, într-un cartier al municipiului situat chiar lângă marginea pădurii, cum a descărcat din maşină doi saci plini cu moloz şi alte deşeuri, pe care i-a azvârlit fără nici o reţinere, printre tufişuri. După care, s-a urcat liniştit în maşină şi şi-a văzut de drum. Lumea vorbeşte că nu o dată, alesul local ar fi fost surprins făcând astfel de fapte, de către cei care locuiesc în cartierul respectiv, omul aruncând acolo  molozul rezultat în urma renovărilor pe care le face în casă.

Vorbesc cârcotaşii că nişte locuitori ai unei urbe cu mulţi ceferişti au ajuns în prag de disperare, din cauza prafului gros care le intră în case, din vecini. Cică de ani de zile, în cartierul respectiv, funcţionează o firmă care prelucrează marmura şi numai după numeroase sesizări, autorităţile locale au promis, într-un final, că vor rezolva problema. De atunci, însă, a trecut vreme bună şi firma tot nu şi-a mutat calabalâcul, iar oamenii se întreabă cum de autorizaţiile de funcţionare se tot reînnoiesc, de la an la an, dacă edilii au decis, de fapt, să ia măsuri.

Cârcotaşii povestesc că un director mai de prin partea călduroasă a globului, aterizat în municipiul cu castel, s-a descurcat foarte bine de când a fost numit pe funcţie. Cel puţin, asta susţin zvonerii. Cică omul nostru a învăţat repejor cum vine treaba cu comisioanele, ca să nu-i spunem şpaga, într-o firmă străină, care mai are doar câteva sute de salariaţi. Zvonerii spun că directorul de care vorbim, care nu este însă cel mai mare dintre şefii de aici, a făcut ce a făcut, de s-a învârtit şi a reuşit să adune pe lună, o sumă din cinci cifre, în valută, se-nţelege, doar de la cei care se ocupă cu fierul vechi pe platforma respectivă. În aceste condiţii, gurile rele spun că lună de lună, directorul cu pricina a băgat în buzunare sume frumuşele, dar nu din salariu, care nu este nici el de neglijat. Cârcotaşii de prin zonă vorbesc chiar de o demitere a directorului venit de prin ţări străine, după ce şefii cei mari ai companiei au aflat despre matrapazlâcurile acestuia în oraşul cu castel.

Vorbesc gurile rele despre un candidat la postul de primar dintr-un oraş al judeţului, că s-ar putea, după ce şi-a anunţat intenţia de a face acest pas, să nu mai poată să-şi ducă la îndeplinire planul respectiv. Zvonerii vorbesc pe la colţuri că omul nostru ar fi primit ceva mită, ca să dea o lucrare la o firmă cu care este în relaţii mai apropiate, iar acţiunea ar fi fost înregistrată. Cârcotaşii susţin că înregistrarea cu pricina s-ar afla în posesia unui contracandidat de-al său, care, normal, că stă liniştit, având un asemenea as în mânecă. Gurile rele nu cunosc încă dacă respectivul candidat va continua să lupte pentru postul de primar, deşi ştie că are cel puţin o problemă gravă, însă lucrurile se vor lămuri în scurt timp. Şocul va fi cu atât mai mare pentru alegători, se pare, mai ales că respectivul are o imagine extrem de bună, câştigată în ani de zile.

Vorbeşte lumea că salariaţii unei direcţii care se ocupă cu cultura au primit ordine extrem de stricte, în această perioadă, de dinaintea alegerilor locale. Astfel, zvonerii au aflat că atât ei, cât şi cei care lucrează pe la alte sectoare culturale au voie să susţină spectacole doar pentru candidaţii cu săgeată şi cu trei trandafiri, motivul fiind lesne de înţeles. Adică, susţin cârcotaşii, oamenii aceştia, care sunt plătiţi cu bani de la bugetul statului, nu pot cânta decât la evenimentele şefului celui mare de la judeţ, că aşa este la noi. Asta, deşi banii vin de la tot hunedoreanul, nu numai de la şeful lor pe linie de partid. Gurile rele spun că artiştii cu pricina nu au voie nici măcar să vorbească la telefon cu amicii sau cu candidaţii de la alte partide, decât cei din uniunea care se vrea la putere peste câteva luni. Zvonerii au râs cu poftă, când au auzit până unde merge încrâncenarea unora, să le dicteze artiştilor pentru cine să cânte.

Spun zvonerii că un primar dintr-o comună cu peisaje extrem de frumoase este foarte fericit, în aceste zile, după ce a primit bani pentru asfaltarea drumurilor de pe acolo. Şi, cum edilul nostru vrea să mai câştige un nou mandat în fruntea sătenilor pe care-i păstoreşte de câteva mandate, el s-a gândit că ar putea face şi altceva cu banii primiţi, decât să toarne asfalt ca să circule sătenii cu căruţele pe drumurile comunei. Şi, probabil, învăţat de alţi primari de oraş, omul nostru s-a tot gândit el şi a luat o decizie, zice el, una foarte bună şi şi-a făcut un calcul câte materiale de campanie ar reuşi să obţină din suma respectivă, destinată asfaltărilor şoselelor comunei. Aşa că, el s-a pus pe treabă şi a scos mai multe modele de materiale pentru alegerile locale, mândru nevoie mare că nu a trebuit să scoată nici un ban din buzunarele proprii, ci a făcut o nouă şmecherie, lăsându-i pe oamenii lui cu drumurile neasfaltate, că doar mai este timp pentru asta, însă campania bate la uşă, edilul nu mai poate aştepta. Dar, ca să nu dea de bănuit, primarul de care vorbim a început cu frezarea drumurilor.

Spun gurile rele că o persoană cu funcţie administrativă într-o urbe mai mică din judeţ, care nu demult a declarat public că intră în cursa pentru ocuparea fotoliului de primar, a împânzit oraşul cu zeci de mii de felicitări cu urări de sărbători şi cu flyere informative în care face referire la un obiectiv turistic din zonă. Şi ca să nu fie acuzat că şi-ar face deja campanie electorală, pe fiecare fluturaş apare funcţia pe care omul o ocupă în prezent, fără vreo aluzie la faptul că este şi candidat la primărie. Cârcotaşii spun, însă, că flyer-ele  cu pricina pe unii chiar i-ar fi enervat, iar alţii au început să se întrebe dacă realizarea lor n-a fost plătită din bani publici, avându-se în vedere funcţia pe care o ocupă respectiva persoană.

Vorbeşte lumea că edilul şef al unui municipiu mărişor din judeţ ar urma să dea cu subsemnatul în urma unor sesizări făcute instituţiilor de cercetări penale de către câţiva cetăţeni ai oraşului. Aceştia îl acuză şi prezintă, se spune, dovezi concrete la dosar, că ar fi făcut niscaiva matrapazlâcuri cu locuinţele din fondul locativ al primăriei. Adică, zic reclamanţii, în loc să le repartizeze celor care ar avea dreptul la o asemenea locuinţă, le-a dat unor tovarăşi şi prieteni. Problema-i că edilul cu pricina zice că are acoperire, deoarece repartiţiile au fost votate în consiliul local. Aşa este, zic cârcotaşii, dar acestea au trecut cu iuţeală şi nebăgare de seamă la vot, fiind susţinute cu gură mare de câţiva consilieri, aflaţi pe-o mână cu primarul, care i-au îmbrobodit cu vorba pe ceilalţi aleşi, aşa că aceştia au ridicat mâna sus, fără să ştie exact ce votează.

Responsabilii cu zvonurile au lansat prin târguri informaţia că mare deranj se va produce peste câteva zile, adică imediat după sărbători, într-un partid nici prea mic, dar nici foarte mare. Cică, povestea clasică din balada noastră neaoşă, pe care toţi copchiii o învaţă la şcoală, este pe cale să se producă şi în organizaţia hunedoreană a respectivului partid. Ştiţi cum se zice în balada mioritică: baciul ungurean şi cu cel vrâncean se sfătuiră, pe la apus de soare, ca să mi-l omoare pe baciul moldovean. Că avea oi mai multe, mândre şi cornute. Cam aşa zic zvonerii, că urmează să se întâmple în partidul cu pricina. Doi dintre bacii din conducerea filialei din judeţ cică au pus la cale să-l răstoarne din fruntea bucatelor pe baciul şef. Treaba-i pregătită ganţ-ghibir, numai că trupa de complotişti aşteaptă să treacă sfintele sărbători, ca să-l îmburde pe tovarăşul lor cu zgaibarecele în sus. Totuşi, zic răspândacii, faţă de complotul din balada mioriţei lae-bucălae, în cel de care facem vorbire este o mică deosebire. Aici, baciul moldovean şi cu cel vrâncean au pus la cale răsturnarea celui ungurean, care le era baci şef.

Ştiţi cum se zice, dacă nu-i foc, nu iese fum. Aşa şi cu zvonul care circulă prin  municipiul cu castel de mai multă vreme, iar de câteva zile, tot mai dihai. Cică reprezentanţii unei uniuni care, cel puţin până în acest moment, pare a se afla pe bidiviii cei mari, caută cu ardoare, dar cu mare discreţie, un candidat pe care să-l pună în fruntea listei lor pentru primăria oraşului. Asta, deşi, oficial, formaţiunea respectivă are candidat pentru funcţia amintită. Totuşi, cică, oamenii caută un nou candidat, nu doar din cauză că persoana deja nominalizată s-ar putea să piardă alegerile, ci mai grav, e posibil ca din motive ţinând strict de justiţie, să se pomenească în prag de alegeri, că au rămas fără candidat. Şi atunci, cei din conducerea locală, dar şi centrală, a uniunii, s-au gândit că este bine să găsească o rezervă, cât mai bună, cu care să-l înlocuiască pe titular, dacă situaţia o cere. Şi poţi să zici că oamenii nu gândesc bine?

Fiindcă tot ne aflăm în perioada când guzganii au început să fugă din corabia, despre care cred că se scufundă, iată, mai dăm şi noi pe goarnă ce se mai aude prin târg, că multe mai behăie gura lumii. Şi nu vom da acum de veste despre cei doi-trei primari de comună, care stau pregătiţi în bloc-starturi ca să sară, la momentul considerat de ei potrivit, în ograda uniunii pe care toată lumea o dă învingătoare în alegerile din toamnă. Ci despre unul din barosanii locali din respectiva uniune, care va produce, cică, o mare surpriză în zilele următoare, când va face un anunţ, ce-i va lăsa în primul rând pe tovarăşii săi de luptă, dar şi pe cei din tabăra adversă, cu gurile căscate, mai ceva ca la dentist. Adevărul este că am stat mult pe gânduri, dacă este cazul să dăm pe ţeavă această informaţie, fiindcă sursele noastre n-au vrut să ne-o furnizeze sub semnătură. Dar, acum, după ce tot v-am făcut această dezvăluire, vă lăsăm pe dumneavoastră să ghiciţi personajul şi despre ce este vorba. Doar nu vreţi să vă dăm totul mură-n gură. Apropo, cine ghiceşte ia premiul cel mare!

Doamne, câte şmecherii nu fac reprezentanţii din teritoriu ai partidelor politice, pentru a-şi promova interesele lor locale, chiar dacă acestea contravin cu interesele formaţiunii în ansamblul său. Nu contează ce vor cei de la centru, nouă aici să ne meargă treburile bine, este lozinca pe care se pare că merg şefii locali ai unei uniuni, aflată, potrivit sondajelor, pe cai mari. Şi, fiindcă tot veni vorba de sondaje, iată ce şmecherie au făcut aceştia într-unul din ultimele sondaje, ce trebuia să-i lămurească pe şefii din Capitală, care dintre candidaţii avuţi în vedere de respectiva uniune, are cele mai mari şanse să ajungă primar în oraşul cu falnic castel medieval. Şi au pus ei pe chestionarul de sondaj, numele a cinci prezumtivi candidaţi, asupra cărora oamenii din respectiva urbe să-şi exprime opţiunile. Numai că, vorbesc surse interne bine informate, pentru cei care au comandat sondajul, era clar că reprezentantul celui mai mic partid din uniune va obţine un scor mult mai bun decât candidatul propus şi susţinut de ei. Ca urmare, au făcut o mică diversiune. Pe chestionar, n-a fost trecut numele acestuia, ci numele fratelui său, care nu are nici pe departe atâtea simpatii şi aprecieri în rândul cetăţenilor din urbea amintită. Şi care, fireşte, n-a ieşit deloc bine în urma sondajului. Iar când şefilor uniunii le-au fost prezentate rezultatele sondajului, în dreptul numelui  campionului, figurau procentele „culese” de fratele său. Bună treabă, ce ziceţi!

Într-o competiţie ideală, echipele ar trebui să joace cu ambiţii şi motivaţii egale împotriva oricărei adversare şi să încerce să câştige prin orice mijloace regulamentare şi situate în limita sportivităţii. În realitate însă, între cluburi există fie rivalităţi făţişe şi tradiţionale, fie prietenii ascunse, astfel că se întâmplă foarte des ca o formaţie să fie cu „feţe” exagerat de diferite de la un meci la altul. Cică un astfel de comportament lipsit de eleganţă şi onestitate are în ultima vreme o echipă cu potenţial, dar cu reuşite modeste din fotbalul din judeţ. Gurile rele susţin că formaţia cu pricina, finanţată de o femeie care nu se prea pricepe la dedesubturile din fotbal, joacă foarte des la două capete. Astfel, în ultima partidă de campionat, gruparea cu pricina şi-a menajat mai mulţi jucători importanţi, chiar cu riscul de a pierde în faţa uneia dintre codaşele clasamentului şi a scos doar un pârlit de egal. Cică scopul manevrei ar fi acela de a avea forţe proaspete în partida care urmează cu o adversară din vecinătate, mai puţin agreată. Mutarea e de-a dreptul machiavelică şi are doar două explicaţii, ambele lipsite de eleganţă. Fie oamenii din culisele echipei vor să tragă sfori pentru a putea negocia pe o sumă mai consistentă un eventual blat, fie rolul strategiei este doar de a „ucide şi capra vecinului”.

Din ce în ce mai des, oamenii care bagă bani în fotbal încep să aibă apucături ca ale lui Gigi Becali la capitolul intervenţiei în alcătuirea primului 11. Cică recent, pe această pantă a apucat-o şi patronul unui club cu tradiţie din sudul judeţului, care deşi este departe de strălucirea financiară de acum şapte-opt ani, are parcă şi mai mult tupeu şi aroganţă. Astfel, gurile rele spun că, în ultima vreme, patronul impune anumiţi jucători ca titulari şi îl ia deseori peste picior pe tehnician, în privinţa tacticii şi chiar a vestimentaţiei, retezându-i astfel orice fel de independenţă şi autoritate în faţa jucătorilor. Victimă în această situaţie este un tehnician tânăr şi talentat, despre care toată lumea se miră că acceptă un astfel de tratament, mai ales că nu trăieşte doar din fotbal.

Un mare şef cu epoleţi, zice-se printr-o regiune cu lămpaşe, se dă de ceasul morţii ca nu cumva cineva să-l atingă pe un afacerist care se ocupă de colectarea fierului vechi. Omul, care e şi el recompensat pentru protecţie, spun gurile rele, ar fi făcut un plan de acţiune pentru stârpirea infractorilor şi a luat la puricat toate centrele concurente. Numai al afaceristului prieten l-a uitat ca prin minune. Cârcotaşii spun că un coleg al şefului cu chipiu n-a ştiut că are interdicţie la controlul respectivei societăţi şi a dat buzna. La ce nereguli a găsit, ar fi trebuit recompensat direct cu o funcţie în structura judeţeană, dar la întoarcerea la circă, tot raportul lui a fost făcut praf de superior. Acesta din urmă l-a chemat pe subaltern într-o plimbare cu maşina personală şi pe drum, mai că nu l-a luat şi la bătaie pentru „prostia” pe care a făcut-o. Cum subalternul a înţeles că a acţionat corect şi legal, dar total eronat după gustul şefului, şi că oricum se va lupta cu morile de vânt, a fost obligat să lase garda jos.

Un ales din capitala lămpaşelor, cunoscut după ce şi-a tatuat, probabil la o beţie, pe corp, sigla unui partid, este fiert după ce a aflat că nu va mai pupa un loc câştigător la examenul electoral din vară. Căzut în dizgraţia şefilor după ce i-a spurcat o bună perioadă de timp pe unde a putut, omul s-a întors acum cu pretenţii, motivând că a fost fidel partidului şi că merită să fie iarăşi printre câştigători. Şefii n-au uitat că au fost făcuţi de râs şi nu mai vor cu nici un chip să defileze cu el. Prin urmare, alesul a trecut la artileria grea şi a ameninţat că va face dezvăluiri incendiare, care să producă prejudicii de imagine formaţiunii şi restului candidaţilor. Toate dezvăluirile sunt bazate pe fapte şi infracţiuni imaginare, însă ele, până la dezminţire, ar face ceva daune.

Spun gurile rele că un personaj din municipiul cu castel, care se pregăteşte pentru alegerile din vară, s-a apucat deja de împărţit pomană electorală. Însă nu pentru voturile pe care ar urma să le primească în iunie, ci deocamdată, pentru a aduna semnăturile necesare, ca să fie acceptat drept candidat fără partid. Problema-i că omul nostru se pare că le-a luat-o înainte unor contracandidaţi de-ai săi, care umblau şi ei la strâns semnături. Mare le-a fost mirarea acestora când, ajungând ei cu tabelul pentru semnături într-un cartier cu oameni mai nevoiaşi, cei cărora le-au solicitat semnătura de susţinere, le-au răspuns că au semnat deja pe altă listă, pentru semnătura lor primind… o bere. Şi dacă ăsta este preţul unei semnături, abia aşteptăm să vedem care va fi preţul unei ştampile puse unde trebuie.

Vorbeşte lumea prin târgul cu cetate că un local cu iz oriental, deschis de curând cu mare tam-tam, cu nu e chiar aşa cum l-ar fi lăudat unii, ci oferă clienţilor produse de proastă calitate. Cârcotaşii susţin că în loc de aromele orientale promise, licorile au gust de băuturi ieftine, cumpărate din en-gros. Şi nu doar că oamenii au simţit acest lucru, ci s-au şi convins, când au văzut barmanul că prepara un ceai cu pliculeţe din cele mai ieftine. Mai mult, nici cafeaua turcească nu s-a dovedit a fi ce se aşteptau ei să fie, căci cana – care, apropo, era murdară – era mai bine de jumătate plină cu zaţ.